Reforma din Justiţia Divină

Publicat în Dilema Veche nr. 486 din 6-12 iunie 2013
Dragoste şi răzbunare jpeg

Bucureşti. Sfîrşitul lunii mai. Taximetrist: „Domnule, ca om, eu cre’ că trebuie să-i dea drumu’. Părerea mea. Nu?! Acu’ cinstit vorbim. Ca oameni de omenie. Io nu sînt cu fotbal şi cu de-astea. Nu zic. E nebun, e cum e el. Da’ nu-l bagi, domnule, la puşcărie, după nu ştiu cîţi ani. Aaa... eşti corect şi l-ai prins? L-ai dovedit tu, l-ai prins, că eşti tu ăla corect? Atunci bagă-l, domnule, la puşcărie, da’ în momentul în care face fapta. Nu după o mie de ani, cînd îţi convine ţie. De ce să-l mai bagi acuma? Că ai tu un interes? Că te-a-njurat? Că ţi-e frică de el că face bine la oameni? Păi... fă şi tu! Nu poţi? Atunci lasă-l, domnule, în pace! Ia bagă-i în puşcărie pe ăia care fură cu vagoanele şi cu vapoarele. Ia bagă-i pe ăia care fac crime. Crime, domnule, nu jucării! Ăia nu intră. P-ăia nu-i prinde. L-a prins p-ăsta. Ăsta care a dat la lume. A dat la biserici zeci de milioane. A făcut case la oameni, cînd cu sinistraţii. El a făcut foarte mult bine. Nebun-nebun, da’ a făcut imediat ce-a promis. A zis că face case, a făcut. Tu ce-ai făcut? Să nu mai zic io acuma ce-ai făcut. Mă scuzaţi, domnu’! Io vorbesc ca om, domnule. Nu-l iubesc, că nu sînt cu fotbal. Da’ nici chiar aşa, să-l bagi la puşcărie p-ăsta, şi alţii sînt liberi. A făcut şi el o combinaţie, şi gata. Păi îl bagi pe el pentru treaba asta? Şi alţii fac de o mie de ori mai mult. Şi nu-i bagi. Păi... e corect?“

O statistică europeană, făcută în urmă cu vreo trei ani, arată că, în România, 42,5% dintre locuitori nu au toaleta în interiorul casei. Iar 41,2% nu au baie sau duş. Pentru ca tacîmul să fie complet, statistica mai arată că 55,3% dintre români trăiesc în locuinţe supraaglomerate. Un studiu al Institutului de Sănătate Publică spune că aproape 50% din populaţia ţării noastre nu se spală pe mîini după folosirea toaletei. Cică am consuma doar cinci bucăţi de săpun şi două tuburi de pastă de dinţi, într-un an. Sigur, povestea din dosul cercetării, ca să zic aşa, e mult mai complicată. La vremea respectivă, un post de televiziune arăta, la ştiri, şi următoarea situaţie – există locuinţe care au toaletă în interior, dar aceasta nu e folosită. O doamnă – intervievată în legătură cu acest subiect – spunea că, acasă la dumneaei, toaleta din interior nu e folosită aşa, hodoronc-tronc, fix cînd vrei, cînd te loveşte nevoia. În mod obişnuit, se foloseşte tot toaleta din curte, pentru că, dacă o foloseşti pe cea din casă, miroase urît. Voia, cumva, să spună că aşa ceva e inacceptabil într-o casă curată, îngrijită, civilizată. Treaba funcţionează asemănător şi în unele dintre „locuinţele supraaglomerate“. Nu e deloc un fapt neobişnuit să întîlneşti familii care dorm claie peste grămadă, în una sau două camere dintr-o casă cu patru, cinci, sau chiar mai multe încăperi. Însă discuţia despre toate astea e foarte lungă şi nu e simplă deloc. Oricum s-ar desfăşura ea, nu ar trebui să ocolească sărăcia pură. Sărăcia în care nu mai încap nuanţe. Felul acela de a nu avea de nici unele, unde nu mai e loc nici măcar de discuţiile despre lene, dezinteres, complacere în promiscuitate. Deşi, toate astea au şi ele, la rîndul lor, un loc bine determinat în poveste.

Cînd mai pui la socoteală şcolile fără apă curentă, programele de studii elaborate delirant, drumurile desfundate şi atmosfera medievală din multe localităţi, spitalele-fantomă – în care nu e nevoie să mişti nici un obiect pentru a configura decorul ideal al unui film sinistru – şi clădirile răpciugoase ale instituţiilor publice, ideea de justiţie pare un moft. Cufundat în mizerie, frustrare şi boală, omul vrea dreptate, nu justiţie. Să nu credem cumva că imaginea asta îngrozitor de tristă e valabilă doar pentru zone din lumea rurală de la noi. La fel de bine cum nu e de uitat faptul că 52% din populaţia României trăieşte în mediul rural. Imaginile astea dure se pot vedea în orice oraş al acestei ţări, la cîţiva metri de altele, diametral opuse. Contrastul e năucitor. Însă chiar şi cînd e vorba despre contraste – despre recunoaşterea faptului că există şi multe locuri luminoase, spaţii ale vieţii noastre în care progresul e extrem de vizibil – totul se înceţoşează cînd apare discuţia despre asumarea unui fond capabil să umple formele astea care, uneori, pot să ne dea speranţă.

Iar atunci cînd instituţiile trăiesc din bîlbă în bîlbă, cînd discursul autorităţii e, în cel mai bun caz, ezitant, cînd imaginea actului de justiţie devine un soi de carnaval, fără nici o legătură cu ideea de lege, doar dreptatea venită de la Divinitate pare să mai fie o soluţie. În condiţiile astea, haiducia pură şi regulile ei elementare de „demnitate“ şi de „onoare“ par mult mai credibile şi mai valabile decît contorsionările, tatonările, caracterul sofisticat şi procedural al justiţiei din democraţie. Sentimentul religios e lăsat şi el mult în urmă de viteza superstiţiei, iar Divinitatea devine un soi de martor suprem al dreptăţii conjuncturale. O „dreptate“ care, uneori, se opreşte la nivelul simplităţii suverane a unui fapt ultracunoscut – dai bani la biserică, ajuţi săracii, crezi în Dumnezeu; înseamnă că eşti un om bun. Iertarea ţi se cuvine, pentru că ai ajutat instituţia iertării. Finalmente, povestea e veche de cînd lumea. Sau de cînd e instituţia. Numai că, din negura timpului şi pînă acum, în situaţii ca asta – cînd dimensiunea iertării e direct proporţională cu suma investită – greu se poate zări care o fi Diavolul şi care o fi Bunul Dumnezeu.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.