"Acesta este sfîrşitul"

Publicat în Dilema Veche nr. 487 din 13-19 iunie 2013
Spital, în Franţa jpeg

La TIFF (Transilvania International Film Festival) 2013, secţiunea „This is the end“ a fost una dintre cele mai consistente, în ce mă priveşte. Dintre cele 12 filme prezentate acolo, aproape toate au fost nu doar interesante, ci din cele care-ţi opresc respiraţia şi te întorc pe dos, măcar pentru o clipă.

Evident, filmele, în majoritate, vorbeau despre moarte şi despre modalităţile de a-i face faţă. Living (Zhit, Rusia, 2012, în regia lui Vasili Sigarev) a fost cel mai focalizat pe relaţia celor aflaţi încă pe lumea asta cu morţii lor apropiaţi. Şi morţi nu oricum, ci în circumstanţe violente, îngrozitoare. Cum poţi supravieţui şi „merge mai departe“ cînd îţi moare iubitul cu care tocmai te-ai căsătorit, tatăl care s-a hotărît să se sinucidă sau cînd îţi mor cele două fetiţe pe care, în sfîrşit, sperai să le revezi după mult timp şi multe vinovăţii? Răspunsul pare simplu, dar, de fapt, e foarte complicat şi fascinant zugrăvit în film: cu ajutorul morţilor înşişi. Filmul îmbină cele două lumi (cea de aici şi cea de... dincolo), estompînd graniţa dintre ele. Deşi uneori greu de dus prin lentoare şi lungime, Living are darul de a reuşi un slalom abil printre momentele înălţătoare şi cele voit derizorii, între subrealitate şi metafizică.

El Limpiador (Curăţătorul, Peru, 2012, în regia lui Adrian Saba), cîştigătorul premiului FIPRESCI (Federaţia Internaţională a Criticilor de Film) îl are drept personaj central pe Eusebio (interpretat impecabil de Victor Prada), a cărui profesie e să cureţe după morţi. Şi asta într-o perioadă în care se moare mult, pentru că lumea e atinsă de o epidemie necunoscută. Molimă care-i afectează pe toţi, cu excepţia copiilor. Într-una dintre „misiunile“ sale, Eusebio îl găseşte pe Joaquin (Adrian Du Bois), ascuns într-un dulap. Relaţia cu copilul îl umanizează pe Eusebio. Filmul e emoţionant, printr-o aparentă, dar fermecătoare simplitate, de sub care transpar întrebările importante legate de iubire, moarte şi fericire.

În căutarea fericirii pornesc şi personajele dintr-un alt film remarcabil, Me too (Şi eu, Rusia, 2012, în regia lui Aleksei Balabanov). Unul dintre personaje, un maior care a omorît mulţi oameni la viaţa lui, cum singur povesteşte, a aflat de un Turn al Fericirii, plasat într-o zonă încă radioactivă. Ca într-un basm, maiorul adună mai multe personaje (printre care un muzicant şi o prostituată absolventă de Filozofie) şi pleacă împreună în căutarea fericirii. Filmul e savuros prin umorul negru împletit cu absurdul.

Tot într-o căutare mitologică sînt şi „Ultimii piraţi din Marea Neagră“, eroii filmului cu acelaşi nume (Bulgaria, 2013, în regia lui Svetoslav Stoyanov), dar, de astă dată, scopul nu e găsirea fericirii, ci a unei comori. Toţi trecuţi de mult de prima tinereţe şi alcoolici, locuitorii de pe lîngă mare au farmec tocmai prin utopiile pe care şi le imaginează în cazul în care vor găsi comoara. Unul dintre atuurile filmului este faptul că cea mai mare parte dintre personaje nu sînt actori profesionişti, ci chiar oameni ai locului.

Aceeaşi combinaţie interesantă între localnici şi actori profesionişti o încearcă şi Ana-Felicia Scutelnicu în Panihida (Germania – Republica Moldova, 2012), un road movie dinspre casa bunicii care a murit în drum spre cimitir. În afara de preotul din film – cel care se opreşte la un moment dat, pe la mijlocul drumului interminabil, şi propune să lase moarta acolo şi să se veselească –, care este actor profesionist, restul personajelor sînt localnici reali ai satului în care s-a filmat. Drumul spre moarte e o bine surprinsă alternanţă de stări euforice şi grave, de momente statice şi dinamice, de linişti şi cîntări.

Sfîrşitul filmelor secţiunii nu e, neapărat, cel definitiv. Anumite filme vorbesc despre sfîrşitul unor relaţii (Dincolo de ziduri, Belgia – Franţa – Canada, în regia lui David Lambert), de al unei lumi (Al cincilea anotimp, Belgia – Olanda – Franţa, 2012, în regia lui Peter Brosens şi a Jessicăi Woodworth), ori chiar de sfîrşitul umanităţii aşa cum o ştim noi (Los Salvajes, Argentina – Olanda, 2012, în regia lui Alejandro Fadel). Aproape toate filmele, însă, deşi îngrozitoare, sînt, în acelaşi timp şi într-o oarecare măsură, şi înălţătoare.

El Limpiador (Curăţătorul, Peru, 2012, în regia lui Adrian Saba)

Living (Zhit, Rusia, 2012, în regia lui Vasili Sigarev)

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Nicolae Badalau FOTO Inquam / Octav Ganea
Niculae Bădălău, arestat pentru 30 de zile SURSE
Curtea de Apel București a decis arestarea pentru 30 de zile a lui Niculae Bădălău, actual vicepreședinte al Curții de Conturi și fost ministru PSD al Economiei.
Vehicul militar cu drapelul ucrainean arborat într un oraș rusesc. Foto: Twitter
Locuitorii unui oraș rus s-au trezit cu tancuri cu steag ucrainean pe străzi. Ce se întâmpla, de fapt VIDEO
Când locuitorii din Tver, un oraș situat la 160 de kilometri nord de Moscova, s-au trezit în această dimineață au văzut coloane de vehicule militare cu steagul ucrainean arborat care traversau orașul, relatează The Telegraph.
Aeroportul din Herson FOTO Profimedia
Puterea noii artilerii ucrainene, evidențiată de măcelul de pe aeroportul din Herson
Puterea noii artilerii cu rază lungă de acțiune a Ucrainei este pusă în evidență de măcelul de pe aeroportul din Herson — unde invadatorii ruși au construit un sediu important.

HIstoria.ro

image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.