Angela, Angeliki, Angelikoutsaki, Angelipitsiroulaki

Publicat în Dilema Veche nr. 502 din 26 septembrie-2 octombrie 2013
Angela, Angeliki, Angelikoutsaki, Angelipitsiroulaki jpeg

Ieşi din România şi treci în Bulgaria pe la Giurgiu, traversînd legendarul pod al prieteniei dintre cele două popoare harnice şi prospere, care vieţuiesc la capătul estic al Europei Unite. Prima oară am făcut drumul ăsta prin 2001. Mi s-a părut îngrozitor. Un vis urît. „O ruşine!“ – vorba unui prieten. Parcă nici n-are sens să descrii ce vezi. E doar o dovadă a felului în care ştim noi să tolerăm – cu o plăcere erotică – urîciunea şi promiscuitatea. Te ia valul indignării, după care cazi în genunea revoltei. Şi te gîndeşti la spînzurători, plutoane de execuţie, biciuiri în piaţa publică, ungeri cu catran şi dare prin fulgi de găină. Aiurea. Edilii – pe care orice om de bun-simţ i-ar pălmui – dorm liniştiţi şi fac burţi sănătoase. Locurile prin care treci arată exact ca în momentul cînd le-ai văzut prima oară şi în toţi anii ăştia în care te-ai vînturat pe-acolo şi ai simţit cum ţi se varsă fierea-n gură. 

Pe urmă, vine Bulgaria. O tristeţe. E la fel de sigur – ca rotaţia Pămîntului în jurul propriei axe şi în jurul Soarelui – că în momentul în care scriu rîndurile astea, există cel puţin un bulgar care scrie despre „ai lor“ în exact aceiaşi termeni. Bineînţeles că degeaba. Şi bineînţeles că scrie gîndindu-se la monstruozitatea transformării spiritului critic, participativ, în iluzie a stilului incisiv, caustic, percutant. Crapă spiritul şi triumfă stilul. Aşa e pe-aici, pe la noi, prin Balcani. Vorbim enorm, scriem scurt, ne plac esenţele tari, distilate, turnate în pahare mici, cărora le-am spus, cu abisală drăgălăşenie – „păhărele/păhăruţe“. Pentru că aşa ne place nouă, pe aici. Să transformăm totul în diminutive. Să ungem Lumea cu miere.

Şi pentru că tot veni vorba despre diminutive, ajungi în Grecia. Patria dulcelui, a neolimbii catifelate, a cîntecelului plin ochi de pasiune şi trăiri sfîşietoare. Nu te duci spre nici o paralie, ci-ţi vezi de drum spre Salonic. Oraş legendar, despre care aş povesti zile şi săptămîni. Loc de adunare istorică a celor mai iscusite naţii care au scris definiţia comerţului – evreii, armenii, grecii, turcii. Spaţiu esenţial între Orient şi Occident, întruchipare a multiculturalităţii, oraş-magazin, oraş-restaurant, megatîrg pestriţ care spune dintr-o suflare istoria acestui continent. Semnele crizei greceşti se văd imediat. Deşi nu e ca la Atena, unde toată lumea zice că e jale, oraşul – atît de şic în urmă cu cîţiva ani – e destul de zbîrlit şi cu cămaşa scoasă din pantaloni. Veselia şi vibraţia străzilor au scăzut destul de mult, dar marele tîrg pare că nu e deloc nerăbdător să se predea. E destul de năucit de pumni, dar încă se ţine pe picioare şi mai are un pic de putere să riposteze. Însă ce era strălucitor şi vesel acum cîţiva ani, acum e cam jupuit şi răpus de oboseală. În rest, nici o schimbare majoră. De nicăieri – absolut de nicăieri! – nu primeşti nici un bon fiscal. În cel mai bun caz, o notă de plată scrisă de mînă. Ăştia n-au nici un chef să se predea. Ţin cu dinţii de felul lor de-a fi. Să vedem cine cedează – doamna Merkel, sau cei mai petrecăreţi cetăţeni ai continentului? Rîzi în hohote şi mergi mai departe.

La Pireu, te urci pe vapor. Dacă ai ajuns mai devreme, dai o tură prin port. Sînt străzi care s-ar putea potrivi oriunde – la Kabul, Islamabad, Beirut, chiar şi la Bîrlad. Cîrciumi mici, care-şi aşteaptă muşteriii. Kokoretsi – măruntaiele de miel trase-ntr-un maţ –, ieduţul şi mieluţa la cuptor, bamele şi iepuraşul cu sos grosuţ, de ceapă, s-au cam rărit. Şaormele şi kebabul fac ravagii. La Salonic, într-o cîrciumă de notorietate planetară, o tînără mai rubensiană, de prin nordul Europei, mînca, fără să respire, dintr-un castron uriaş de paste bologneze, pe care le construia, pentru fiecare îmbucătură, pe o ditamai jumătatea de chiflă pufoasă şi dolofană. Aici, la Pireu, în cîrciuma în care am nimerit, la masa de alături stingeau la şaorme nişte compatrioţi arşi de soare. Era evident că erau oameni sărmani, plecaţi la muncă grea. Fără nici o glumă – se vedea că sînt munciţi de-adevăratelea, trişti şi obosiţi. Vorbeau aproape în şoaptă. Au plătit cu toate monedele pe care le-au găsit prin buzunare. L-am auzit pe unul dintre ei spunînd: „E, acu’, că ne-am umflat ca la Clanu’ Sportivilor, hai la drum!“ Era o glumă foarte tristă, spusă la ridicarea de la masă, după apucarea paporniţelor în care îşi duceau tot ce-aveau.

Pe vapor, spre Creta, o imagine perfectă a „reformei“ greceşti. Pe puntea de primire a pasagerilor, la recepţie, stăteau aliniaţi perfect vreo 10-15 domni stewarzi. Absolut toţi cu feţe căzute, plictisite. Cei mai mulţi dintre ei, oameni în vîrstă, ai jura că sînt pensionari de multă vreme. Am nimerit în grija unuia dintre ei, să ne ducă la o altă recepţie, pe o altă punte. De acolo, el lua o cheie şi ne conducea la o cabină pe care am fi găsit-o singuri, fără nici o problemă. Asta era toată activitatea lui. La o oră după ce ne-am îmbarcat, i-am regăsit pe toţi domnii stewarzi, pe o punte exterioară, la fumat şi la poveşti. Lucrul era gata. Urma odihna.  

În nord-vestul Cretei, într-un sat care – spre slava Domnului! – nu apare nici măcar pe navigatorul de la bordul maşinii, l-am regăsit pe Iorgos, cel mai simpatic cîrciumar din lume. Cînd l-am cunoscut, în 2001, am băut din greu, cot la cot, într-o seară în care pusese pe masă un Sargos măreţ, proaspăt pescuit. În culmea veseliei, atunci, mi-a spus: „Mai frend, for iu, hiăr, evriting is fri.“ Pe urmă, s-a uitat în jur, ştiind că parcă mai era ceva de zis. Dar ce?! La un moment dat, a văzut-o pe nevastă-sa, pe care o iubea ca pe ochii din cap. Apoi a adăugat: „Uaif, not fri. Uaif, only for me!“ Şi rîdeau amîndoi de se tăvăleau pe jos. Erau veseli şi acum. Dar o urmă de tristeţe plutea în jur. Tocmai se anunţase la ştiri. Doamna Merkel cîştigase zdrobitor alegerile din Germania.  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Am cîntat Go West la Moscova
Îmi tot fuge gîndul la fata deloc înaltă din Ucraina, care m-a oprit zîmbind pe holul Teatrului Bolșoi și mi-a făcut poze în timp ce imitam balerinele. Sper că va dansa toată viața, așa cum a visat.
Zizi și neantul jpeg
Balonzaid
Odată intrată în grupul de școlari și protejată de el, din potențială Scufiță Roșie deveneai pitic.
965 18 Adina jpeg
Pisicile și oamenii lor
Așadar sînt foarte mulți oameni care se adună în jurul acestor pisici ale nimănui – de la cei cărora „li se face milă”, ca mie, și se îndură să adopte, la donatori, la oengiști și la doctori.
965 19 Stela jpg
„Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire” – interviu cu Erwin KESSLER, directorul MARe/Muzeul de Artă Recentă –
Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire, o corvoadă culturală, din spectrul instruirii obligatorii.
p 20 WC jpg
Despre Marin Tarangul: cum începe lectura
Despre Marin Tarangul a scris Andrei Pleșu două propoziții care m-au făcut să nu mă las pînă nu îl citesc în întregime.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Francisc și Clara
Într-o istorie a prieteniilor spirituale, Francisc și Clara au o întîietate necontestată.
640px Bucharest city jpg
Zgomotul curățeniei
Dacă ne uităm în Planul de acțiune pentru aglomerarea București disponibil pe versiunea veche a site-ului Primăriei Municipiului București, observăm că măsurile sînt direcționate către zgomotul generat de traficul rutier, feroviar (tren, tramvai), aeroportuar și industrial.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O cercetătoare vorbește despre emoțiile animalelor și spune că cimpanzeii sînt capabili să se împace după ce au avut o dispută. Asta schimbă cu totul perspectiva asupra semenilor noștri care rămîn supărați ca văcarul pe sat.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.

Adevarul.ro

Lolrelai roast Rocco Siffredi iumor Foto Antena 1jpg
Lolrelai îl ia la roast pe Rocco Siffredi, la „iUmor“. Cine este blonda care a venit special din Italia pentru starul porno FOTO
Rocco Siffredi, legenda internaţională a filmelor pentru adulţi, va juriza alături de Cheloo, Delia și Costel ediţia „iUmor“ din această duminică. Totodată, va avea parte de un roast savuros.
fabrica arme cugir
Fabrica de Arme Cugir, condamnată pentru moartea unei angajate în explozia din 2018
Fabrica de Arme Cugir a fost condamnată penal și civil pentru moartea unei angajate. Femeia în vârstă de 50 de ani a murit într-o explozie a prafului de pușcă, într-un tunel subteran.
Polițista din Cernăuți împușcată mortal. Foto: Facebook/ Libertatea Cuvântului Cernăuți
Polițistă din Cernăuți, împușcată mortal în fața unei școli în timp ce încerca să aresteze un pedofil
O polițistă, pe numele său Taisia Tatarin, în vârstă de 22 ani, a fost împușcată mortal în fața unei școli din Cernăuți de către un bărbat care abuza sexual copii.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.