Omagiu paznicilor

Publicat în Dilema Veche nr. 485 din 30 mai-5 iunie 2013
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Duf! Duf! Duf! Bubuitura înăbuşită se aude din orice colţ al camerelor spaţioase care comunică deschis între ele. Duf! Duf! Necontenit. La un interval de trei secunde între ele, buşiturile sună ca un soi de tobă bătută ritualic, ca să te scoată din minţi. Duf! Se aude de nicăieri şi de peste tot, ba creşte, ba pare că descreşte în intensitate, de parcă mîna şamanului care bate toba oboseşte, cînd şi cînd, şi-şi pierde din vigoare, ca apoi extazul înteţit al viziunilor care îl animă să-i dea din nou putere. Duf! Duf!

Îl caut pe şaman. Caut sursa bufniturilor care-mi sapă direct în lobii temporali şi-mi distrug funcţiile parietalilor. Îl caut rătăcind prin labirintul aerisit al încăperilor care curg una din alta. Trec pe lîngă viziunile unor creatori est-europeni care s-au maturizat artistic în anii ’50-’60 şi care sînt vizibil traumatizaţi de al Doilea Război Mondial. Trec pe lîngă cîteva instalaţii în metal chinuit, ale unor sculptori germani. Pe lîngă un ansamblu minimalist de trei blocuri de piatră, aşezate corect unul lîngă altul. O plăcuţă explică vizitatorilor cheia în care trebuie interpretate cele trei paralelipipede. Calm, interiorizare, retragere în sine, ceva de genul ăsta. Duf! Duf! Duf! Buşitura creşte şi descreşte şi sună acum de parcă cineva e izbit ritmic, sadic, aplicat, cu capul de un zid. Am impresia că e capul meu. E capul meu. Caut sursa zgomotului. Trec pe lîngă o lucrare care ocupă un întreg perete – Naşterea lui Hitler se numeşte. Un coşmar al unor ochi halucinanţi, injectaţi, alături de capul unui mult-iubit cîine-lup. Un vis strîmb, de omenire bolnavă, cu o geneză ratată, din ADN de porc. Copii mici, urlînd cu o dantură completă. Suboameni şi supraoameni. Cordoane ombilicale răsucite, vineţii. Răni, puroi, ochi albaştri. Am stat un pic acolo. Coşmarul de pe acel perete părea că se montează din ce în ce mai bine cu buşiturile obsedante. M-am tîrît mai departe. Duf! Duf! În altă încăpere – cîteva bile imense din metal bronzuliu, din care parcă ţîşniseră nişte alieni. M-am uitat în craterul adînc al uneia, să caut zgomotul. Nu era de acolo. M-am dat doi paşi în spate şi m-am împiedicat de o altă sferă. Duf! Am rătăcit prin săli care expuneau lucrări ale unor pictori nervoşi. Pensulare viguroasă în cromatica neagră a unei sensibilităţi parkinsoniene. Cineva – un vizitator – stătea fascinat în faţa unei mochete portocalii expusă pe perete. O carpetă uni, în culoarea aceea vie. Omul stătea pe o băncuţă şi privea. Şi privea. Poate că se simţea bine în faţa acelei lucrări. Poate simţea că un soare portocaliu îi încălzeşte inima. Poate că lucrarea aia se numea Stare de bine. Eu căutam însă sursa zgomotului.

 Pînă cînd, după un colţ, iat-o. Un stativ cu trei picioare suţine un ecran de televizor. În imaginea alb-negru, un tip îmbrăcat într-un tricou de corp se izbeşte ritmic de colţul unui perete. Imaginea îl arată de la gît în jos, capul nu i se vede. Stă cu mîinile adunate pe lîngă trup fix în unghiul format de doi pereţi şi se izbeşte în colţul acela. Se lasă pe spate, şi revine din recul în poziţie dreaptă. Apoi iar îşi dă drumul pe spate: duf! În imagine e artistul american Bruce Nauman care şi-a numit lucrarea Bouncing in the Corner. Nauman vinde pe milioane la Sotheby’s, Christie’s şi altele asemenea. M-am uitat îndelung la bărbatul subţirel care se izbea de perete. Alături, doi Warholi cu doi Elvişi şi un scaun electric. Într-un colţ al încăperii – paznicul repartizat acestei încăperi. Care e o doamnă cu păr cărunt. Se numeşte Valerie şi stă cu spatele în colţul format de doi pereţi. Mîinile ei sînt adunate lîngă trup şi priveşte în gol. Aude timp de opt ore buşitura lui Nauman. Duf! Duf! Vede de cîteva ore diverşi pasionaţi de artă care se uită lung la artistul chinuit din videoul alb-negru. Mi-a plăcut mult Nauman. Dar oi fi singura care a înţeles. Nu la el trebuia să mă uit. Ci la gardiana Valerie, în uniforma ei neagră, stînd absentă într-un colţ.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

7538113 jpg
B-21 Raider – bombardierul care lovește oriunde în lume a fost lansat VIDEO
Primul avion de generația a VI-a de serie din lume, noul bombardier intercontinental cu capabilități stealth (invizibil pentru radar) B-21 Raider a fost dezvăluit publicului în urmă cu câteva zile de producătorul Northrop Grumman și beneficiarul US Air Force.
Oraș plutitor Foto AT Design Office via The sun webp
Planuri uimitoare pentru un oraș plutitor, cu străzi subacvatice. Unde ar urma să fie construit cel mai ambițios proiect din istorie
Planurile pentru un proiect de oraș plutitor pe apă în largul coastelor Chinei ar fi, dacă ar fi construit, cel mai ambițios proiect urban din toate timpurile.
 Razboi Rusia Ucraina elicopter rusesc de recunoastere şi atac Kamov Ka-52 Alligator in misiune de lupta in Ucraina 27-28 mai 2022 FOTO Profimedia / Ministerul rus al Apărării
Spațiul aerian, mortal pentru ambele părți, în războiul din Ucraina. Cum încearcă piloții să păcălească radarul VIDEO
Piloții ruși și ucraineni își asumă riscuri enorme la fiecare zbor, fie el cu un avion de vânătoare, fie cu elicopterele, în încercarea de a evita să fie depistați de radarele inamicilor.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.