Comedie antică şi statui vivante

Publicat în Dilema Veche nr. 486 din 6-12 iunie 2013
Comedie antică şi statui vivante jpeg

De mult nu am mai fost la un spectacol de teatru pe care să-l trăiesc de-a dreptul, împreună cu restul publicului, fără să-mi pun explicit probleme majore. La care pur şi simplu să mă bucur, dar nu aşa, discret, ci să rîd cu gura pînă la urechi, ieşind cu plăcere din postura spectatorului civilizat, care doar zîmbeşte suav şi aparent inteligent...

Acest lucru mi s-a întîmplat la Teatrul Masca, la unul dintre spectacolele prezentate la Zilele Teatrului, cu ocazia aniversării a 23 de ani de activitate (24-26 mai 2013). Spectacolul de care vorbeam este Militarul fanfaron, o adaptare după Plaut (traducere de Nicolae Teică), în regia lui Mihai Mălaimare. Cu o echipă actoricească pregătită compact – pe scurt, în care toţi erau aproape la fel de buni: Valentin Mihalache, Cosmin Creţu, Sebastian Ghiţă, Aurel Sandu, Iulia Dumitru, Ada Dumitru, Cristina Panait, George Pupăză, Alexandru Floroiu, Mihai Hurduc, Antonio Mincă, Haricleea Bădescu, Robert Poina.

Teatrul antic va fi mereu, în ceea ce mă priveşte, „Teatrul“ de la care pornesc toate, inclusiv commedia dell’arte. Aşa consideră şi Mihai Mălaimare, pe care l-am întrebat cîteva lucruri legate de teatrul pe care îl conduce: „Comedia antică latină şi commedia dell’arte au o legătură ombilicală. Commedia dell’arte ca teatru suprem – în forma existenţei umane pe care o trăim noi – s-a hrănit şi se hrăneşte în continuare din comedia antică latină. Peste tot şi peste toate, dramaturgii latini şi greci au fost fantastici, au promovat un comic de limbaj şi de situaţie aproape neatinse.“

Cea de-a doua piesă pe care am văzut-o, la Zilele Masca, a fost O scrisoare pierdută, pusă în scenă tot de Mihai Mălaimare, cu aproximativ aceeaşi trupă actoricească. Dar folosind tehnica statuilor vivante. Personajele nu spuneau nimic, ci gesticulau, de cele mai multe ori repetitiv, putînd fi uşor identificate prin gesturile corespunzătoare particularităţilor de limbaj pe care le atribuise Caragiale acestora; de pildă, „şi clopoţeii..“ lui Dandanache, ori replica „...eu pentru cine votez?“ a Cetăţeanului turmentat. Eu, una, cînd le vedeam dînd din mîini sau aplecîndu-se, ca nişte maşinării stricate, aproape că le auzeam replicile celebre.

Tot de la Mihai Mălaimare aflăm cum e cu tehnica statuilor vivante şi de unde şi-a însuşit-o: „M-am întîlnit, însă, cu Lecoq la Paris, am şi făcut un curs cu el; acolo am învăţat unele dintre secretele pantomimei. Ele mă ajută, pentru că statuia vivantă se bazează, în primul rînd, pe tehnica de bază din pantomimă, isolation – izolarea fiecărui element al corpului şi stăpînirea lui perfectă.“

De fapt, ce fel de teatru face Masca? „Teatru de gest, pantomimă şi expresie corporală. Un teatru al actorului cu mijloace de expresie. Nu încercăm să ne cantonăm într-o formă de expresie anumită.

Tehnica statuilor vivante a apărut relativ tîrziu, este o derivaţie din ceea ce ne-a impus oarecum publicul; pentru un actor profesionist, e piatra de încercare în domeniul teatrului de stradă. Asimilat ideii de one-man show în teatrul clasic. E altceva decît pantomima, care e o formă de expresie. Eu nu m-am ambiţionat niciodată să devin un mim, în sensul clasic, stabilit de Marcel Marceau.

Mi se pare că aşa trebuie să fie teatrul, ca-n Militarul fanfaron, şi nu cum se întîmplă în ultimul timp în România: actorii vorbesc la microfon şi se mişcă un pic pe scenă, cît să nu se strice, şi spun un text, adesea nu foarte bine. Ei trebuie să transforme rostirea într-un mijloc de expresie absolut performant, lucru care nu se întîmplă şi nu se educă la noi.

Actorii mei fac antrenamente zilnice cu mine şi cu profesorii pe care-i aduc. Altfel nu m-aş putea folosi de nici unul dintre studenţii buni.“

Cît despre plasarea teatrului într-un cartier (în Militari), aceasta a fost iniţial întîmplătoare (pentru că acolo a obţinut sediu). Acum, însă, actorilor şi regizorilor săi le-ar plăcea să-i atragă pe locuitorii din Militari la spectacole. Unde majoritatea publicului a rămas cel... central, ori din alte cartiere. Şi în majoritate tînăr.

Evident, viziunea teatrală a directorului de la Masca e doar una dintre cele posibile. Pot spune, cu siguranţă, însă, că reprezintă o variantă... vie.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.
Maria Zaharova FOTO Profimedia
Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, atac la adresa Maiei Sandu: Ce a făcut cetățeana României pentru R. Moldova?
Maria Zaharova a lansat un atac dur la adresa preşedintei Republicii Moldova, fiind de părere că puterea de la Chișinău promovează rusofobia, chiar dacă Moscova a ajutat întotdeauna Chișinăul.
1 dorin chiotea infectat cu covid varianta omicron 3 jpg jpeg
Continuă revolta la TVR. Chioțea: „Audiențele au fost de 15 de ori mai mici decât în zilele cu meciuri”
Dorin Chioțea a spus că mutarea transmisiunilor directe pe alte canale ale televiziunii publice a dus la o scădere a audienței de 15 ori decât în zilele cu meciuri.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.