⬆
Societate
Pagina 101

Jurnalismul - căile de salvare
Chioşcurile de ziare sînt aproape goale sau pline cu altceva decît presă. Anunţurile despre încetarea apariţiei unei publicaţii, sau televiziuni şi radiouri care-şi pierd licenţa vin aproape săptămînal. Jurnalismul e, cu siguranţă, pe ducă. Ce se salvează sau ce rămîne din toate acestea?

Prietenii ştiu de ce?
Se întîmplă uneori, într-un mare oraş sau chiar într-un cartier al lui, să întîlneşti aceiaşi oameni, ca şi cum drumurile voastre s-ar intersecta dinadins, să-i ştii bine din vedere, dar să n-ajungi niciodată să-i cunoşti.

Din România în Franţa - emigranţii romi
Cetăţenii români sînt astăzi liberi să-şi stabilească reşedinţa legală oriunde în UE, inclusiv în Franţa. La sfîrşitul anilor ’90, emigranţii romi, în special din România, deja începuseră să se îndrepte spre Franţa.

Cu ochii-n 3,14
Cu ce se mai ocupă cercetătorii americani: un studiu recent al celor de la Universitatea din California arată că şoarecii şi-ar putea pierde definitiv teama înnăscută de pisici după ce au fost infectaţi cu un parazit microscopic, Toxoplasma gondii. Aşadar, vom avea şoareci bolnavi, dar curajoşi, care ne vor fugări pisicile. (A. P.)
La un supermarket bucureştean, pe o caserolă de valeriană scria: „Valeriană nespălată“. Să fi fost un avertisment sau o laudă de sine a conceptului bio prin excelenţă

Două chipuri, acelaşi minister
A început şcoala. E un moment potrivit să vă prezint două chipuri de dascăli, două portrete profesionale între care pendulează „pedagogia“ noastră. Nicuşor Micşoniu este învăţător la o şcoală din sectorul 4 al Capitalei. Predă la o clasă pregătitoare. Cine este acest domn? O celebritate, un VIP, un personaj nonconformist, un excentric.

Cum sîntem
Erau bine îmbrăcaţi, că aveau iPhoane şi converşi în picioare. Să zicem. Că erau în general mişto şi că aveau simţul umorului. În mare parte. O privire mai de aproape, dar inevitabil generalizantă, i-ar fi putut aşeza însă în diverse categorii de subculturi.

Poşta Română - the bright side
Da, ştiu, majoritatea oamenilor din jurul meu – ca să nu spun toţi... – consideră că orice contact cu Poşta Română e dezastruos: o imensă pierdere de vreme, asociată cu nervi din plin. Aşteptare inutilă şi eficienţă minimă, plus stres fără margini...

O cioară se lupta în stradă c-o roşie. Eseu despre marfă
Nu era Roşia Montană. M-am uitat mult nu la cioară, ci la roşie. Crudă. Cum este posibil să fie toamnă afară şi roşia să fie verde pe dinăuntru? Cum este posibil ca o cioară să se umfle cu o verzitură? Cum de nu-i este verziturii ruşine să iasă pe tejghea?

Cebiche, peşte pentru poliţist
Cumpăraţi două fileuri de merluciu sau doradă, de 400 gr fiecare. Dezosaţi-le cu grijă, cu o pensetă. Tăiaţi carnea în cubuleţe şi puneţi-o într-o salatieră. Turnaţi deasupra zeama de la patru lămîi verzi şi lăsaţi la marinat o oră, la frigider. Sucul acid de lămîie va „găti“, practic, peştele.

De ce îmi place să citesc pe Kindle
Acest text va provoca o serie întreagă de reacţii politicos-consternate din partea iubitorilor de cărţi, cărţi de hîrtie, în sensul tradiţional al ideii de carte. Totuşi, veţi vedea că înspăimîntătorul Kindle e mai degrabă prietenul, şi nu duşmanul cărţii aşa cum o ştim.

Lelea Cătălina
Mi-am petrecut o parte din copilărie la Cluj, iar casa bunicilor mei era un soi de open house pentru vecine, mătuşi, tanti şi femei de prin satele de la marginea oraşului, care, în schimbul unui tiv la o rochie sau modificării unei fuste pe care o făcea bunica mea, la maşina ei de cusut, aduceau ouă şi lapte de la ţară.

Timpuri, vîrste şi exaltările lor
De curînd, am împlinit 35 de ani – o vîrstă de mijloc, aş zice. Am citit de curînd pe Internet că anumiţi cercetători (americani? germani?) au descoperit că „vîrsta de aur“ a femeii e 34 – adică atunci e în deplinătatea ei de femeie, împlinită atît fizic, cît şi spiritual.

Rromii în viaţa politică a Europei - o introducere
De ce atît de multe comunităţi de romi din Europa nu au reuşit să-şi aleagă reprezentanţi în structuri guvernamentale, unde ar fi putut fi poziţionaţi ca să se lupte pentru condiţii mai bune de locuire, de sănătate, pentru şcoli şi slujbe, precum şi pentru respectarea drepturilor lor umane şi civile?

Cu ochii-n 3,14
Din ciclul „Engleza über alles“. M-am obişnuit deja să aud numele lui Mozart pronunţat cu un chinuit accent englezesc (ştiţi dvs., cu „z“, nu cu „ţ“, şi cu „r“-ul specific) sau să aud „Cearls“ Baudelaire. Da’ pe-asta am auzit-o prima dată acum cîteva zile, la Radio România Actualităţi: scriitorul german Thoman „Men“. Yeah, man… (M. V.)
Pe strada unde m-am mutat, în fiecare după-amiază, aud un cor de copii care strigă „Ai spart oalele, ai mîncat sarmalele!“ M-am liniştit, copilăria a rămas aceeaş

Restul e bomboana
După zeci de bomboane, orbituri, ciocolate, baloane şi dovezi de umor de hipermarket, manifestate prin mesajul: „vă rămîn datoare cu 1 leu“, acumulate – încă mai crezi că nu merită să te enervezi pentru atîta lucru şi, ros de noul dezvoltat diabet de personalitate de la atîtea dulcegării, îţi promiţi că tu nu vei fi niciodată rău cu clienţii.

Lecţie de viaţă
În prima seară, pui cu sos maro. A doua zi la prînz, pui în supă dreasă. A doua seară, văcuţă cu sos maro. A treia zi la prînz, văcuţă în supă dreasă. Incredibil a fost. Şi găseam bucăţile uşor grataragite de c-o seară în ciorba de la prînz. Iar zeama a fost aceeaşi pe parcursul a două zile.

Cîinele, un animal sălbatic
Un copil a fost omorît de un cîine, în mijlocul unei capitale integrate în Uniunea Europeană. În aceeaşi capitală europeană, mii de cetăţeni sînt muşcaţi anual de haite de cîini scăpaţi de sub controlul autorităţilor, ONG-urilor, oamenilor miloşi, activişti ai drepturilor animalelor.

Devoratorii de energie
„E o prostioară“, îmi spune fetiţa blondă, de vreo 5 ani, care-mi stă în braţe. Se uită la tricoul meu. Se mai uită încă o dată. „Ce prostioară“, repetă, şi începe să rîdă cu nişte dinţi mici şi albi, de lapte. Mă uit în jos, spre tricou. Da, dacă stau să mă gîndesc, e de-a dreptul nătîng. Pe un fond negru, un craniu mare – un schelet – rînjeşte cu un nas roşu de clovn.

Femei, irealităţi, Woody
Ultimul film al lui Woody Allen, Blue Jasmine (2013), nu se mai înscrie în seria comediilor spumoase, cu doar cîteva nuanţe tragice. E tragic de-a dreptul. Ceea ce, evident, nu-l face mai puţin interesant, ci dimpotrivă.

Supa de la „2nd Ave Deli“
Noah Green, detectivul evreu newyorkez, din Blues for Charlie Darwin (1982) a lui Nat Hentoff, poposeşte la băcănia cuşer de pe Second Avenue şi comandă o supă cu găluşte de maţa (aluat nedospit), un sandviş cu pîine de secară şi pastramă, cartofi prăjiţi şi un tonic cu ţelină „Dr. Brown“.

Nu e despre aur, e despre sistem
Acum mai puţin de două săptămîni, părea că Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) e pe punctul de a cîştiga partida. Proiectul de lege al Guvernului se îndrepta către Parlament, iar USL-ul şi preşedintele Băsescu aveau un consens cu privire la începerea exploatării.

Prieteni, pe Facebook (II)
Cum ar trebui să ne comportăm pe Facebook? Să „acceptăm prietenia“ tuturor celor care ne-o cer – din politeţe, din curiozitate –, sau să fim selectivi? Ce cîştigăm în prima variantă? Cel mult un studiu sociologic (şi psihologic) pur personal, care cuprinde diferite tipologii din acest Oracol virtual.

Despre ipocrizie şi alte crime în Siria
Acum trei săptămîni, o intervenţie militară în Siria părea iminentă, dar, aşa cum au trecut doi ani de cînd Siria a plonjat în război civil, la fel au trecut şi cele trei săptămîni în care tonul aspru folosit la adresa regimului Assad deja şi-a pierdut puterea de impact.

Retezatul - după 20 de ani
Am fost de cîteva ori în Retezat, la intervale lungi de timp, de fiecare dată cu sentimentul pe care-l ai cînd te duci să descoperi o comoară. De data asta m-am pregătit, căutînd pe Internet să văd dacă s-a mai schimbat ceva în privinţa căilor de acces sau a condiţiilor de la cabana Pietrele.

Cu ochii-n 3,14
Aflu, dintr-o analiză economică serioasă, că cel mai mare lanţ de şaormerii din ţară, Dristor Kebab, a înregistrat anul trecut pierderi de 190.000 de euro. Asta înseamnă, spune Ziarul financiar, un deficit lunar de 16.000 de euro. Adică, şi mai exact, 600 de euro pe zi. Echivalentul a 150 de şaorme. Să vă fie de bine! (M. M.)
„România n-are nevoie de o Roşie Montană, România are nevoie de 30 de Roşii Montane“, a declarat Dragoş Tănase, director RMGC, într-o emisiune de la Adevărul Live. Iată un

Moarte şi transfigurare în artele spectacolului
Am descoperit Rêves dansants la incitaţia unui prieten întîlnit acum mai mult de patru decenii la Salzburg şi regăsit recent, José Sasportes, efemer ministru al culturii în Portugalia, care m-a condus la casa lui Eliade de la Lisabona.

Cînd timpul nu avea măsură
Astăzi sîntem avertizaţi din toate părţile şi prin orice mijloc de trecerea timpului. Ceasuri care bat, la propriu şi la figurat, un timp pierdut, dar niciodată regăsit. Răgazul a devenit un ideal, iar sastiseala o obsesie. Or, pe vremuri, astfel de lucruri nu erau percepute cu atîta patimă.

Vecinii
M-am apucat să scriu textul acesta din cauza unui status pe Facebook al unui amic: „Un vecin bun este acela care nu îşi pune parolă la reţeaua de Internet wireless.“ De cîte ori, prin locuri departe de casa mea şi care nu beneficiau de Internet – asta pînă să se inventeze cel la purtător –, am vizitat agitată lista cu wifi, ca să constat cu amărăciune că toate reţelele erau parolate.

Bere
Nu-mi place berea, să fiu sincer. Nici un fel de bere. Am băut de toate neamurile şi culorile. Nu-mi place, n-auzi? Asta înseamnă că vinul roşu este viaţa mea. Vinul este viaţă, deplinătate, pasiune. Doar că, vara asta, căldura am simţit-o împotriva vinului şi vinelor mele.

Apa, o piedică împotriva iubirii
Pe site-ul calificativ.ro, sînt oferite şcolarilor modele de comentarii literare. Cele mai multe dintre ele sînt nesemnate. Păcat! Pentru că sînt mostre inimitabile de delir ideatic, de plagiat nătîng, de ignoranţă zglobie. Nu putem decît să sperăm că elevii vor fi suficient de indisciplinaţi ca să nu ia în serios aceste modele.

Trista poveste a frumoasei Liubov Orlova
Pe la finele lui mai 2013, probabil că cel mai însingurat şi cel mai bizar loc din lume era un vas de croazieră scăpat din mîinile omeneşti ale samsarilor, undeva, prin Atlanticul de Nord. Vasul se numea „Liubov Orlova“.

Filme proaste şi generaţii
Deodată, regizorii de filme subuşurele şi-au adus aminte că părinţii şi copiii, tinerii şi cei mai copţi decît ei nu se înţeleg atît de uşor. Evident, în epoca schimbărilor super-rapide de tehnologie, discrepanţele intergeneraţionale, cel puţin pe anumite planuri, pot fi mai mari.

Chicken feetsy sau tocană de tacîmuri
„Sergentul nu i-a găsit pe Jones, zis «Cioclu», şi pe Ed Johnson, zis «Coşciug», din simplul motiv că cei doi se refugiaseră la o masă, în spatele zahanalei Mammy Louise, desfătîndu-se cu un chicken feetsy fierbinte, din tacîmuri de pasăre, orez, bame şi ardei roşii...

Cuvinte care se micşorează
Un lucru cunoscut şi studiat de lingvişti e acela că, în orice limbă, sensurile unor cuvinte se degradează faţă de ceea ce au însemnat în limba de origine sau la formare. Cîteva exemple din limba română spun cîte ceva despre ceea ce sîntem şi istoria care ne-a adus aici.

Prieteni, pe Facebook (I)
Înainte de Facebook (e ca şi cum am spune înaintea erei noastre, nu-i aşa?) termenul de prieten era unul clar şi cuprinzător. Un prieten nu putea să fie altceva decît o persoană vie, reală, faţă de care ai afinităţi, sentimente.

Vacanţă pe net
O dorim un an întreg. O aşteptăm ca pe pîinea caldă. Visăm, planificăm, punem bani deoparte. Însă nu ne dăm seama că, de fapt, ea – vacanţa – nu începe cînd urcăm în avion/maşină/autocar, şi nici măcar cînd facem bagajele, înghesuind printre rochiţe, tricouri şi pălării toate grijile, deadline-urile şi e-mail-urile netrimise.

Prima bibliotecă pe plajă
În iulie 2013, în Albena s-a deschis prima bibliotecă pe plajă din Uniunea Europeană şi cea de-a treia din lume. Este localizată în apropierea Hotelului Kaliopa, iar pe rafturi sînt aranjate mai mult de 2500 de volume, în peste zece limbi. Biblioteca este gratuită.

"Limba română în Republica Moldova este un fruct al libertății, nu un vestigiu al colonialismului"
"Dincolo de faptul că sărbătorile seamănă întrucîtva, este o mare diferenţă între ziua francofoniei şi cea a limbii române în Moldova. Francofonia este irizaţia unui fost mare imperiu colonial şi, oricum, emanaţia unei puteri culturale care încă mai fascinează lumea, în pofida terenului pierdut în faţa limbii engleze."

"Două generaţii de femei profesionale"
Probabil cea mai bună metodă de a alege un concert la Ateneul Român este să te plimbi prin spatele clădirii într-o după-amiază de miercuri sau joi şi să-i asculţi pe muzicieni la repetiţii – dacă îţi place ce auzi, cumpără un bilet!

Cu ochii-n 3,14
Pe site-ul Runners’ World a apărut un articol intitulat „Să stai aşezat e noul fumat, chiar şi în cazul sportivilor“. Studiile arată că a sta pe scaun poate fi foarte periculos pentru sănătate. Eu cred că e adevărat, dar nu ne putem lua definitiv picioarele la spinare. (A. M. S.)
Din ciclul „Pe română-i ca-n engleză“, am primit un e-mail cu o invitaţie la un salon de modelare corporală: „Modelează-ţi figura, urmînd tratamentul nostru“. De la corporal la facial drumul trecu anevoios prin tradu

Cui îi pasă de cercetare?
Zilele trecute, unul dintre colegi se justifica astfel: „Primesc 5 lei, de 5 lei fac cercetare.“ Or, aici e hiba. După mine, a face cercetare înseamnă pasiune, devotament, hărnicie şi muncă, multă muncă. Cercetarea nu începe la 08,00 şi se termină la 16,30, conform programului de lucru al bugetarilor (că şi cercetătorii sînt bugetari, nu-i aşa?!).

Atmosfera Bruxelles
Locuiesc în Bruxelles-ul european de 16 ani. Sînt în permanent contact cu expaţi, funcţionari din instituţiile europene, cu angajaţi din sectorul privat, europeni, români, dar nu numai. Ei sînt în marea lor majoritate cu studii superioare, bine plătiţi, sociabili, deci timpul trece rapid şi plăcut în acest amalgam de profile.

Banul n-are valoare
Şi cum nu are, este bine să cumperi cu sufletul, cu cheful, cu ţîfna, dar cheful şi ţîfna să fie pregătite de-acasă, bine rumenite. Mergi altfel în magazin şi te pierzi. De toate şi nimic. Cumpărătura se face cu mîna şi cu capul. Mîna alege, pipăie, capul plănuieşte.

O instituţie timidă
Nu cred că sînt mulţi români care ştiu că există Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (ISE). Este o instituţie parte a Ministerului Educaţiei, care, conform site-ului propriu, are ca misiune esenţială „cercetarea, dezvoltarea, inovarea şi formarea în domeniile educaţiei şi tineretului“.

Haita
„Aii, tu-ţi rasa ta, iar ţi-ai tras în cap, băi, băiatuleee?!“ Vînzătoarea de la chioşcul de ziare are gura bogată, părul tuns milităreşte şi e pe cît de scundă pe atît de grasă. Un pătrat de om. Lîngă, amica ei care vinde covrigi, un pic mai sus pe trotuar, asistă cu un rictus dezgustat în colţul gurii.

Homari pe alge - Nathan Heller
Umpleţi rezervorul unui vas oval de gătit la aburi cu 1,5 litri de apă. Aşterneţi sita vasului cu un pumn de alge bine spălate, cum sînt cele cu care se ornează panerele cu stridii, la piaţă. Aşezaţi deasupra doi homari de 600 gr, faţă în faţă, cu cleştii întinşi şi cu cozile încovoiate în jos.

Visul lui Adrian Sârbu
Demisia lui Adrian Sârbu din fruntea CME, compania-mamă a PRO TV, a făcut valuri-valuri săptămîna trecută, în presa de toate culorile. Dincolo de subtilităţile legate de business ale anunţului, e un moment bun ca să medităm asupra a ceea ce înseamnă fenomenul PRO.

Elena posedata
„Să veniţi la ora 5 la slujbă ca să o vedeţi pe Elena posedata!“ zice părintele Iulian, care ne atenţionase deja, de cum am păşit pragul mănăstirii, că avem un înger pe umărul drept şi un drac pe cel stîng. A sunat ca o invitaţie imperativă la un ceai, de nerefuzat.

Cum rămîne cu lada de zestre?
Din cînd în cînd, ne aducem aminte de „valorile nevalorificate“ ale României. Mai ales sezonier, cînd ne revoltăm, vorbind patriotard despre zonele turistice. Despre ce ar fi putut fi şi nu e. Fie că vorbim de munte, de staţiuni termale sau de litoral, totul scîrţîie.