Cu ochii-n 3,14

CEEA CE PENTRU UNII
VA PĂREA O EXPLOZIE DE RADIAŢII
CONVINGĂTOARE,
PENTRU ALŢII VA SUNA A RANGĂ


● La sfîrşitul acestei luni s-a lansat ediţia 2014 a dicţionarului Le Petit Robert. Apar listate cuvinte care pînă acum, deşi erau cunoscute de toată lumea, nu avuseseră parte de această recunoaştere, circulînd doar în registrul familiar. Printre ele: bombasse (bunăciune) sau kéké (cineva care face pe grozavul), chelou (ciudat, bizar). Dintre celebrităţi şi-au făcut intrarea în dicţionar Papa Francisc, Michel Hazanavicius, Jean-François Copé, Cristiano Ronaldo. În ceea ce priveşte cuvîntul mariage, definiţia sa a fost uşor modificată: „uniunea legitimă dintre un bărbat şi o femeie şi, în anumite legislaţii, a două persoane de acelaşi sex“. Ceea ce pentru unii va părea o blasfemie, pentru alţii va suna a liberalizare de la A la Z. (A. M. S.)

● Într-un posibil top al scenariilor apocaliptice care s-ar putea întîmpla pe Pămînt în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat, oamenii de ştiinţă au pus aşa: o pandemie letală (50% şanse să se întîmple în următorii 30 de ani, rată de distrugere: 4); o încălzire globală accelerată (50% şanse să se întîmple în următorii 200 de ani, rată de distrugere: 3); un război nuclear (4% şanse să se întîmple în următorii 10 de ani, rată de distrugere: 6); o explozie solară (5% şanse să se întîmple în următorii 15 de ani, rată de distrugere: 2); erupţia unui supervulcan (1% şanse să se întîmple în următoarea mie de ani, rată de distrugere: 3); o explozie de radiaţii gamma (6,5% şanse să se întîmple în următorul milion de ani, rată de distrugere: 7); impactul cu un asteroid gigant (o şansă la un milion să se întîmple în următorii 100 de ani, rată de distrugere: 9) şi expansiunea unui alt univers (o şansă la un miliard să se întîmple în următorul biliard de ani, rată de distrugere: 10). Deci mai e timp! (M. C.)

● „Mă îngrijorează că ţări precum Bulgaria, România şi Italia sînt, în mod fundamental, aproape neguvernabile“ – a afirmat comisarul european pentru energie Günther Oettinger. Potrivit Mediafax, guvernul german ar fi transmis ulterior că nu ar putea face o astfel de apreciere privind Italia, însă nu a retractat afirmaţia în privinţa României şi Bulgariei. La Bucureşti, ministrul de Externe Titus Corlăţean se declară surprins. Şi zice că aşteaptă „explicaţii oficiale, publice, convingătoare“. E de-a dreptul înduioşător cînd implementează politica struţului. (M. M.)

● La postul TV Al-Nas, un cleric musulman, Sa’d Arafat, a explicat recent cum să-ţi baţi corect nevasta. Există şi aici o „etichetă“. Un bărbat niciodată să nu-şi ridice mîna sus cînd îşi bate nevasta, întotdeauna de la piept. Doar aşa el onorează femeia care are nevoie de disciplină. Cu ce s-o bată? – întreabă moderatorul –, poate să folosească şi un obiect, o rangă? Ştiţi, atunci cînd o bate – spune clericul –, bărbatul nu trebuie să-i lase semne. Dar poate folosi şi un obiect, fără problemă. No comment. Nu pot decît să mă consider fericită că nu m-am născut într-o ţară arabă. (A. P.)

DUPĂ ATÎTEA ŞI ATÎTEA ZILE
PETRECUTE SUB UN POD,
NU POT SĂ NU MĂ ÎNTREB CARE-I
DIFERENŢA DINTRE ARTĂ ŞI ALTCEVA

● După atîtea şi atîtea articole şi comentarii despre Eurovision, nu pot să nu mă întreb: nu cumva se acordă prea multă, exagerat de multă, inutil de multă atenţie acestui subiect? Căci, bunăoară, dacă îl „întrebăm“ pe văru’ Google, la căutarea „Eurovision România“ oferă aproximativ 13.100.000 de rezultate, iar la căutarea „Schengen România“ doar 2.900.000. Chiar aşa?… (M. V.)

● În amintirea unor vechi şi bune zile petrecute la München, le-am sugerat unor prieteni să încerce berea Augustiner în unicul loc în care am văzut-o la Bucureşti: restaurantul din sala de evenimente a Tîrgului Bookfest. Au încercat-o, dar la un preţ cel puţin triplu faţă de orice restaurant nemţesc, iar după figurile lor nici nu era atît de bună cum îmi aminteam eu. Şi doar ştiam că aşa se face: la München bei Augustiner, la Bucureşti bei Silva, iar la Fribourg, musai Cardinal… (S. S.)

● Sub un pod, pe Friedrich Strasse, în Berlin, pe o pancartă de lemn, aşezată deasupra unui adăpost improvizat, stătea scris: „Sînt mîndru că sînt român, valah şi creştin“. Proprietarul nu era de găsit. (S. G.)

● Pe vitrina unui magazin de jucării din Veneţia scria: „Care-i diferenţa dintre artă şi magazinul ăsta?“ Era o întrebare retorică? (L. V.)

● Pe lîngă Rucăr, într-un luminiş din inima munţilor, o cabană numită „Cătun fericit“. Ce altceva ţi-ai mai putea dori? (P. M.)

CEI MAI MULŢI PSIHANALIŞTI
AR PUNE TOTUL PE O PÎNZĂ

● Rostul stîlpilor nu e acela de a fi citiţi, credeam (dar greşeam). Cei mai mulţi stîlpi din oraş au devenit gazde pentru diverse texte, unul dintre ele fiind acesta: „Asociaţia Speranţa pentru Måine vă invită să punem împreună Biblia sub lupă“. (D. S.)

● Se pare că Buenos Aires-ul are cei mai mulţi psihanalişti din lume. Mai precis, cîte un psihanalist la 500 de buenosairesezi. Vorba bancului: şi la ce le-a folosit? (L. V.)

● Moşul meu de la colţul străzii, de lîngă magazinul cel mic, nu m-a dezamăgit: după ce m-a întrebat cum se fac clătitele, acum nivelul conversaţiei a crescut brusc – mi-a spus că rolul lui e cel de observator şi că, dacă s-ar pricepe, ar pune totul pe o pînză sau într-o carte. După care mi-a povestit despre absurdul în pictură. (I. P.)

Foto: S. Giurgeanu