Spital, în Franţa

Publicat în Dilema Veche nr. 491 din 11-17 iulie 2013
Spital, în Franţa jpeg

Am avut ocazia, recent, să vizitez, pentru cîteva zile, un spital mare, de stat, din Franţa. Nu ştiam (şi nici acum, de fapt, nu ştiu...) mare lucru despre sistemul lor medical. În orice caz, pot spune că întreaga experienţă a fost destul de şocantă.

Persoana pe care o vizitam urma să facă o intervenţie ortopedică. O operaţie, carevasăzică. A fost plasată într-o rezervă. Lucru care, evident, părea – şi era – pozitiv. Rezerva era roz, un roz spălăcit, imperceptibil.

Dar cel mai fascinant obiect din salon era patul. Patul era metalic – aparent, tipic de spital. De fapt, era ca cele din „Stan şi Bran“, în care piciorul bolnav al lui Bran era mereu prins şi maltratat între cele două părţi ale patului. Patul se ridica, din telecomandă, ori tot odată, ori fiecare dintre cele două părţi componente pe rînd.

Nimic neobişnuit – veţi spune, poate. Dar pentru cineva învăţat cu spitalele de stat din România, în care nu numai că paturile nu fac nimic, ba chiar trebuia să le împarţi, în unele cazuri, cu încă un bolnav, pare mare lucru. Şi nu numai patul era surprinzător, ci şi masa – pe roţi, care se putea duce pînă în dreptul patului, chiar deasupra lui, ca să iei un mic dejun asemănător celor din filmele după Danielle Steel, cînd eroina năştea sau avusese un accident.

Acolo,  în filme, micul dejun conţinea chestii colorate şi aburinde, la care se adăuga şi un buchet de flori pus alături.

Nu era cazul aici. În primul rînd, florile erau interzise. Nu e glumă, ci igienă: cel puţin, aşa spunea, alb pe verde, anunţul de pe unul din pereţii aripii C: „Nu e voie cu flori!“ Aduc, pe scurt, microbi.

Pacientul la care venisem era, spre fericirea tuturor, singur în cameră. Avea un fir cu un buton roşu la capăt, pe care trebuia să apese dacă voia ceva de la personalul mediu. Iarăşi ca în filme. În rest, îi mai putea ţine de urît un televizor, dar care, din păcate, mergea doar pe un canal local.

Altfel, ceea ce m-a uimit – mai ales la început – au fost... Regulile. O lume serioasă, mi-am spus, a regulilor care nu numai că se respectă, dar se aplică şi la ore fixe, cu maximă seriozitate.

Înainte de operaţie ţi se dă un dezinfectant cu care să te speli şi cearşafuri sterile cu care să te ştergi. Ţi se ia sînge, ţi se ia tensiunea, orele la care eşti programat se respectă. După operaţie, iarăşi, mai ales, la început, în prima zi, asistentele roiesc în jurul tău şi cam la trei ore îţi fac cîte ceva. Medicamente, tensiune, temperatură, perfuzii...

Dacă pacientul trece cu bine toate aceste teste, sistemul se mai relaxează, aşa, deodată. Suni pentru că vrei plosca, fiind încă la pat – şi nu vine nimeni. O jumătate de oră, trei sferturi de oră... Butonul roşu din camera asistentelor clipoceşte isteric, dar acolo nu e nimeni... Te duci, enervat, după ele prin saloanele alăturate. Cînd, în sfîrşit, le găseşti, se produce o dramă: brusc, devii un infractor, un proscris – ai încălcat Regulile! Nu ai voie să intri în alte saloane, e interzis!

Fiecărui bolnav, singur şi alienat, în cochilia lui, sunînd pînă (în anumite situaţii...), îi vine ori să-şi taie venele, ori să fugă – tot ca-n filme – cu perfuzii cu tot. Ce vremuri erau cele în care, în saloanele pseudoigienice din România, stăteai la şuetă cu toate cucoanele din salonul alăturat. Ba şi cu infirmierele care, odată şpăguite, îşi povesteau vieţile, eventual la o ţigară şi un nes...

N-ai să vezi aşa ceva în Franţa. Aproape niciodată (poate dacă stai mai mult în spital să se întîmple...), asistentele nu discută chestiuni personale, sînt nişte roboţei cvasieficienţi, care, dacă îi întrebi ceva în plus sau le ceri vreo explicaţie, îţi invocă regulile şi repetă mecanic: „Pas de souci...“

Desigur, există şi partea bună: şpaga nu funcţionează. Înţeleg că le poţi da o cutie de bomboane sau un buchet de flori, ca semn de preţuire... Altfel, însă, nu poţi scoate de la ele tratamente preferenţiale sau, măcar, mai personalizate, aşa cum poţi la noi.

Venind dintr-un sistem corupt, stricat, dar şi... mai duios, mai uman, lumea egalitară şi tehnicistă din Franţa pare robotizată şi, într-un fel – scuzaţi cuvîntul tare, dar nu-mi vine altul – comunistă. Îi înţeleg meritele, dar nu i le-am asimilat. Pesemne că sistemul corupt din care provin m-a corupt şi pe mine...

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Soldat rus in Ucraina FOTO Profimedia
Armata lui Putin comasează forțe la granița regiunii Harkov: „Nu știm ce vor face în continuare”
Rusia concentrează trupe militare și echipamente în apropierea graniței cu Harkov pentru un posibil atac.
Teava gaze apa FOTO Shutterstock jpg
CIA a avertizat Germania în privința unor acte de sabotaj împotriva gazoductelor Nord Stream
CIA (Agenția Centrală de Informații) a avertizat acum câteva săptămâni Germania în privința unor posibile atacuri asupra conductelor de gaze din Marea Baltică, scrie „Der Spiegel”.
Cseke Attila Eduard Novak Kelemen Hunor foto Inquam Photos / George Călin
UDMR, în centrul mai multor dispute în teritoriu
UDMR este în centrul mai multor conflicte purtate cu alți actori politici din teritoriu, inclusiv din rândul partenerilor de Coaliție. Uniunea a ajuns să fie apărată inclusiv de presa de stat de la Budapesta.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.