Se poate fără Facebook?

Publicat în Dilema Veche nr. 482 din 9-15 mai 2013
România plagiatoare şi rădăcinile ei jpeg

Zilele trecute – după ce, mai mulţi ani la rînd, a refuzat să îşi facă cont pe Facebook –, un amic mi-a dat ceea ce pe limba reţelei se cheamă add as friend. A fost, sigur, o mică surpriză. O fi fost amicul ultimul român conectat la Internet, fără user şi parolă pe site-ul albastru? Bineînţeles că nu. Dar cum e viaţa fără reţele de acest fel? Pierzi ceva esenţial?

Înainte de a reflecta eu însumi la astfel de lucruri, mi s-a părut corect să îmi întreb amicul – apropo, utilizator intensiv şi avizat de Internet – cum de nu-şi făcuse cont pînă atunci. „Ca să nu fac ceea ce fac de azi-noapte, să pierd timpul“ – a răspuns omul nostru. „Bun, dar atunci, cum de ţi-ai făcut cont?“ l-am întrebat – la care mi-a zis că s-a decis cînd s-a surprins piratînd în mod repetat contul propriei soţii, „ca să vadă ce se mai întîmplă.“

În aceste zile, numărul românilor conectaţi la reţea se apropie de 6 milioane. Cifra este impresionantă, comparabil cu totalul românilor conectaţi la Internet – conform unor statistici nu foarte precise – de 8-9 milioane. În România, ca şi în alte pieţe, dacă nu eşti pe Facebook, nu prea eşti nici pe Internet, se poate spune. Dar, la noi, reţeaua are succes şi din motive specifice.

Primul şi cel mai important dintre acestea este oferta din ce în ce mai anemică a altor canale media. Presa cotidiană e în degringoladă, televiziunile politice au parti-pris-uri care te gonesc, iar entertainment-ul prezent pe posturile de top e preponderent format din show-uri mondene vulgare sau din filme de duzină. Excepţiile notabile, reţetele de succes din toată lumea – gen Românii au talent – nu se găsesc pe telecomandă chiar zi de zi şi oră de oră.

Mai aproape de Web 2.0, blogurile – care au prins viteză în România acum şase-şapte ani – au rămas un gen de comunicare endemic, marginal, uneori specializat, dar care nu atinge masa critică de informaţie proprie, necesară pentru apariţia vreunui Huffington Post sau Mashable. Cu alte cuvinte, în România avem o ofertă media abundentă care e, de fapt, un vid de conţinut: toată lumea agregă pe toată lumea, radiourile copiază bloguri, superficialele televiziuni preiau temele site-urilor de ştiri, pentru ca acestea să dea şi ele informaţia posturilor TV mai bogate în resurse.

Pe de altă parte, criza e criză, ceea ce înseamnă că şi românii au mai multă vreme pentru entertainment ieftin (la propriu), iar acesta se găseşte, printre altele, pe Facebook. Cumva, pe reţeaua născută din voyeurism (prin expunerea unei baze de date cu studente de la Harvard), în România, s-a instaurat un fel de bunăvoinţă, de netiquette care elimină, în principiu, agresivitatea, încurajează o conversaţie, dacă nu totdeauna inteligentă, cel mai adesea urbană, exclude postacii politici şi pe obsedaţii de partide.

Facebook-ul este, pentru fiecare, o mică gazetă personală, în care, pe de o parte, eşti la curent cu ce face şi ce spune fiecare dintre cei cîteva sute de prieteni pe care-i ai. S-a discutat mult despre relevanţa şi consistenţa prieteniei, aşa cum e ea definită de clicurile de pe Facebook şi, desigur, lucrurile pot fi şi mai profunde decît se petrec în aşa-numitul timeline al fiecăruia. Dar, în principiu, dacă îţi alegi prietenii la modul economicos şi cu discernămînt, ceea ce vezi cînd deschizi site-ul poate fi interesant.

Dar, în plus, Facebook funcţionează şi ca un agregator de conţinut clasic. Aşa, deficiente cum sînt, canalele media tradiţionale nu sînt chiar uniform imbecile, egal mincinoase şi lipsite de oameni talentaţi, de la un capăt sau altul. Cititorii sau utilizatorii remarcă adesea cîte un text bine scris – fie el al unui condei consacrat sau o postare pe blog a unui nou-venit cu sclipiri – şi îl dau mai departe, viralizîndu-l. Link-urile pe care le găseşti pe acelaşi wall sînt, probabil, în ultimă instanţă, motivul pentru care amicul meu s-a decis, în cele din urmă, să îşi facă un cont.

Bineînţeles că, pînă la urmă, toate au un preţ – în ultimă instanţă, pierderea de timp de care se temea amicul. La care se adaugă şi cantitatea de date personale pe care le oferi reţelei şi care, la un moment dat, îţi creează – nu numai pe Facebook – o imagine mai precisă decît ţi-ai putea dori. Mai important e faptul că Facebook înseamnă, de regulă, şi un anumit grad de inconsistenţă culturală, despre care vorbeam în prefaţa la volumul despre reţea al lui Alex-Brăduţ Ulmanu – Cartea feţelor. Spuneam acolo că Facebook înseamnă primatul clicului – sau, pe tabletă, al tap-ului – asupra tastaturii. E de domeniul evidenţei că mesajele lungi se scriu rar şi se citesc şi mai rar; în schimb, folosim intens diferitele butoane existente. Ceea ce înseamnă că pe Facebook prestăm un fel de dans de societate, un balet nonverbal ale cărui sensuri profund umane sau spirituale rămîne încă să le stabilim, presupunînd că ele există. Cu siguranţă, Facebook-ul nu este pentru asceţi culturali şi nici pentru grafomani.

În doze prea mari, Facebook poate, desigur, deveni o obsesie care te împiedică să trăieşti. Un studiu recent din Marea Britanie arată, însă, că cele 33 de milioane de utilizatori îşi petrec aproximativ 34 de milioane de ore zilnic în reţea. Adică ceva mai mult de o oră pe cap de utilizator. Comparativ, consumul de televiziune este, în ţările europene, între 3 şi 5 ore pe zi. În 2010, tot britanicii petreceau 4,18 ore zilnic în faţa televizorului. Cu siguranţă, nu numai cu filme de artă şi talk-show-uri de la BBC. Iar consumul de Internet tinde să-l înlocuiască sau să se suprapună peste cel de media clasică. Prin urmare, vorbim de schimbări, dar nu de o apocalipsă cibernetică.

Pînă la urmă, a fi sau a nu fi pe Facebook e o opţiune personală. Iar liniştitor în toată povestea e tocmai ceea ce poate părea pe dos: mediocritatea agreabilă a reţelei e garanţia că, aşa cum arată acum, lucrurile nu au nimic tenebros în ele.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.