Politicianul şi piaţa

Radu MAGDIN
Publicat în Dilema Veche nr. 485 din 30 mai-5 iunie 2013
Politicianul şi piaţa jpeg

Acest articol este dedicat pieţei şi relaţiei sale cu politicul. Piaţa pe care v-o propun este atît una în sens propriu – loc „clasic“ de procurare a alimentelor de către „popor“ –, ca punct de pornire, cît şi una în sens figurat, de audienţă pentru omul politic – de stînga, dreapta sau de o dulce confuzie între cele două. Piaţa chiar e importantă pentru politician (sau ar trebui să fie), deoarece, în lipsa cunoaşterii ei, homo damboviteanus se exprimă cu o candoare total desprinsă de nevoile cetăţenilor.

Dar să începem cu piaţa, în sensul cel mai propriu cu putinţă, şi să mergem în această direcţie. Piaţa înseamnă, în esenţă, pentru mine, ca cetăţean, produse şi preţuri pe care, mai toţi, le raportăm la venituri: în funcţie de cît cîştigăm, acestea ni se par mai mult sau mai puţin accesibile. Expresii precum „coşul zilnic“ au dispărut din dezbaterea publică, dar coşul trebuie, totuşi, umplut în fiecare casă, după puterea financiară a fiecăruia. Dacă preţul este corect, iar venitul – pe măsură, omul merge fericit acasă. Problema, însă, este că, în timp de criză, aceşti oameni – „am întîlnit şi români fericiţi“ – sînt din ce în ce mai puţini, iar cînd se uită la televizor, dincolo de show-ul combativ al zilei, tare ar prinde bine puţină empatie faţă de problemele lor.

Empatia e, practic, singura cale de a frîna canalizarea energiilor românilor spre viziuni negative ale lumii, mai mult sau mai puţin oteviste. Totodată, empatia poate fi o armă politică bună de diferenţiere în mîna unui politician iscusit, la capitolul apropiere de oameni: în contextul în care logica dezbaterii e de multe ori „pro sau contra cineva“ sau „vai, ce dramatic e, dar să facă altcineva ceva“, acel cineva care începe să vorbească, cu bun-simţ, despre problemele zilnice reale ale oamenilor nu poate avea decît de cîştigat: „Uite, Costică, omul ăsta chiar înţelege ce ne doare.“ Iar dacă, cumva, vorbitorul oferă şi o soluţie – culmea! concretă –, se poate aştepta chiar la o audienţă mai mare data viitoare cînd reapare pe sticlă.

Vă invit, în acest context, la un experiment: cît mai costă lucrurile – ştiţi? Cît mai costă – apropo de piaţă – o pîine, un litru de lapte, un ou, un kilogram de carne, roşii, cartofi... Sau, dacă ţinem cont de drumul spre piaţă, un bilet RATB sau de metrou. Sigur, veţi zice, să nu fim populişti acum, căci poate ne/le face altcineva cumpărăturile; felicitări norocoşilor şi norocoaselor. Însă, cînd meseria ta e poporul şi managementul aşteptărilor lui, ar fi bine să nu îi laşi pe cei care te votează să aştepte un răspuns la întrebări de bază – care ar fi bine să fie puse. În acest context, cineva ar putea spune: da, dar asta e treaba celor de stînga, să vorbească de nevoiaşi, care sînt „piaţa“ lor. Pornind de aici, vă propun să trecem la sensul figurat al pieţei – cine, cui se adresează...

Pentru a echilibra puţin discuţia şi pentru a nu vorbi doar de preţuri şi de subiecte aparent doar de stînga, să ne uităm puţin la politicianul de dreapta. Să zicem că sînt un tînăr antreprenor, care se zbate într-o economie deformată şi, în ciuda mediului, creez, la rîndul meu, slujbe mai departe. Mie nu mi se adresează nimeni de pe peronul drept al politicii, nimeni nu pare interesat de contribuţiile sociale care mă cocoşează, de birocraţia care mă sufocă, de problemele apărute pe piaţă cu privire la plata facturilor şi valul de insolvenţe care va face ravagii în curînd, în ritmul în care se extinde. Or, tocmai asemenea oameni se presupune că sînt „piaţa“ politicienilor de dreapta – fie că vorbim de liberali, democrat-liberali sau actuali şi viitori populari. Nu poţi fi, însă, popular cu adevărat dacă nu îţi securizezi, în primul rînd, baza electorală, iar la dreapta, acest proces e mai greu ca la stînga, tocmai prin prisma temelor şi valorilor invocate.

Dar să ne întoarcem la o temă fundamentală, care afectează în egală măsură stînga şi dreapta – şi anume, creşterea economică, ca mijloc de ieşire din criză. Aici nu numai că lipseşte o dezbatere ideologică, fie şi în formă simplificată, dar ai, de multe ori, sentimentul absenţei unui plan. Or, cum vrei să fii respectat şi votat, în mod sustenabil, ca om politic, dacă nu poţi explica simplu – şi nu simplist – cîteva idei de genul: „Dom’le, sîntem aici, trebuie să ajungem acolo, în acest scop trebuie să facem asta, asta şi asta, pînă la data asta; acest lucru depinde de noi, celălalt nu, aici poate acţiona guvernarea, dincolo avem nevoie de voi, sectorul privat; hai să vedem cum colaborăm să ieşim din groapă împreună, nu să îl luăm pe Doamne-ajută în braţe.“ O asemenea prezentare nu numai că naşte ideea de competenţă, dar poate îl ajuta pe omul politic să cîştige timp: românii nu sînt absurzi, dar vor să audă măcar, ca o minivictorie de etapă, că mergem într-o direcţie, simplă şi bună. Sau, dacă nu bună, măcar nu în întregime proastă, ca să nu intrăm cu toţii automat în depresie cu privire la viitorul nostru şi al copiilor noştri.  

De asemenea, e de interes discuţia cu privire la valori. Cum îmi pot creşte şi valorifica „piaţa“, dacă nu vorbesc cu ea şi de valorile mele, despre lucrurile în care cred – asta fie şi în contextul temelor emoţionante, sau triviale, ale zilei. Dacă sînt politician de stînga şi nu vorbesc mereu de solidaritate, echitate socială, comunitate, ca motivaţie a acţiunilor mele, cum pot justifica unii dintre paşii mei economici, cu o motivaţie nu mereu evidentă? La fel, cum poate un om politic de dreapta să nu-şi justifice acţiunile prin apel la libertate şi valorificare a succesului invidividual?! O excepţie recentă în acest sens a fost discuţia cu privire la proprietate, cînd taberele s-au conturat, în sfîrşit, mai clar, a existat o diferenţiere între stînga şi dreapta.

În loc de concluzie, ar trebui să ne gîndim la consecinţele neschimbării de macaz, în sensul celor de mai sus: dacă oamenii politici români nu vor şti să vireze cu atenţie crescută către „piaţă“, cu claritate şi empatie, e posibil să devină eroii unui blocaj de toată frumuseţea – a se vedea, de exemplu, ce se întîmplă şi în Italia –, cu prima ocazie cu care apare un populist coerent pe piaţă.

Radu Magdin este CEO SmartLink Communications şi un pasionat al politicii, lucrînd anterior la Parlamentul European.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Jose Maria Gimenez Fernando Muslera Sebastian Sofa Edinson Cavani Daniel Ghana Uruguay Foto EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Uruguay - Ghana. „Acești nenorociți sunt o adunătură de hoți”. Urmează reacția FIFA
Un scandal uriaș a izbucnit la finalul partidei dintre Uruguay și Ghana, scor 2-0, meci la capătul căruia naționala lui Suarez nu a reușit să se califice în optimile de finală ale CM din Qatar.
Xhaka Captură Youtube png
Gestul lui Xhaka cu caracter politic, care a inflamat spiritele în Qatar. Ce semnifică numele Jashari pentru sârbi VIDEO
Granit Xhaka, căpitanul Elveției, a fost autorul unui gest sfidător imediat după victoria cu Serbia, de la Campionatul Mondial din Qatar, atunci când și-a scos tricoul de joc, pentru a afișa un mesaj.
judecatori magistrati bani venituri pensii shutterstock
Cea mai mare pensie specială versus cea mai mare pensie stabilită pe principiul contributivității, în Suceava
Suceava se află printre primele județe din țară la numărul de pensionari, dar sumele pe care le încasează cei aflați în în plată nu sunt dintre cele mai mari, ci dimpotrivă. Peste 30% dintre pensionari încasează cel mult 1.000 de lei.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.