Mic bestiar de metrou

Publicat în Dilema Veche nr. 484 din 23-29 mai 2013
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Stătea sprijinit cu tot spatele de una dintre barele vagonului de metrou. Era aglomerat. Fiecare se agăţase de ce apucase şi am impresia că şi conductorul era cam smucit în dimineaţa aceea. Toată lumea era la mila unor frîne icnite, care ne amestecau tuturor cafelele în stomac. Eu eram prinsă într-o situaţie instabilă; nu găsisem un mîner, o bară de care să mă pot ţine, aşa că trebuia să fac o echilibristică bizară ca să nu mă prăvălesc grămadă peste cineva. Tipul care ocupase bara cu tot spatele începuse, încetul cu încetul, să devină duşmanul meu personal. „Ce nesimţit“ – am gîndit. „De bara asta se pot ţine patru-cinci oameni... Ăsta chiar nu-şi dă seama cît de nesimţit e?“ Şi tot aşa. Pînă am ajuns în staţia următoare, mă dureau toate şi-mi tremurau picioarele de atîta încordare. Iar domnul lipit de bară, pe care l-am ţesut într-o înveninată plasă de invective, trebuie că a avut o zi tare proastă la serviciu.

De la exemplarul comun al persoanelor cu o bară de inox crescută între omoplaţi, gîndul m-a dus şi la restul de vieţuitoare care populează peşterile răcoroase ale metroului. Una dintre cele mai remarcabile e tipa care călătoreşte cu geanta ei. Tipa stă pe un scaun, iar geanta ei pe scaunul alăturat. Geanta ei – o fiinţă vie – respiră colorat şi autonom pe unul dintre scaunele roşii. Inspiră respect, iar maimuţele umane atîrnate de bară, în faţa ei, admiră degajarea cu care stăpîna ocupă două locuri deodată. Din aceeaşi categorie a tipei însoţită de geantă fac parte şi personajele care se lăbărţează pe un scaun cu picioarele răscrăcărate. De-a stînga şi de-a dreapta lor, lumea trebuie să stea pe scaune într-o poziţie umilă, de copil pedepsit. Sau ca o fată de pension, învăţată să fie invizibilă. Cu genunchii lipiţi şi coatele împletite cît mai aproape de trup, ca individul de alături să aibă cît mai mult loc. Şi ca să nu ne atingem. Pentru numele lui Dumnezeu, nimeni nu e pregătit să stea cu coapsa lipită de un străin împrăştiat în scaun.

Aceeaşi degajare, laolaltă cu o simpatică uitare de sine, e de găsit şi la fetele care îşi scutură pletele peste faţa ta. Parfumate sau nu, proaspete sau nu, blondele, brunele şi roşcatele care aleg să-şi aranjeze coama peste ceilalţi călători merită o menţiune aparte. Dacă stai în preajma lor, ai toate şansele să pleci cu fire lungi de păr, care nu-ţi aparţin, agăţate de haină. Atunci se trezesc în mine reflexe de directoare de şcoală, acrită de regulamente. Îmi vine să le fac codiţe. Să le împletesc părul.

Apoi, sînt cei care mănîncă plăcinte fărîmicioase în timpul călătoriei. Dacă omul e în picioare şi tu pe scaun, primeşti o ploaie de merdenea în creştet şi un pic în poală. Dacă omul e lîngă tine, va scutura cu latul palmei firimiturile tot la tine în poală. Am mers, la un moment dat, patru staţii cu o doamnă care a dat gata o merdenea şi un ştrudel. Mînca delicat, cumva strînsă în sine. Ce nu cădea în punga de hîrtie cădea pe fusta ei neagră. Ce cădea pe fusta ei neagră era repede înlăturat pe blugii mei albaştri. La rîndul meu, mie mi-era jenă să scutur firimiturile şi praful de zahăr pudră, aşa, ostentativ, în ochii ei. Aşa că am coborît cu un crac aproape comestibil, un vis al tuturor porumbeilor şi al vrăbiuţelor de prin parcuri. În topul personal, cei mai împrăştiaţi sînt ăştia cu merdenelele, apoi, mîncătorii de pufuleţi. Cei mai periculoşi sînt cei cu îngheţatele, iar cei mai inofensivi – ăia cu cafele.

Ar mai fi cel-care-vorbeşte-la-telefon-pentru-că-are-minute-gratis. Cel care-ţi citeşte peste umăr. Melomanii care au căştile în urechi, dar dau muzică la tot vagonul. Superparfumatele şi bărbaţii cu tricourile rulate peste burtă. Cu superparfumatele nu e bine să te întîlneşti după o noapte de nesomn. În ceaţa iscată de oboseală, cineva cu o sticlă de parfum turnată în cap poate da vertijuri companionilor din vagon. În fine, cei mai intimidanţi sînt ăia care vin cu eterna replică inteligentă – „Dacă nu îţi convine, ia taxiul.“

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Încurcături
M-am alipit și eu grupului în care povestea, mai un zîmbet, mai o aluzie, devenise un „poate”.
Zizi și neantul jpeg
Moși, daruri, tradiții
Moș Nicolae e primul din seria Moșilor de iarnă de la noi.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
The most beautiful time of the year... pe bune?!
„Băi, trebuie să mergem să luăm ceva provizii, că vin termitele astea și nu mai găsim nimic! Măcar pîine să avem”.
E cool să postești jpeg
8 secunde
Cît de mult ne afectează toate aceste zgîndăreli emoționale și acele false informații care, sub masca unei cunoașteri, ascund doar un munte de rumeguș?
p 20 Muzeul Taranului Roman WC jpg
Caietul de desene al Ioanei Bătrânu
Studiile adunate în album fac prezente, de altfel, teme dominante ale Muzeului configurat de Horia Bernea şi de echipa lui.
Theodor Pallady jpeg
Miracolul mirării
Pe firmamentul filozofiei europene din veacul 20 au strălucit cel puțin trei gînditoare evreice, ardente și tributare unui inerent „feminism” axiologic
974 21 2 jpg
Școala de arhitectură, ca o citadelă...
Se spune despre arhitectură că reușește să surprindă cu cea mai mare acuratețe spiritul unei epoci
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cu alte cuvinte, dacă Grinch există, există cu siguranță și Moș Crăciun.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.