Ratări culinare

Publicat în Dilema Veche nr. 488 din 20-26 iunie 2013
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Nu m-am priceput niciodată să fac dulciuri. Nici nu am acum intenţia de a mă împăuna cu acest ghinion. Ştiţi, genul ăla de dive prea puţin subtile, care dau ochii peste cap, mîndrindu-se public că nu le iese nici măcar o omletă. Nu. Gătesc zdravăn de bine diverse chestii sărate. Ciorbe vîrtoase. Musacale. Supe-cremă. Tocane, chişuri, sarmale, poale-n brîu şi sushi. Însă dulciurile mă refuză de fiecare dată. Chiar dacă măsor la milimetru făina, zahărul, praful de copt.

Am o mulţime de recipiente cu diverse gradaţii, pentru toate alimentele pămîntului. Lichide, solide, păstoase, boabe, prafuri, ce-or fi. Linguri, linguriţe speciale. Dar invariabil, dulcele la care rîvnesc va ieşi prea moale, prea tare, prea pleoştit sau incredibil de umflat, deci găunos. Am încercat mai multe explicaţii pentru ratarea asta continuă. Una ar fi că nu sînt vreo mare amatoare de dulciuri. Dacă vreau să le fac, asta nu înseamnă neapărat că aş vrea să le mănînc. Înseamnă, pe de-o parte, că-mi place cum miroase casa a vanilie şi a rom, a cocă dulce şi caldă şi, pe de altă parte, înseamnă că vreau, probabil, să impresionez oarecare lume. Vanitate. Şi atunci, m-am gîndit, dacă nu-mi plac dulciurile, probabil că e o oarecare lipsă de suflet în procesul ăsta de creaţie. De implicare personală, de umoare, de pasiune... mă înţelegeţi.

M-am gîndit, apoi, că niciodată nu m-am simţit în largul meu lucrînd cu măsuri fixe. Fără pic de inovaţie. Trei ouă spune, trei ouă se pun. Dacă zice vanilie, nu mai pui şi rom. Dacă spune acolo să nu deschizi cuptorul în primele 15 minute, nu stai ca un deplin obsedat ce te afli, să crapi încetişor uşa cuptorului din două în două minute să vezi ce mai face coca aia. Or, se pare că răbdarea şi precizia de genul ăsta nu-mi vin bine. Cred că în cazul chestiilor sărate, eşti mult mai liber să inventezi. Dacă potenţezi aroma de rozmarin de pe cartofi cu puţină nucşoară, nu se supără nimeni şi nu se pleoşteşte nimic prin tavă. Dacă îţi vine să pui un pic de sirop de arţar în sosul de spaghete, la fel. Dar Doamne fereşte să calci un pic alăturea cu drumul, cînd faci o prăjitură! Toate legile chimiei alimentare şi ale bicarbonatului de sodiu se vor dezlănţui împotriva ta. Başca, nu înţeleg, în ciuda repetatelor explicaţii ale bunelor mele prietene, ce înseamnă cu adevărat smîntîna dulce. Adică acea crème fraîche. Nici smîntînă, nici frişcă. Nici lapte, nici nimic.

Pentru mine, gătitul de dulce e ca limba latină. Materie la care am fost de o prostie severă. Matematică, gramaj, rigoare, scandare – nu. Din ablativ ratat în ablativ ratat, latina mi-a dat coşmaruri. D-aia pun eu acum toate vinovăţiile pămîntului în cîrca aşa-ziselor rigidităţi de reţetă. D-aia încerc să par interesantă cînd spun că dulciurile nu te lasă să inovezi. Ca latina. Cînd am înţeles că, de fapt, te lasă şi că ar fi trebuit să perseverezi un pic ca să pricepi acea splendoare foarte moartă, era prea tîrziu. Mă tem că e la fel cu dulciurile. Gătesc chestiile dulci aşa cum tunde o coafeză nepricepută. Am scurtat de-aici prea tare, mai scurtez şi pe dincolo, puţină culoare dincoace, un tapat mic dincolo, intri, apoi, definitiv în panică şi lucrurile o iau din rău în mai rău. Cea mai bună prietenă a mea mi-a arătat că poţi inova şi cînd faci reţete clasice de dulciuri. Transforma scorţoasele gramaje în alte minuni nemaipomenit de gustoase. Avea idei grandioase, pornind de la o mînuţă de coajă de lămîie rasă. Eu mă simţeam ca un om cu ambele mîini tăiate.

Am o prăjitură cu vişine în cuptor. Ca orice nepriceput cu aere, nu mă las. În casă miroase bine. Visez la ziua în care va ieşi şi din mîinile mele dulcele suprem. Visez la acea zi aşa cum visează scriitorii la cartea vieţii. Dulcele suprem, o fabuloasă prăjitură în care fructele să lucească precum rubinele, zahărul pudră să fie aşezat molcuţ, ca praful divin. Prăjitura să crească monstruos, să înghită Bucureştiul. Şi să leşinăm cu toţii în boarea vanilată care adie de la apartamentul 12.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Nicolae Badalau FOTO Inquam / Octav Ganea
Niculae Bădălău, arestat pentru 30 de zile SURSE
Curtea de Apel București a decis arestarea pentru 30 de zile a lui Niculae Bădălău, actual vicepreședinte al Curții de Conturi și fost ministru PSD al Economiei.
Vehicul militar cu drapelul ucrainean arborat într un oraș rusesc. Foto: Twitter
Locuitorii unui oraș rus s-au trezit cu tancuri cu steag ucrainean pe străzi. Ce se întâmpla, de fapt VIDEO
Când locuitorii din Tver, un oraș situat la 160 de kilometri nord de Moscova, s-au trezit în această dimineață au văzut coloane de vehicule militare cu steagul ucrainean arborat care traversau orașul, relatează The Telegraph.
Aeroportul din Herson FOTO Profimedia
Puterea noii artilerii ucrainene, evidențiată de măcelul de pe aeroportul din Herson
Puterea noii artilerii cu rază lungă de acțiune a Ucrainei este pusă în evidență de măcelul de pe aeroportul din Herson — unde invadatorii ruși au construit un sediu important.

HIstoria.ro

image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.