Minciuni sfruntate

Publicat în Dilema Veche nr. 486 din 6-12 iunie 2013
Prostănaci de fiecare zi jpeg

„Să ştiţi că noi nu mai plecăm nicăieri în vacanţă anul ăsta. Ne-au terminat cheltuielile cu casa şi...“ Un picior repezit pe sub masă îi zdrobeşte tibia femeii, care se albeşte instantaneu la faţă. Au feştelit-o. Şi ea, şi bărbată-su. Femeia înţelege ce a făcut. Şi-a lăsat soţul în ofsaid în faţa prietenilor, care se uită acum ba la el, ba la ea. Cu siguranţă că le-a spus altceva legat de vacanţă şi pe ea n-a anunţat-o. După un moment de linişte penibilă, cuplul minţit are decenţa să treacă aparent lejer peste incident şi schimbă vorba.

Mincinoşilor, însă, nu le mai tihneşte de nimic. Le ard obrajii şi simt că ar trebui să găsescă totuşi o explicaţie plauzibilă pentru bîlbîiala de dinainte. Dar ce naiba să le spui? Că nevasta habar n-are că au fost invitaţi să stea la nişte prieteni acasă, la Paris, după cum abia le povestise soţul ei? Că ce? Să le spui adevărul? Adică să le spui că s-au temut să nu vrea şi ei să vină în aceeaşi vacanţă? Că, de fapt, nu mai vor neam să meargă cu ei nicăieri, pentru că s-au săturat de fiţele lor? Că aia nu, aia nu, că de ce să mergem la restaurantul ăsta, că uite ce la stradă e şi se uită toată lumea în gura ta, că să mergem la nu ştiu ce plajă în fundul tuturor mulţimilor gălăgioase, că sînt terase pe-acolo şi să stăm 2000 de ani la soare, să ne bronzăm pînă facem cancer de piele? Că ce? Că ea vorbeşte prea mult iar el e un lăudăros? Că ea vine cu tocuri pe plajă, iar el are obiceiul să tutuiască toţi chelnerii? Imposibil de făcut aşa ceva. Probabil că după masa asta împreună în oraş, relaţiile se vor răci treptat, se vor îndepărta din ce în ce mai mult unii de alţii... n-are cum să fie altcumva. Între cei doi mincinoşi va izbucni, în privat, o ceartă scurtă: „Bine, măi, mie de ce nu-mi spui ce minţi? Ce naiba, mă laşi să mă trezesc vorbind acolo, să ne facem de rîs, ca nişte papagali...“

Minciuna dezgolită în aşa fel, da, creează una dintre cele mai jenante situaţii sociale. Sînt alte minciuni, însă, care trag după ele un alai întreg de minciuni ajutătoare. Pînă te înglodezi în plasa poveştilor ţesute din ce în ce mai intricat şi totul devine o avalanşă de necontrolat. Nenorocirea poate porni, în primul rînd, de la un mincinos neinspirat. Sînt persoane care, puse în faţa unei situaţii pe care trebuie s-o evite cu orice preţ, pot născoci o poveste perfect plauzibilă, pe care o livrează interlocutorului fără a clipi măcar. Dar sînt şi persoane care, puse în faţa situaţiei de a primi pe cineva inoportun în vizită, de pildă, nu ştiu să mintă curat. A minţi curat înseamnă să nu mai implici şi alte persoane în povestea ta. Că după aia, trebuie să le dai imediat telefon şi să le spui cum trebuie să-ţi susţină minciuna. Trebuie să-ţi faci noduri la batistă şi să nu uiţi că, de fapt, în acel weekend cu petrecerea, tu ai fost plecat din oraş, la Cîmpulung, la socri. Stai cu frica în sîn ca nu cumva şubredul castel de cărţi de joc pe care l-ai construit să nu se năruiască din cauza imprudenţei unei dame de roşu.

Există, de asemenea, mincinoşii degajaţi, care mai că nu fac cu ochiul călătorilor din autobuzul 300 cînd spun tare unei persoane aflate la telefon că sînt în maşină, în drum spre mare. Mincinoşii ghinionişti daţi de gol pe Facebook sînt cei care nu-şi instruiesc prietenii să nu-i tăguiască în nici un fel de check-in. Pentru cei nefamiliarizaţi cu acest Facebook: există posibilitatea ca un amic din lista ta de prieteni să scrie pe pagina asta virtuală că e cu tine în nu ştiu ce cîrciumă, fix în ziua în care tu te-ai dat bolnav copt la serviciu, iar şeful tău să vadă o poză tine simţindu-te relaxat copt la o bere.

Există minciuni de convenienţă – în care ambele părţi ştiu şi acceptă că e un neadevăr la mijloc –, există minciunile necesare – alea pot fi cele mai dureroase –, minciunile nenecesare, dar rostite doar de amorul artei (ale Münchausenilor sadea) şi minciunile total nevinovate, drăgălaşe chiar. Ca ale fetelor aflate la o nesfîrşită dietă şi care pretind că nu le place defel ciocolata. Mie chiar nu-mi place.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.
Maria Zaharova FOTO Profimedia
Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, atac la adresa Maiei Sandu: Ce a făcut cetățeana României pentru R. Moldova?
Maria Zaharova a lansat un atac dur la adresa preşedintei Republicii Moldova, fiind de părere că puterea de la Chișinău promovează rusofobia, chiar dacă Moscova a ajutat întotdeauna Chișinăul.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.