Şamanismul de birou şi noua artă regizorală

Publicat în Dilema Veche nr. 490 din 4-10 iulie 2013
Dragoste şi răzbunare jpeg

Poţi mai mult! Mult mai mult. În adîncul tău există resurse nebănuite pentru marea performanţă. Redescoperă-te şi demonstrează-le celorlaţi cine eşti! Nu-i aşa că intri în panică în momentul în care trebuie să vorbeşti în public? Mîinile şi picioarele nu te mai ascultă, transpiri abundent, glasul îţi tremură, uiţi absolut tot din ceea ce ar trebui să spui. Gîndurile ţi se învălmăşesc îngrozitor. Acasă, cînd ai făcut repetiţiile în faţa oglinzii, discursul mergea strună. Cum ai ajuns în faţa sălii pline, te-ai pierdut şi ţi-a venit să fugi. Ai de făcut o prezentare în faţa colegilor şi a şefilor. La început, te gîndeşti că, dacă alţii pot să facă treaba asta, poţi şi tu. Dar pe măsură ce se apropie ziua în care trebuie să susţii prezentarea, devii din ce în ce mai neliniştit, pînă cînd ajungi să nu mai dormi deloc, să te irite fiecare gest al celor din jurul tău, să ai coşmaruri şi atacuri de panică. E normal. Încă nu ai descoperit oratorul din tine, personajul volubil, dar foarte sigur pe el, care doarme în tine însuţi. Trezeşte-l la viaţă şi pune-l la lucru. Are atît de multe lucruri frumoase de înfăptuit. L-ai ţinut ascuns pînă acum, din frică, din comoditate, din timiditate. Ascultă mesajele care vin din interiorul tău. Ascultă-ţi corpul. L-ai neglijat total pînă acum. Dacă vei învăţa să-l auzi, totul va funcţiona perfect. Vei descoperi că poţi fi cu totul altul. Că poţi să-ţi stăpîneşti emoţiile şi că le poţi canaliza în avantajul tău. Imaginează-ţi, de exemplu, că toţi cei din faţa ta sînt goi. Dezbrăcaţi complet. Priveşte-i din unghiul ăsta şi vei descoperi cum te deblochezi imediat. Nu trebuie să te temi de ei. Trebuie să-i domini. Să te impui. Să te faci ascultat. Să foloseşti puterea asta nebănuită care e în tine. Însă, pentru toate astea, trebuie să facem mai întîi cîteva exerciţii. Adică să învăţăm cum să pronunţăm mai bine cuvintele, ce facem cu mîinile, cum stăm în faţa publicului, cînd spunem o glumă, cînd schimbăm tonul vocii, cum îi surprindem pe cei care ne privesc, cum structurăm conţinutul pe care îl avem de comunicat. Şi cele mai importante lucruri – cum începem şi cum terminăm ceea ce avem de spus. Pentru toate astea, însă, trebuie să faci nişte cursuri. O pregătire. De fapt, o călătorie spre redescoperirea a cine eşti cu adevărat. Nu te speria. Talentul nu e nici un miracol venit de nu ştiu unde. E doar rezultatul unui lung şir de exerciţii.

Nici o ironie în rîndurile de mai sus. E doar reluarea unor fragmente de text care remodelează perspectiva asupra lumii. Dezvoltarea personală sau trainingul de personalitate nu mai înseamnă, deseori, de la o vreme încoace, vreo formă de desăvîrşire interioară sau de explorare a teritoriilor cunoaşterii. Cheia în care se discută e participarea directă la spectacolul lumii. Şi, cîtă vreme ideea de spectacol e aplicabilă oricărui teritoriu de activitate – de la sport la gastronomie, de la design interior la vestimentaţie, de la protejarea mediului la planificarea vieţii de familie şi a carierei – „casting-ul“ planetar se adresează fiecăruia dintre noi.

„Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori“ nu mai conţine nici o urmă de metaforă, ci e o constatare de o concreteţe din ce în ce mai plată. Asumarea rolului personal e un proces conştient, bazat pe nişte indicaţii regizorale precise, plus un vast set de texte pe care trebuie să le memorezi şi să le rosteşti, într-un anumit fel, în diferite împrejurări. La fel ca didascaliile din textul dramatic şi la fel ca indicaţiile regizorale din procesul de facere a spectacolului, reperele performării propriului rol direcţionează energia, dar şi forma a ceea ce spui, în mai toate situaţiile pe care le poţi trăi. Acum, există texte şi indicaţii regizorale pentru felul în care saluţi în lift, pentru dezamorsarea situaţiilor tensionate din cuplu, toate felurile în care poţi relaţiona cu cineva – de la propriul copil, pînă la colegii de serviciu, musafiri, vecini, funcţionari, propovăduitori de credinţe, agenţi de vînzări care-ţi bat la uşă sau fiinţe venite din alte lumi, care cer politicos un „Take me to your leader.“ Bun, de acord, nu poţi să prevezi într-un repertoriu de texte – oricît de vast va fi fiind – orice situaţie de pe lumea asta. E clar că nu se poate aşa ceva. Dar există soluţie şi aici. Şcoala de improvizaţie. Cu un pic de efort, se învaţă şi asta. Nu e foarte greu. Important e să înţelegi valoarea exerciţiului. Sigur, pînă la urmă nu ne iese tuturor la fel de bine. Dar nu e obligatoriu să fim chiar toţi cap de afiş. Important e să faci parte, totuşi, într-o poziţie cît mai bună, din distribuţia spectacolului universal.

Noile instanţe regizorale sînt vorbitorii inspiraţionali, consilierii de imagine, experţii din „piar“, care ingineresc efectele percepţiei, autorii de strategii motivaţionale, chiar şi psihoterapeuţii care ne scot din genunile atacurilor de panică şi ne reintegrează în serialul zilnic. Iar didascaliile a ceea ce spunem toată ziua vin din bibliografiile cunoaşterii de sine şi din volumele dedicate studierii mecanismelor succesului. Totul e o mecanică. Fie ea şi foarte fină. Dar, pînă la urmă, o mecanică. Se poate învăţa. Se poate deprinde.

În istoria bisericilor creştine – în momentul în care spectacolul ritualului a obosit şi a pierdut din conţinut în favoarea instituţiei, în favoarea industriei mîntuirii, a superproducţiei şi a ierarhiilor născute de aici – s-a găsit loc pentru mişcări protestante care au făcut istorie şi au schimbat lumea. Într-o măsură asemănătoare trăim, de ceva vreme, o „reformă“ a artelor spectacolului. Cu diferenţa notabilă că „protestantismul“, în cazul de faţă, nu vine din interiorul industriei, ca s-o revitalizeze. Ci din cu totul altă parte, dintr-o altă industrie. Dar asta e o altă poveste.  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Referendum in zonele ocupate de rusi in Ucraina FOTO Profimedia (2) jpg
Serbia și Turcia nu recunosc rezultatele „referendumurilor” din teritoriile ucrainene ocupate
Serbia nu recunoaște rezultatele așa-numitelor „referendumuri” din teritoriile ucrainene ocupate, a fost declarat de șeful ministrul sârb de Externe, Nikola Selakovici.
Anamaria Prodan png
Anamaria Prodan, după bătaia cu Reghe: „Familia noastră nu va mai comenta absolut nimic public”
Anamaria Prodan a explicat că de dragul copiilor familia a decis să îngroape securea războiului cu fostul soț. Ea susține că nu va mai face niciun fel de comentarii publice despre viața privată a familiei sale.
Protest in Iran FOTO EPA EFE jpg
Proteste în Iran. Trei ambasadori străini, convocați la Teheran
Ministerul iranian de Externe i-a convocat pe ambasadorii Marii Britanii, Norvegiei şi Suediei pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de atitudinea acestor ţări faţă de protestele legate de moartea în arest a tinerei Mahsa Amini, care s-au soldat până în prezent cu 41 de morţi - transmite EFE.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Asociațiile sovietice de „prietenie” – lucrate de contraspionaj în România comunistă
„Apolitică” și cu peste 6 milioane de membri, Asociația Română pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS) a fost instrumentul sovietic cel mai extins între cele destinate să sugrume democrația liberală din România.