Trenurile noastre toate...

Publicat în Dilema Veche nr. 483 din 16-22 mai 2013
Odă dulceţurilor  jpeg

Nu ştiu dacă ţie, cititorule, ţi s-a întîmplat să ai vreun moment de euforie patriotică. Să crezi că nu sîntem nici chiar atît de răi cum ne cred unii, nici chiar atît de înapoiaţi, nici chiar atît de necivilizaţi şi că aştia sîntem, cu bune şi rele... Astfel de optimisme patetice îmi treceau mie prin minte după cîteva dezbateri frumoase în Dealul Copoului... Dar, în miez de zi fierbinte şi muncitorească, a trebuit să iau drumul către casă... cu trenul. Şi...

„Trenurile nu oferă viteza şi confortul necesar pentru a înlocui maşina“ – recunoştea, acum cîteva zile, ministrul Transporturilor, explicînd de ce nu prea se avîntă, da’ deloc, pe căile ferate. Dispreţ total pentru funcţia după care a alergat atît... Cu maşina, se vede.

Or, cînd trebuie să ajungi la celălalt capăt al ţării, din obligaţii de serviciu, nedecontabile, n-ai ce face, te urci în tren, spui un „Doamne ajută!“ şi...

Asta a trebuit să fac de 1 Mai muncitoresc, cînd trenurile domnului Relu Fenechiu, după cum se lăuda, zburau către mare cu 200.000 mile pe oră, ajungînd – vai! – în două ore. Mare scofală! La 14,20 trecute fix, eram în trenul Iaşi – Bucureşti, care ar fi trebuit să ajungă la destinaţie, aşa, pe la 21,30... Vagoane – vreo trei. Locomotiva: una, ca vai de ea. Mi-am zis atunci: „Dea Domnul să ajung acasă“, cu optimismul zburdalnic al proaspetelor amintiri, fără să bănuiesc că mă va ajunge gîndul din urmă. Călători: puţini, o duzină cu toţii. Viteza: de Personal, deşi descrierea era de Inter Regio. Da’ cum nu ştiu ce este acest IR, aveam doar pretenţia să ajungă la timp...

Optimismul meu de ţară frumoasă şi bogată a început să cam scîrţîie cînd trenul s-a urnit din gară. Era fără prea mare chef, abia de-şi tîrîia roţile, oprindu-se mai des decît mi-aş fi putut închipui, scurgîndu-se cu mare încetineală spre munţi... Aveam, în schimb, aer condiţionat, de mare viteză. Ţiuia de-mi crăpau urechile: în compartiment, pe hol, oriunde... Controlorul m-a „asigurat“, plictisit, că nu se va opri pînă la Bucureşti, că-i din cabina mecanicului şi el n-are ce să-i facă. I-am sugerat să coboare la prima staţie şi să rezolve. M-a privit din vîrful celor 150 de kile, strecurînd un „Aş! Las’ că merge şi aşa.“

Şi uite-aşa, s-a mai clătinat un pic dorul meu de ţară frumoasă... La Focşani, ne-am oprit de tot şi ne-am aşternut pe plictis de 1 Mai... Şi, cum mă plictiseam eu mai abitir, în aşteptarea unei lămuriri politicoase cu privire la situaţia apărută, tărăboiu’ izbucni. Strigăte, zbierete, urlete, înjurături de „să vă ardă focurile iadului“ şi draci şi dumnezei şi multe alea (de înroşeau chiar şi albăstreala scorojită a vagoanelor) se înălţau către cer. Un guiţat lugubru de porc înjunghiat mă lipi de geam. Dar... nimic spectaculos: o turmă de conaţionali romi încerca să urce în tren, fără bilet, bineînţeles, împingînd teatral şi cu mare hărmălaie un cărucior şi un presupus „handicapat“ (corect politic: „persoană cu dizabilităţi“). Puradeii priveau amuzaţi cum şatra îşi punea poalele-n cap, transpirînd pentru o juma’ de vagon... S-au potolit brusc, s-au aşezat cuminţi pe peron, şi-au scos seminţele, ţigările, PET-turile, şi au făcut umbră trenului vreo două ore... pînă cînd „umbra“ a părăsit, în sfîrşit, Focşaniul... Între timp, naşul mi-a explicat, cu acelaşi sictir, că a „crăpat“ locomotiva şi-a trebuit să vină alta, tocma’ de la... Mărăşeşti. „Şi dacă se strică şi asta?“ l-au întrebat tovarăşii mei de suferinţă. Ridică din urmă sastisit şi indiferent, spre disperarea tovarăşilor mei. Tovarăşii – doi tineri blindaţi de tehnologia prezentului occidental – nu-şi imaginaseră, cînd îşi cumpăraseră bilete de avion, la miez de noapte, că trenurile, trenurile româneşti îi vor împiedica să zboare către lumi normale.

Şi cînd a trebuit să ajung la toaletă, după lungi şi grele reţineri, pestilenţialitatea patriotică mi-a distrus optimismul, pentru următoarele milenii.

Pe la Ploieşti, aveam deja jumătate de valiză pe mine şi, uluită de fiorii arctici, mă ghemuisem în uşă, sperînd să nu mă ajungă. „Aţi îngheţat, ai?“ m-a trezit maliţios controloarea. „De ce nu ziserăţi să opresc nenorocirea asta?“ m-a apostrofat. „Se poate?“ am întrebat năucă. „Ete că da. Da’ dacă vă place răcoarea, staţi la răcoare.“ Am ajuns în Bucureşti la miezul nopţii, rebegită, cu guturai şi fără iluzii de ţară frumoasă.

Citii acu’ că domn’ ministru ne propune trenuri low-cost. Or, mă întreb aşa: dacă la preţurile actuale, condiţiile sînt de clasa a XI-a, cu bani mai puţini ce va mai fi? Locuri pe acoperiş? Opriri dese, prin pădurile Mărăşeştilor, pentru trebuinţele firii? Să mă tot apuce euforiile patriotice...

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2012 i-a apărut la Humanitas cartea În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.