Mioara şi Penthesileea

Publicat în Dilema Veche nr. 503 din 3-9 octombrie 2013
La drum – propriul road movie jpeg

Pe 6 septembrie a.c., scriitoarea şi eseista Mioara Cremene a împlinit 90 de ani. Născută pe 6 septembrie 1923, absolventă de psihologie şi pedagogie la Universitatea Bucureşti, şi de actorie şi regie la Academia de Teatru şi Film, Mioara Cremene locuieşte, din 1970, în Franţa, unde a emigrat împreună cu soţul ei, Sergiu Huzum – operator celebru, inventatorul transtravului, decedat în 2004. A publicat atît în România, cît şi în Franţa, înainte şi după 1989, în domenii foarte diferite. Dintre acestea: volumele de versuri Adevărul şi inima (Editura pentru Literatură, 1966), Poeme în exil / Poèmes en exil, ediţie bilingvă (Editura Gutenberg, 1994), Şoapte şi strigăte (Editura Vinea, 2009); proză şi eseuri: Odioasa crimă din Carpatia – roman (Editura Cartea Românească, 1995), Dicţionar iniţiatic al ordinelor cavalereşti, ediţiile 1 şi 2 (Universal Dalsi, 1998, Polirom, 2003); teatru: Penthesileea la Troia – o farsă tragică în patru acte şi un epilog (versiune originală după diferite mituri şi texte), în colaborare cu Adrian Cremene (Cartea Românească, 1996).

Scriitoare interesantă, dar şi personaj pitoresc, Mioara Cremene a avut o biografie destul de furtunoasă: şi-a publicat primele poezii la 6 ani, în Dimineaţa copiilor; a lucrat ca jurnalistă la Tribuna poporului, Fapta, Rampa, Contemporanul, Gazeta literară; a căzut victimă, de cîteva ori, intrigilor şi scandalurilor breslei şi ale epocii, care confundau viaţa publică cu cea privată; după venirea lui Ceauşescu, Mioara şi Sergiu au rămas în Franţa. Mioara şi-a găsit, pentru început, de lucru ca speaker pentru emisiuni ale televiziunii franceze în limba română, apoi la o editură şi, în cele din urmă, ca lector la Biblioteca Naţională din Paris.

De curînd, Mioara mi-a trimis piesa ei, Penthesileea la Troia - o versiune revizuită față de cea apărută în 1996; mi-a trimis-o s-o citesc, pentru că ar vrea să fie reprezentată la un teatru din Bucureşti (a fost jucată la teatrul din Constanţa, în 1996).

M-am apucat s-o citesc, mărturisesc, aşteptîndu-mă la complet altceva: nu ştiu exact la ce, poate la o piesă clasică, conservatoare, dat fiind subiectul... Subiect inspirat din Iliada, unde Ahile o omoară pe regina amazoanelor, după care se îndrăgosteşte de chipul ei.

Piesa a fost o revelaţie şi de aceea m-am hotărît să scriu despre ea (dar şi ca omagiu nonagenarei Mioara): extrem de actuală şi de modernă, chiar postmodernă... Feministă, de asemenea. Nu degeaba eroina e regina amazoanelor, Penthesileea. Doar că aceasta e surprinsă într-un moment de slăbiciune – cel în care se îndrăgosteşte, în pofida întregii ei... educaţii: „E greşeala mea că m-am născut în codrii caucazieni? Acolo unde tradiţia le cere femeilor să-şi învingă iubitul, înainte de a se supune sub greutatea lui?“

În piesă, relaţiile dintre bărbaţi şi femei sînt asemenea războaielor; iubirea nu e un compromis, ci o luptă care pe care... Cînd te îndrăgosteşti şi dai dovadă de slăbiciune, singura soluţie posibilă e să te laşi pe mîna celui iubit, măcar temporar, întorcînd, de bună voie, raportul de forţe.

Amazoanele sînt singurele femei care acţionează precum bărbaţii, într-o perfectă simetrie cu aceştia: (vă urmărim) „din aceleaşi pricini pentru care, altundeva, bărbaţii urmăresc femeile cele mai remarcabile. Pentru că ne plăceţi, asta-i tot. Vrem să vă avem.“ Ele se comportă aşa din răzbunare: a fost o vreme cînd femeile îi conduceau pe bărbaţi, după care aceştia le-au uzurpat puterea, ba chiar au început să le asuprească.

Finalul piesei e crud: Penthesileea, aflînd că e păcălită (păcăleală pusă la cale, evident, de Ulise, de care Ahile uitase, fiind îndrăgostit şi el de ea), îl devorează, la propriu, pe Ahile... Noroc cu zeii, mereu pe aproape în piesele greceşti antice, care îl reînvie pe Ahile.

Piesa îmbină doza necesară de ironie, cu cea de metafizică şi de cruzime, într-un amestec incitant, pe care îl regăsim, desigur, în alt registru, în altă proporţie, şi în poeziile ei: „Au rămas numai zidurile / drepte, pustii. / Lucrurile intraseră în oameni / şi oamenii în lucruri. / Cutii în cutii în cutii... („Baladă despre oameni şi lucruri“ în Şoapte şi strigăte, Editura Vinea, 2008)

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

facturi
Românii vor plăti 2-3 facturi deodată la energie electrică. Furnizorii nu au putut modifica softurile la timp
Românii ar putea plăti câte două-trei facturi deodată la energie electrică, pentru că furnizorii nu au avut timp să modifice softurile, având în vedere că OUG 119 a fost aprobată la 1 septembrie.
rege Charles jpg
La ce băuturi nu poate renunța regele Charles al III-lea
Regele Charles al III-lea are anumite tabieturi la care nu poate renunța. Astfel că, acesta consumă zilnic anumite băuturi.
Vladimir Putin printre veterani FOTO EPA-EFE
„Nu putem câștiga!“. Veteranii militari ruși se opun războiului din Ucraina
Vitali Votanovski este un oponent vehement al invaziei Ucrainei și a fost reținut în repetate rânduri pentru că a fotografiat mormintele soldaților morți.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.