De ce să-i pedepsim pe cei "vinovaţi"?!

Publicat în Dilema Veche nr. 490 din 4-10 iulie 2013
Odă dulceţurilor  jpeg

În vechea practică judiciară din ţările române funcţionează un principiu cutumiar care vizează recuperarea pagubelor. Acest principiu induce, fără îndoială, o oarecare indulgenţă şi inevitabila interpretare a Pravilei. Astfel, în cazul unui furt de animale, de pildă, este mult mai important ca hoţul să promită restituirea cailor furaţi, decît să înfunde ocna. Urmărind acest principiu, judecătorii sînt constrînşi să nu pronunţe anumite pedepse care ar face imposibilă recuperarea pagubelor săvîrşite, cu voie sau fără de voie, de anumiţi vinovaţi. De exemplu, mutilarea (aplicată în cazul tîlharilor, calpuzanilor sau plastografilor) ar fi limitat capacităţile fizice ale unui împricinat, sau ocna ar fi blocat posibilitatea de a munci şi de a reface pagubele pricinuite. Aşa că se procedează, cel mai adesea, la găsirea unei situaţii de compromis: împăcarea părţilor şi angajarea vinovatului că va da înapoi paguba. Or, această procedură are drept rezultat o micşorare sau chiar o anulare a pedepsei.

Să luăm un exemplu: Gheorghe căpitan cumpără, la preţ de nimic, argintăria bisericii Sfîntul Pantelimon din Iaşi, de la Niţu tîlharul, ştiind că este de furat, cunoscînd trecutul şi comportamentul vînzătorului (1791). Dar Gheorghe căpitan nu se prea sfieşte, ci topeşte şi fărîmă potire şi cădelniţe, cruci şi candele, şi apoi le pune în vînzare pentru a li se pierde urma. Complice la furtul de obiecte sfinte, Gheorghe căpitanul ar fi trebuit, după pravilă, să fie pedepsit la fel ca hoţii, adică să i se ia lumina ochilor şi apoi să înfunde ocna. Prins, la scurtă vreme, judecata lui este diferită de cea a tîlharului recidivist Niţu. În faţa completului de judecată, condus de juristul Andronache Donici, Gheorghe căpitanul îşi recunoaşte fapta şi promite să refacă toate vasele şi alte lucruri ale bisericii: „S-au învinovăţit pă căpitanul Gheorghe ca să facă toată argintăriile bisericei la loc după cum au fost şi el să plătească atît plata meşterilor la cuimgiu cît şi lipsa argintului ce poate să scadă la zăci dramuri unul, după ce va băga argintul în foc. Că de a rămîne biserica săracă iaste împotriva dreptăţii, fiindcă astăzi iaste biserica lipsită de toate acestea, cari trebuiesc deapururea.“ Discursul judecătorului punctează această preocupare a puterii pentru binele supusului său, într-o societate a sărăciei predominante şi în care fiecare lucru, oricît de neînsemnat ar părea, îşi are valoarea lui. „Şă i se ia vederea ochilor ni se pare o pedeapsă prea grea“ – scrie Andronache Donici. Şi apoi, fără vedere, biserica ar rămîne săracă şi păgubită. Ca atare, Gheorghe este eliberat – o libertate sub supraveghere, care presupune munca în folosul comunităţii, în acest caz, biserica din parohie.

Dar şi în cazuri mai simple, judecata încearcă să dirijeze procesul spre o soluţie puţin păgubitoare pentru cei păgubiţi. La 28 iunie 1779, Ene Săraru din Bucureşti se află închis la ocnă pentru o datorie de 2555 de taleri. Creditorii l-au reclamat la divan, iar ancheta divanului a hotărît pedepsirea lui, fiindcă suma este destul de însemnată. Din închisoare, Ene cere graţierea, angajîndu-se că „muncind... pînă în trei-patru ani cu încetu să plătească.“ Creditorii, însă, ştiind sărăcia lui Ene şi văzînd că nu pot vinde nimic din casa acestuia pentru a-şi recupera datoriile (casa, prăvălia şi toate acareturile fiind apărate în numele zestrei soţiei), se cam codesc şi nu prea vor să-l ierte, „păgubindu’i cu atîta sumă de bani.“ Dar nici soluţia ocnei nu reprezintă o variantă prea bună, astfel încît judecătorii se pun mijlocitori, la cererea datornicului, şi îl eliberează sub cuvînt că va munci şi în soroc de doi ani va restitui întreaga datorie.

Exemplele acestea mi-au revenit în minte zilele acestea, cînd un împricinat cu nume de vinovat tot cere graţiere, promiţînd marea cu sarea, doar-doar o scăpa de căzuta pedeapsă. Poporul, „înduioşat“, se comportă ca şi altădată: cu îngăduinţă pentru orice vină, atîta timp cît se mai poate recupera ceva, preferînd compromisul şi mai ales exceptarea de la litera legii, ori de cîte ori se poate şi pentru cine se poate. Şi atunci, mă întreb, pentru cine se fac legi? Şi ce rost mai au pedepsele?

Mi-am amintit şi argumentele notate în Condica Criminalicească (1820) cu privire la eficacitatea Dreptului. Iată-le: „Pedepsile ceale mai neapărat trebuincioase pot fi acelea care vor face cea mai puternică lucrare în sufletele oamenilor, încît fieştecare înspăimîntîndu-să, să se ferească de urmările ceale reale, cum şi acelea care ar putea fi mai puţin aspre la trupurile vinovaţilor, adică prin zăstîmpuri, şi în deosebite rînduri căci sfîrşitul osînduirii pedepsei nu easte numai ca să se muncească trupul vinovatului, dar ca să se înţelepţească şi să se înfrîneaze de a face asemenea urmări şi a să da pildă şi altora.“

Dar legea şi tocmeala au mers împreună, prin vechile timpuri. De ce n-ar merge şi acum?!

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2012 i-a apărut la Humanitas cartea În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Am cîntat Go West la Moscova
Îmi tot fuge gîndul la fata deloc înaltă din Ucraina, care m-a oprit zîmbind pe holul Teatrului Bolșoi și mi-a făcut poze în timp ce imitam balerinele. Sper că va dansa toată viața, așa cum a visat.
Zizi și neantul jpeg
Balonzaid
Odată intrată în grupul de școlari și protejată de el, din potențială Scufiță Roșie deveneai pitic.
965 18 Adina jpeg
Pisicile și oamenii lor
Așadar sînt foarte mulți oameni care se adună în jurul acestor pisici ale nimănui – de la cei cărora „li se face milă”, ca mie, și se îndură să adopte, la donatori, la oengiști și la doctori.
965 19 Stela jpg
„Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire” – interviu cu Erwin KESSLER, directorul MARe/Muzeul de Artă Recentă –
Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire, o corvoadă culturală, din spectrul instruirii obligatorii.
p 20 WC jpg
Despre Marin Tarangul: cum începe lectura
Despre Marin Tarangul a scris Andrei Pleșu două propoziții care m-au făcut să nu mă las pînă nu îl citesc în întregime.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Francisc și Clara
Într-o istorie a prieteniilor spirituale, Francisc și Clara au o întîietate necontestată.
640px Bucharest city jpg
Zgomotul curățeniei
Dacă ne uităm în Planul de acțiune pentru aglomerarea București disponibil pe versiunea veche a site-ului Primăriei Municipiului București, observăm că măsurile sînt direcționate către zgomotul generat de traficul rutier, feroviar (tren, tramvai), aeroportuar și industrial.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O cercetătoare vorbește despre emoțiile animalelor și spune că cimpanzeii sînt capabili să se împace după ce au avut o dispută. Asta schimbă cu totul perspectiva asupra semenilor noștri care rămîn supărați ca văcarul pe sat.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.

Adevarul.ro

Membru SBU verificand dormitorul de ferma de proci al rusilor FOTO Twitter jpg
Ucrainenii prezintă imagini cu „dormitoare” improvizate de soldații ruși într-o fermă de porci VIDEO
Un filmuleț distribuit de serviciul secret al Ucrainei (SBU) sugerează că soldații ruși alungați recent dintr-o localitate din regiunea Herson au dormit printre porci.
gigi becali
Becali îi dă pe toți afară după Silkeborg - FCSB: „Sunt praf, circari! Trebuie să scăpăm de ei”
FCSB a desconsiderat competiția și mers cu rezervele în Danemarca pentru meciul din etapa a 3-a a Conference League. Rezultatul s-a văzut: 5-0 pentru gazde.
Proteste in Bosnia FOTO Profimedia jpg
Tensiuni în Bosnia: Mii de opozanţi sârbi bosniaci au protestat față de „fraudele” la alegeri
Mii de persoane au răspuns joi seară la apelul opoziţiei din entitatea sârbă din Bosnia pentru a protesta împotriva alegerii în fruntea ei a lui Milorad Dodik

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.