⬆
Societate
Pagina 101
Ciolan cu varză
O varză uriaşă din piaţă, de acum vreo săptămînă, îşi căuta naşul. Pe balcon – nici o altă legumă. Am ieşit să caut vindecare. Supărarea mare am ostoit-o cu un ciolan. Mă gîndisem la o pulpă împănată şi am ajuns la ciolan. Nu ştiu dacă era meschinărie. A fost deliciu mitocănesc.
Despre un model care ne e aproape
Se vorbeşte mult despre răsturnarea valorilor. Despre false modele. Despre promovarea incompetenţei, a „descurcărelii“, a imposturii, şi despre ignorarea eforturilor oneste, competente, excepţionale.
Prin ochii celorlalţi
„Taică-tu a primit de pomană un covrig în piaţă“ – îmi spune maică-mea agitată, jumate rîzînd, jumate nu. Citeam în ochii ei o aşteptare înfrigurată a unei reacţii din partea mea. Tata era de faţă şi zîmbea.
Mioara şi Penthesileea
Pe 6 septembrie a.c., scriitoarea şi eseista Mioara Cremene a împlinit 90 de ani. Născută pe 6 septembrie 1923, absolventă de psihologie şi pedagogie la Universitatea Bucureşti, şi de actorie şi regie la Academia de Teatru şi Film, Mioara Cremene locuieşte, din 1970, în Franţa, unde a emigrat împreună cu soţul ei, Sergiu Huzum – operator celebru, inventatorul transtravului, decedat în 2004.
Calamari umpluţi ca la Mama Pasquella
Preîncălziţi cuptorul la 170 de grade Celsius. Spălaţi cu apă rece, acidulată, cu lămîie, 12 calamari micuţi, de cam 100 gr fiecare. Tăiaţi tentaculele sub linia ochilor şi puneţi-le deoparte. Curăţaţi tuburile calamarilor.
Plimbăreţele noastre statui
Acum cîteva săptămîni, un cunoscut realizator de documentare de călătorie, de pe un post TV specializat, a vizitat Bucureştiul, împreună cu echipa. După ce a fost plăcut surprins de gastronomia şi ambianţa cîtorva locuri gen Hanul Berarilor, prezentatorul şi-a găsit o îndeletnicire curioasă: număratul statuilor din oraş.
Actori în vieţile altora
În ultima vreme, reality-show-urile de pe posturile noastre TV au devenit destul de confuze. Unii ar putea să creadă că-s „pe bune“, dacă nu citesc anunţul de la final, care trece uşor neobservat – „Acest program este o ficţiune“ –, alţii le pot confunda uşor cu nişte telenovele.
Noua politică a Iranului - "flexibilitatea eroică" - interviu cu Mostafa DOLATYAR
Adunarea Generală a ONU a înregistrat un moment istoric – primul contact direct între SUA şi Iran, după zeci de ani fără relaţii diplomatice. Teheranul, prin preşedintele Hassan Rouhani şi ministrul de externe Mohammad Javad Zarif, s-a întrecut în semnale de deschidere şi dialog.
Păcatul originar al jafului
Cînd discutăm despre capitalism, cei mai mulţi dintre noi, aflaţi sub puternica amintire a comunismului românesc, ne gîndim la cuvinte şi trăim stări precum libertate, democraţie, lege, proprietate şi chiar, mai nou, prosperitate.
Cu ochii-n 3,14
Tot mai mulţi tineri vor să ştie cum era în comunism: „E adevărat că erau Mega Image-urile goale?“ Nu, nu e pe bune, e umor marca Times New Roman. Însă nu m-ar fi mirat să fie o curiozitate reală. (A. P.)
„Conferă formă şi susţinere, la doar 19 lei!“ Ce poate fi? Un sutien, evident, de la celebrul Top Shop, cel care ne-a fericit, mai demult, cu tigaia magică. E vorba de Slim N Lift Aire Bra, „sutienul uşor precum aerul“. Poezia, uşor criptică (a se sesiza denumirea) a sutienului, asociată cu efi
Mediocritatea cotată internaţional nu mai e mediocritate?
Ha, ha, ha! A fost prima reacţie după lectura ştirii publicate pe Hotnews. Se spune acolo că doi profesori sîrbi s-au apucat să confecţioneze un articol cu personaje tip Disney, pentru internaţionala noastră revistă Metalurgia International, atît de rîvnită şi atît de cotată ISI.
Angela, Angeliki, Angelikoutsaki, Angelipitsiroulaki
Ieşi din România şi treci în Bulgaria pe la Giurgiu, traversînd legendarul pod al prieteniei dintre cele două popoare harnice şi prospere, care vieţuiesc la capătul estic al Europei Unite. Prima oară am făcut drumul ăsta prin 2001. Mi s-a părut îngrozitor. Un vis urît. „O ruşine!“ – vorba unui prieten.
Toamna te trage aţa către belşug. Cu tramvaiul.
Ca orăşean, n-am unde, decît iar în piaţă, la Rîmnicu Sărat. Cum altfel? Roşia – 3 lei, dar sămînţa este proastă în toată piaţa. Strugurii – 4 lei la cioara boită şi coană mare, mi-a vîndut struguri la „5 lei, fără sîmburi“ – mare păcăleală.
Ca mereu prima oară
La televizor sînt prezentaţi nenumăraţi turişti străini care sînt îndrăgostiţi de România. Unele dintre cele mai frumoase reportaje despre locurile minunate ale Ardealului sau ale Moldovei sînt realizate de televiziuni britanice, franceze sau germane.
Democraţia cititului
Mi-a căzut sub ochi, zilele trecute, o fotografie a lui David Bowie care pare că citeşte o carte despre Buster Keaton. Spun „pare“ pentru că fotografia e bizară, poziţia lui Bowie e nefirească pentru un cititor. Pe coperta cărţii, figura încremenită a lui Keaton se continuă în figura încremenită a lui Bowie.
Aceleaşi şi mereu altele
Iarăşi a venit toamna, voi spune de astă dată. Iarăşi s-a mai terminat o vacanţă de vară, şi iarăşi va urma Crăciunul. Sentimentul ciclicităţii devine sensibil mai acut, odată cu trecerea timpului: nu ştiu cum se întîmplă, dar începi să ţii minte mai mult repetiţia în sine, decît evenimentele şi întîmplările luate separat.
Calamarii inspectorului-caracatiţă
„Inspectorul principal Mornios, care semăna cu o caracatiţă, adora caracatiţele şi, în timp ce devora cu poftă calamares en su tinta la Le Dôme, observ că gura lui mică, pe care înainte o comparam cu o monedă de 10 franci, seamănă de fapt cu gura rotundă şi ticăloasă a unei caracatiţe.
Jurnalismul - căile de salvare
Chioşcurile de ziare sînt aproape goale sau pline cu altceva decît presă. Anunţurile despre încetarea apariţiei unei publicaţii, sau televiziuni şi radiouri care-şi pierd licenţa vin aproape săptămînal. Jurnalismul e, cu siguranţă, pe ducă. Ce se salvează sau ce rămîne din toate acestea?
Prietenii ştiu de ce?
Se întîmplă uneori, într-un mare oraş sau chiar într-un cartier al lui, să întîlneşti aceiaşi oameni, ca şi cum drumurile voastre s-ar intersecta dinadins, să-i ştii bine din vedere, dar să n-ajungi niciodată să-i cunoşti.
Din România în Franţa - emigranţii romi
Cetăţenii români sînt astăzi liberi să-şi stabilească reşedinţa legală oriunde în UE, inclusiv în Franţa. La sfîrşitul anilor ’90, emigranţii romi, în special din România, deja începuseră să se îndrepte spre Franţa.
Cu ochii-n 3,14
Cu ce se mai ocupă cercetătorii americani: un studiu recent al celor de la Universitatea din California arată că şoarecii şi-ar putea pierde definitiv teama înnăscută de pisici după ce au fost infectaţi cu un parazit microscopic, Toxoplasma gondii. Aşadar, vom avea şoareci bolnavi, dar curajoşi, care ne vor fugări pisicile. (A. P.)
La un supermarket bucureştean, pe o caserolă de valeriană scria: „Valeriană nespălată“. Să fi fost un avertisment sau o laudă de sine a conceptului bio prin excelenţă
Două chipuri, acelaşi minister
A început şcoala. E un moment potrivit să vă prezint două chipuri de dascăli, două portrete profesionale între care pendulează „pedagogia“ noastră. Nicuşor Micşoniu este învăţător la o şcoală din sectorul 4 al Capitalei. Predă la o clasă pregătitoare. Cine este acest domn? O celebritate, un VIP, un personaj nonconformist, un excentric.
Cum sîntem
Erau bine îmbrăcaţi, că aveau iPhoane şi converşi în picioare. Să zicem. Că erau în general mişto şi că aveau simţul umorului. În mare parte. O privire mai de aproape, dar inevitabil generalizantă, i-ar fi putut aşeza însă în diverse categorii de subculturi.
Poşta Română - the bright side
Da, ştiu, majoritatea oamenilor din jurul meu – ca să nu spun toţi... – consideră că orice contact cu Poşta Română e dezastruos: o imensă pierdere de vreme, asociată cu nervi din plin. Aşteptare inutilă şi eficienţă minimă, plus stres fără margini...
O cioară se lupta în stradă c-o roşie. Eseu despre marfă
Nu era Roşia Montană. M-am uitat mult nu la cioară, ci la roşie. Crudă. Cum este posibil să fie toamnă afară şi roşia să fie verde pe dinăuntru? Cum este posibil ca o cioară să se umfle cu o verzitură? Cum de nu-i este verziturii ruşine să iasă pe tejghea?
Cebiche, peşte pentru poliţist
Cumpăraţi două fileuri de merluciu sau doradă, de 400 gr fiecare. Dezosaţi-le cu grijă, cu o pensetă. Tăiaţi carnea în cubuleţe şi puneţi-o într-o salatieră. Turnaţi deasupra zeama de la patru lămîi verzi şi lăsaţi la marinat o oră, la frigider. Sucul acid de lămîie va „găti“, practic, peştele.
De ce îmi place să citesc pe Kindle
Acest text va provoca o serie întreagă de reacţii politicos-consternate din partea iubitorilor de cărţi, cărţi de hîrtie, în sensul tradiţional al ideii de carte. Totuşi, veţi vedea că înspăimîntătorul Kindle e mai degrabă prietenul, şi nu duşmanul cărţii aşa cum o ştim.
Lelea Cătălina
Mi-am petrecut o parte din copilărie la Cluj, iar casa bunicilor mei era un soi de open house pentru vecine, mătuşi, tanti şi femei de prin satele de la marginea oraşului, care, în schimbul unui tiv la o rochie sau modificării unei fuste pe care o făcea bunica mea, la maşina ei de cusut, aduceau ouă şi lapte de la ţară.
Timpuri, vîrste şi exaltările lor
De curînd, am împlinit 35 de ani – o vîrstă de mijloc, aş zice. Am citit de curînd pe Internet că anumiţi cercetători (americani? germani?) au descoperit că „vîrsta de aur“ a femeii e 34 – adică atunci e în deplinătatea ei de femeie, împlinită atît fizic, cît şi spiritual.
Rromii în viaţa politică a Europei - o introducere
De ce atît de multe comunităţi de romi din Europa nu au reuşit să-şi aleagă reprezentanţi în structuri guvernamentale, unde ar fi putut fi poziţionaţi ca să se lupte pentru condiţii mai bune de locuire, de sănătate, pentru şcoli şi slujbe, precum şi pentru respectarea drepturilor lor umane şi civile?
Cu ochii-n 3,14
Din ciclul „Engleza über alles“. M-am obişnuit deja să aud numele lui Mozart pronunţat cu un chinuit accent englezesc (ştiţi dvs., cu „z“, nu cu „ţ“, şi cu „r“-ul specific) sau să aud „Cearls“ Baudelaire. Da’ pe-asta am auzit-o prima dată acum cîteva zile, la Radio România Actualităţi: scriitorul german Thoman „Men“. Yeah, man… (M. V.)
Pe strada unde m-am mutat, în fiecare după-amiază, aud un cor de copii care strigă „Ai spart oalele, ai mîncat sarmalele!“ M-am liniştit, copilăria a rămas aceeaş
Restul e bomboana
După zeci de bomboane, orbituri, ciocolate, baloane şi dovezi de umor de hipermarket, manifestate prin mesajul: „vă rămîn datoare cu 1 leu“, acumulate – încă mai crezi că nu merită să te enervezi pentru atîta lucru şi, ros de noul dezvoltat diabet de personalitate de la atîtea dulcegării, îţi promiţi că tu nu vei fi niciodată rău cu clienţii.
Lecţie de viaţă
În prima seară, pui cu sos maro. A doua zi la prînz, pui în supă dreasă. A doua seară, văcuţă cu sos maro. A treia zi la prînz, văcuţă în supă dreasă. Incredibil a fost. Şi găseam bucăţile uşor grataragite de c-o seară în ciorba de la prînz. Iar zeama a fost aceeaşi pe parcursul a două zile.
Cîinele, un animal sălbatic
Un copil a fost omorît de un cîine, în mijlocul unei capitale integrate în Uniunea Europeană. În aceeaşi capitală europeană, mii de cetăţeni sînt muşcaţi anual de haite de cîini scăpaţi de sub controlul autorităţilor, ONG-urilor, oamenilor miloşi, activişti ai drepturilor animalelor.
Devoratorii de energie
„E o prostioară“, îmi spune fetiţa blondă, de vreo 5 ani, care-mi stă în braţe. Se uită la tricoul meu. Se mai uită încă o dată. „Ce prostioară“, repetă, şi începe să rîdă cu nişte dinţi mici şi albi, de lapte. Mă uit în jos, spre tricou. Da, dacă stau să mă gîndesc, e de-a dreptul nătîng. Pe un fond negru, un craniu mare – un schelet – rînjeşte cu un nas roşu de clovn.
Femei, irealităţi, Woody
Ultimul film al lui Woody Allen, Blue Jasmine (2013), nu se mai înscrie în seria comediilor spumoase, cu doar cîteva nuanţe tragice. E tragic de-a dreptul. Ceea ce, evident, nu-l face mai puţin interesant, ci dimpotrivă.
Supa de la „2nd Ave Deli“
Noah Green, detectivul evreu newyorkez, din Blues for Charlie Darwin (1982) a lui Nat Hentoff, poposeşte la băcănia cuşer de pe Second Avenue şi comandă o supă cu găluşte de maţa (aluat nedospit), un sandviş cu pîine de secară şi pastramă, cartofi prăjiţi şi un tonic cu ţelină „Dr. Brown“.
Nu e despre aur, e despre sistem
Acum mai puţin de două săptămîni, părea că Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) e pe punctul de a cîştiga partida. Proiectul de lege al Guvernului se îndrepta către Parlament, iar USL-ul şi preşedintele Băsescu aveau un consens cu privire la începerea exploatării.
Prieteni, pe Facebook (II)
Cum ar trebui să ne comportăm pe Facebook? Să „acceptăm prietenia“ tuturor celor care ne-o cer – din politeţe, din curiozitate –, sau să fim selectivi? Ce cîştigăm în prima variantă? Cel mult un studiu sociologic (şi psihologic) pur personal, care cuprinde diferite tipologii din acest Oracol virtual.
Despre ipocrizie şi alte crime în Siria
Acum trei săptămîni, o intervenţie militară în Siria părea iminentă, dar, aşa cum au trecut doi ani de cînd Siria a plonjat în război civil, la fel au trecut şi cele trei săptămîni în care tonul aspru folosit la adresa regimului Assad deja şi-a pierdut puterea de impact.
Retezatul - după 20 de ani
Am fost de cîteva ori în Retezat, la intervale lungi de timp, de fiecare dată cu sentimentul pe care-l ai cînd te duci să descoperi o comoară. De data asta m-am pregătit, căutînd pe Internet să văd dacă s-a mai schimbat ceva în privinţa căilor de acces sau a condiţiilor de la cabana Pietrele.
Cu ochii-n 3,14
Aflu, dintr-o analiză economică serioasă, că cel mai mare lanţ de şaormerii din ţară, Dristor Kebab, a înregistrat anul trecut pierderi de 190.000 de euro. Asta înseamnă, spune Ziarul financiar, un deficit lunar de 16.000 de euro. Adică, şi mai exact, 600 de euro pe zi. Echivalentul a 150 de şaorme. Să vă fie de bine! (M. M.)
„România n-are nevoie de o Roşie Montană, România are nevoie de 30 de Roşii Montane“, a declarat Dragoş Tănase, director RMGC, într-o emisiune de la Adevărul Live. Iată un
Moarte şi transfigurare în artele spectacolului
Am descoperit Rêves dansants la incitaţia unui prieten întîlnit acum mai mult de patru decenii la Salzburg şi regăsit recent, José Sasportes, efemer ministru al culturii în Portugalia, care m-a condus la casa lui Eliade de la Lisabona.
Cînd timpul nu avea măsură
Astăzi sîntem avertizaţi din toate părţile şi prin orice mijloc de trecerea timpului. Ceasuri care bat, la propriu şi la figurat, un timp pierdut, dar niciodată regăsit. Răgazul a devenit un ideal, iar sastiseala o obsesie. Or, pe vremuri, astfel de lucruri nu erau percepute cu atîta patimă.
Vecinii
M-am apucat să scriu textul acesta din cauza unui status pe Facebook al unui amic: „Un vecin bun este acela care nu îşi pune parolă la reţeaua de Internet wireless.“ De cîte ori, prin locuri departe de casa mea şi care nu beneficiau de Internet – asta pînă să se inventeze cel la purtător –, am vizitat agitată lista cu wifi, ca să constat cu amărăciune că toate reţelele erau parolate.
Bere
Nu-mi place berea, să fiu sincer. Nici un fel de bere. Am băut de toate neamurile şi culorile. Nu-mi place, n-auzi? Asta înseamnă că vinul roşu este viaţa mea. Vinul este viaţă, deplinătate, pasiune. Doar că, vara asta, căldura am simţit-o împotriva vinului şi vinelor mele.
Apa, o piedică împotriva iubirii
Pe site-ul calificativ.ro, sînt oferite şcolarilor modele de comentarii literare. Cele mai multe dintre ele sînt nesemnate. Păcat! Pentru că sînt mostre inimitabile de delir ideatic, de plagiat nătîng, de ignoranţă zglobie. Nu putem decît să sperăm că elevii vor fi suficient de indisciplinaţi ca să nu ia în serios aceste modele.
Trista poveste a frumoasei Liubov Orlova
Pe la finele lui mai 2013, probabil că cel mai însingurat şi cel mai bizar loc din lume era un vas de croazieră scăpat din mîinile omeneşti ale samsarilor, undeva, prin Atlanticul de Nord. Vasul se numea „Liubov Orlova“.
Filme proaste şi generaţii
Deodată, regizorii de filme subuşurele şi-au adus aminte că părinţii şi copiii, tinerii şi cei mai copţi decît ei nu se înţeleg atît de uşor. Evident, în epoca schimbărilor super-rapide de tehnologie, discrepanţele intergeneraţionale, cel puţin pe anumite planuri, pot fi mai mari.
Chicken feetsy sau tocană de tacîmuri
„Sergentul nu i-a găsit pe Jones, zis «Cioclu», şi pe Ed Johnson, zis «Coşciug», din simplul motiv că cei doi se refugiaseră la o masă, în spatele zahanalei Mammy Louise, desfătîndu-se cu un chicken feetsy fierbinte, din tacîmuri de pasăre, orez, bame şi ardei roşii...