Boston, între optimism şi răzbunare

Publicat în Dilema Veche nr. 481 din 3-8 mai 2013
Boston, între optimism şi răzbunare jpeg

Vreo şapte fotografi şi cameramani înconjoară, ca nişte vulturi, o femeie îmbrăcată în negru, cu gluga trasă pe cap şi faţa acoperită de o eşarfă cu model piele de leopard.

Parcă pentru a smulge o bucată din ea, fiecare jurnalist încearcă în goană şi fulgerător să se apropie cît mai mult ca să-i surprindă chipul.

Femeia merge alert pe trotuar, cu trei genţi în mîini şi pe umăr. Se apropie de o maşină la care o aşteaptă un bărbat, şi el cu gluga trasă. Pentru că jurnaliştii stau între ea şi automobilul salvator, panicată, pentru o secundă, îi împinge pe fotografii din faţă. Din geanta de pe umărul său se aude un mieunat, pe care, prima dată, l-am crezut a fi un scîncet de bebeluş. M-am convins că nu-i aşa doar cînd am văzut pisica, prin plasa laterală a genţii.

Bărbatul o ajută pe doamna fără chip să-şi pună lucrurile în portbagaj, iar apoi, cu toată agitaţia păsărilor de pradă din jur, femeia reuşeşte să se urce în maşină. Automobilul pleacă imediat.

Nici unul dintre jurnalişti nu cred că ştia cine era femeia. Simplul motiv că a ieşit din casa din oraşul Cambridge (lipit de Boston) în care a locuit familia Ţarnaev a transformat-o imediat într-o ţintă. După cîteva verificări, presa descoperă că femeia ar fi fost Katherine Russell, soţia lui Tamerlan Ţarnaev, cel mai în vîrstă dintre cei doi fraţi acuzaţi a fi autorii atentatelor de la maratonul din Boston.

Totul se întîmpla la puţine ore după ce fratele mai mic, Djohar Ţarnaev, a fost prins, iar Tamerlan a murit în urma unei confruntări violente cu poliţia.

Casa în care au locuit cei doi, pentru o perioadă, alături de restul familiei, se află pe o stradă cu un aspect numai bun de pus în vederile cu zona Bostonului. Copaci înfloriţi, imobile cu aspect de vile de vacanţă, oameni care, dimineaţa, îşi plimbă liniştiţi cîinii.

Clădirea de la numărul 410 e cea mai neîngrijită de pe stradă. Are două etaje şi se află în fundul unei curţi înguste, în care mai există acces la o altă casă mai mică. Un geam de la ultimul etaj e spart, iar fereastra cu ramă albă atîrnă spre exterior, pe punctul de a cădea. Lîngă uşa de intrare în clădire sînt trei cutii poştale ruginite şi cu vopseaua uscată, jumulită. Două au lipite bileţele cu numele locatarilor, una nu. De asemenea, două biciclete stau aruncate într-un colţ din curte, dîndu-mi impresia că proprietarii ar fi cuprinşi de o mare silă. Pentru a intra în curtea fără poartă, trebuie să treci pe sub o boltă acoperită de o plantă căţărătoare care încă nu a înfrunzit. În combinaţie cu maroul posomorît al clădirii, atmosfera locului devine apăsătoare.

Pe drum se văd urme de cioburi, probabil de la un geam de vehicul spart. La cîţiva metri mai încolo, sub roata unei maşini stă captivă o bucată de bandă galbenă, utilizată de poliţie pentru a încojura zonele în care accesul publicului este restricţionat.

Matthew Stuber este un tînăr om de afaceri, care locuieşte din anul 2009 în casa din aceeaşi curte cu imobilul în care se află apartamentul familei Ţarnaev. Îşi aminteşte că spaţiul de la etajul al doilea era aglomerat la început, de prezenţa a destui oameni a căror relaţie nu o ştie. I-a întîlnit de cîteva ori pe cei doi fraţi, care, de la o vreme, nu prea mai treceau pe acolo. Pe Tamerlan îl descrie, într-un cuvînt, ca fiind „filfizon“. Cu haine ţipătoare, folosea bolta de la intrarea din curte pentru a face tracţiuni la bară în văzul lumii – spune vecinul. Pe Djohar şi-l aminteşte ca fiind un adolescent timid. Nu poate spune, însă, că i-a cunoscut bine, ceea ce – ţine să precizeze – e normal într-un oraş format dintr-o amestecătură de studenţi, imigranţi şi localnici.

La cîteva case mai încolo, îl întîlnesc pe Carlos. Trăieşte aici de 35 de ani, dar mărturiseşte că nu-şi cunoaşte vecinii. Peste noapte a dormit în hotel, căci strada era închisă seara de poliţiştii încă aflaţi în urmărirea lui Djohar. Admite că e ciudat pentru el să afle ce fel de oameni a avut în preajmă.

Zona în care a fost arestat Djohar Ţarnaev, ascuns într-o barcă din curtea unei case din oraşul Watertown (tot de la periferia Bostonului), a rămas închisă curioşilor şi presei, pentru mai multe zile. După capturarea suspectului, maşini de poliţie blocau aleile. Locul era puternic luminat cu ajutorul unor reflectoare mobile, iar prin faţa casei se întrezăreau siluetele unor agenţi îmbrăcaţi în costume albe, ca ale cercetătorilor care intră în laboratoare cu viruşi. Cam atît vedeam eu, de la o distanţă de vreo 500 de metri.

Mult mai aproape de toată nebunia a fost însă un alt român, Dumitru Ciuc. Din anul 1989 acesta trăieşte împreună cu soţia şi copiii pe strada Franklin din Watertown. Cartierul e frumos, compus din case prietenoase, cu gazon verde crud în faţă, ca-n filmele americane. După ce toată ziua de vineri, 19 aprilie, poliţiştii s-au învîrtit prin zonă, iar oamenilor li s-a spus să nu iasă din locuinţe, spre seară, recomandarea a fost ridicată. Pe la ora 18, Dumitru Ciuc a auzit o bătaie în uşă. Un ofiţer de poliţie i-a strigat: „Evacuaţi casa imediat!“ Cînd a ajuns în stradă, a observat că toată zona era înţesată cu membri ai forţelor antitero şi agenţi. Împreună cu soţia, a fost dus repede de poliţişti la vreo 300 de metri mai încolo, în spatele unei alte vile. În acel moment, au început să se audă împuşcăturile. „Ca-n zona de război“ – povesteşte românul. Au stat la adăpost aproximativ trei ore, fără să ştie ce se întîmplă, după care li s-a permis să se întoarcă în locuinţă.

Două dormitoare de la etaj au fost ocupate, probabil, de forţele speciale. „Geamurile au fost scoase şi puse în mijlocul casei. Maşina mi-a fost acoperită cu o prelată“ – îşi aminteşte Dumitru Ciuc. Urmele de gloanţe sînt multe. „Am pe peretele din spate şapte. În grătarul electric am unul. În copacul din spatele grădinii sînt vreo opt. Bineînţeles, şi prin gard.“

Familia Ciuc a avut ghinionul să locuiască la vreo 30 de metri de aria în care Djohar Ţarnaev a fost prins, ascuns în barca din grădina unui vecin. Casa lor este a doua în şir de la cea în care s-a petrecut ultima confruntare între suspect şi forţele de ordine. De la etajul locuinţei sale, Dumitru Ciuc spune că se vede clar şi barca în care se refugiase Djohar.

Nu am putut să merg să văd casa familiei Ciuc pentru că accesul în zonă nu era permis decît rezidenţilor.

Îl întreb, în final, dacă are de gînd să se mute, din cauza celor întîmplate. Răspunsul e clar: „Nu.“ Românul completează, într-un ton optimist, de american: „Totul va fi în regulă. Viaţa merge înainte.“

Imediat după cele două explozii din timpul maratonului din Boston, centrul oraşului a fost izolat. Un ultim bilanţ arăta că trei oameni şi-au pierdut viaţa şi alte 250 de persoane au avut de suferit în urma deflagraţiilor.

Toate drumurile adiacente străzii Boylston, unde au fost puse bombele, erau închise cu bariere şi păzite de militari din garda naţională şi de poliţişti. Vehicule militare Humvee şi altele ale trupelor speciale stăteau parcate în intersecţii. Într-un oraş relaxat ca Bostonul, era tare ciudat să auzi, din loc în loc, răzbătînd lătratul agresiv al cîinilor. Cîini de la unităţile K9 ale poliţiei.

La nici o zi după explozii, cu toate că semnele tragediei erau evidente în centrul Bostonului şi oraşul era asaltat de jurnalişti, autobuzele speciale pentru tururi turistice funcţionau şi aveau destui pasageri. Terasele cafenelelor şi ale restaurantelor nu duceau nici ele lipsă de clienţi.

Într-un capăt al străzii Boylston, de la care începea blocajul pentru aria din jurul exploziilor, americanii au improvizat un memorial. Pe gardul care bloca strada, dar şi pe asfalt, oamenii au adus steaguri, buchete de flori, cîte trei lumînări, baloane inscripţionate cu „Însănătoşire grabnică“ sau mesaje pe hîrtii: „Boston, te iubesc“, „Bostonul va învinge“.

Cu tot optimismul public afişat, momentul atentatelor a fost unul marcant pentru cei care s-au aflat în preajmă. Juliette Fontaine, belgiancă, profesoară în Boston, era printre „spectatori“, la doar cîţiva metri de explozia petrecută în apropiere de linia de sosire. „Am văzut oameni fugind speriaţi, plîngînd. Şi eu am luat-o la fugă, căci nu ştiam ce s-a întîmplat. (...) A fost îngrozitor. Sînt încă puţin speriată.“

Tot în zona deflagraţiilor s-a întîmplat să se afle domnul Kelly. Era de serviciu ca portar la un hotel din centrul oraşului. Cu vorbe puţine şi reţinute, fără nici o urmă de zîmbet, acest american de rînd nu împărtăşeşte abordarea pozitivă a unora dintre concetăţenii săi. „M-am săturat. Sînt sătul să mă simt în primejdie.“

Această tensiune acumulată şi mîndria şifonată i-au făcut, probabil, pe unii locuitori ai Bostonului şi ai comunităţilor din jur să iasă în stradă, să chiuie, să ţopăie, să arate pumnul la camerele de televiziune şi, din loc în loc, să se bucure penibil, ca la victoria într-un meci de fotbal, în momentul în care Djohar Ţarnaev a fost prins de poliţie.     

Octavian Coman este jurnalist.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Şoferii nu vor mai putea parca gratis în centrul Bucureştiului
Începând cu luna august şoferii nu vor mai putea parca gratis pe locurile amenajate în centrul Capitalei sau pe trotuar, a anunţat viceprimarul Stelian Bujduveanu. Potrivit lui, serviciul va fi digitalizat se vor pune parcometre şi bariere automate, iar cei care parchează pe trotuar vor fi sancţionaţi.
image
Un apropiat al lui Kadîrov susţine că cecenii „vor merge înainte până la Berlin” dacă „Putin nu îi va opri” VIDEO
Un apropiat al liderului cecen Ramzan Kadîrov, Magomed Daudov, preşedintele parlamentului cecen, afirmă că unităţile cecene care luptă în Ucraina „vor merge înainte până la Berlin” dacă „Putin nu le va opri”.
image
Firmă IT din Cluj implicată în eşecul unuia dintre cele mai aşteptate jocuri video din istorie
Problemele tehnice care au dus la eşecul lansării unuia dintre cele mai aşteptate jocuri video - Cyberpunk 2077 - ar fi fost cauzate de Quantic Lab, o firmă IT din Cluj, arată Forbes în ediţia internaţională. Articolul a declanşat o serie de mărturii de la angajaţi ai companiei, dar şi o reacţie a Quantic Lab.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.