Vă dopaţi, oştenii mei?

Publicat în Dilema Veche nr. 503 din 3-9 octombrie 2013
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

Pînă unde ar putea să meargă orice extindere acceptabilă a noţiunii de etică în sport? Are etica o legătură directă cu ideea de fairplay? Ce se înţelege prin „şanse egale“? Dar prin „puritatea spectacolului sportiv“? Participăm noi, publicul microbist, în mod absolut direct, la o gigantică spirală a ipocriziei? Care e înţelegerea corectă, cuprinzătoare, a actului de dopaj? Există cumva – şi nu de ieri – o adevărată filozofie a dopajului, care face parte din faţa nevăzută a definiţiei spectacolului sportiv? Fără a judeca pe nimeni, fără nici o pretenţie a certitudinii – ci, mai degrabă, doar cu dorinţa de a aduce în discuţie o asemenea temă –, vă propun s-o luăm metodic, întrebare cu întrebare. Nu neapărat în ordinea în care au fost formulate. Şi, mai ales, descurajînd orice interpretare simplistă, din partea grăbiţilor care ar concluziona suveran că aceasta este o pledoarie pentru dopaj.  

Să luăm un sport, la întîmplare. De fapt, nu chiar la întîmplare, ci chiar un sport olimpic. Un sport apreciat, respectat, elegant, care se bucură de o istorie remarcabilă: patinajul artistic. În 1882, la Viena, norvegianul Axel Paulsen execută, pentru prima dată în faţa unui public, săritura care îi poartă numele. Vreo zece ani mai tîrziu, se înfiinţează Federaţia Internaţională de Patinaj. Urmează Salchow, Rittberger, Lutz, mari patinatori care rămîn în istorie prin evoluţii artistice şi procedee tehnice păstrate în repertoriul clasic al acestei discipline. În primii ani de după 1900, apar şi femeile în acest sport, aducînd, la rîndul lor, o contribuţie esenţială. Sonja Henie, din Norvegia, e prima mare legendă a acestui sport. Multiplă campioană olimpică, mondială şi europeană, Henie trece la profesionism în 1936. Asta înseamnă, în primul rînd, gale şi spectacole demonstrative, dar şi producţii cinematografice. Visul dintotdeauna al Sonjei fusese să devină actriţă şi să cucerească Hollywood-ul. Chestie care i-a şi ieşit din plin. Odată cu trecerea la profesionism, a semnat – cu Darryl Zanuck în persoană! – un contract care conţinea o sumă fabuloasă pentru acea perioadă. Ajunsă la Twentieth Century Fox, Henie a devenit, brusc, una dintre cele mai bine plătite artiste din lume. Imediat, dădea lovitura cu filmul One in a Million, reuşind să fie recunoscută ca o vedetă de talie mondială. Dincolo de banii din contractul cu Zanuck, Sonja Henie cîştiga enorm din show-uri produse de ea însăşi, dar şi din publicitate – patine cu autograf, colecţii de haine, bijuterii, păpuşi, tot arsenalul de marketing care vinde o vedetă de asemenea anvergură. Show-ul fastuos pe care îl dădea în anii ’40 la Center Theatre, din cadrul Rockefeller Center de la New York, a vîndut milioane de bilete. Poveştile despre ea ne-ar lua zile întregi. Mai amintesc doar cîteva lucruri. Unul dintre fanii Sonjei era chiar Adolf Hitler, cu care se şi întîlneşte în cîteva rînduri. De altfel, pentru premiera germană a filmului One in a Million, Henie a tratat direct cu Goebbels. Pe panta descendentă a acestei uluitoare cariere, celebra sportivă şi artistă a dat în patima alcoolului (deşi unii îi spun „darul beţiei“ – oare de ce?). A murit de leucemie, în 1969. Întreaga istorie a Sonjei se găseşte, evident, pe Wikipedia, şi poate fi o lectură palpitantă, de duminică.

Am spus această poveste doar pentru a sublinia un singur cuvînt – artistic. Un cuvînt care tulbură profund definiţiile posibile ale sportului, delimitările eticii, raportările la morală, imaginea pură a spectacolului sportiv. În momentul în care acceptăm ideile de artă şi spectacol în sport, definirea rigidă a acestei noţiuni are probleme foarte serioase de situare. Competiţia de pe poziţii de egalitate se clatină, iar fundamentele etice ale arhitecturii ideatice a noţiunii de sport trec printr-o lungă şi complicată revizuire. Pentru că, în momentul în care vine vorba despre artă, despre impresie artistică, sportul „pur“ devine altceva. Îşi schimbă spectrul de analiză şi bazele existenţei, cu totul independent de istoria sa anterioară. Dar chiar şi istoria anterioară o fi exact aşa cum credem noi? Este sportul – ca spectacol sportiv – în esenţa sa, o noţiune pură, legată de utilizarea în competiţie a capacităţilor fizice şi psihice ale unor indivizi care pornesc la întrecere cu şanse egale? Sau, mai precis, e doar atît?

Amestecul artei în sport nu poate decît să dea prilej de dezbatere aprinsă. Dacă acceptăm că e şi artă, sportul nu răspunde doar eticii... sportive. Ci şi eventualităţii absenţei eticii, ca în cazul uneia dintre definiţiile posibile ale artei. Discuţia se complică, de fapt, cu cît venim mai încoace, în istorie, descoperind faptul că învingătorul din competiţia sportivă ocupă un statut social important, dar şi o poziţie financiară extrem de bine situată. Rentele viagere ale campionilor olimpici, titlurile de maestru al sportului şi maestru emerit al sportului, departe de a fi mari lovituri financiare, sînt, totuşi, dovezi evidente ale certitudinii existenţei statutului social al campionului, recunoscut şi protejat la nivel de stat.

Am ales exemplul patinajului artistic pentru că acest sport conţine în denumirea sa, la vedere, cuvîntul „artistic“. Nu e singura denumire de sport care face această referire. Însă, de la săriturile de la trambulină, pînă la gimnastică, sînt suficiente sporturi prin care trece vibraţia artisticului. Iar prin cele prin care această vibraţie nu trece în mod clar, explicit, trece – ca un tren de mare viteză – fascinaţia statutului social major şi a îmbogăţirii. Sigur că da, spectacolul sportiv nu se referă doar la aşa ceva. Însă am da dovadă de o mare lipsă de fairplay dacă nu recunoaştem că efortul major în sport conţine şi ideea propulsării sociale. Nu e nimic rău în asta. Şi nu e deloc o noutate a societăţii de consum. Dar, despre toate astea, în numărul de săptămîna viitoare.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Am cîntat Go West la Moscova
Îmi tot fuge gîndul la fata deloc înaltă din Ucraina, care m-a oprit zîmbind pe holul Teatrului Bolșoi și mi-a făcut poze în timp ce imitam balerinele. Sper că va dansa toată viața, așa cum a visat.
Zizi și neantul jpeg
Balonzaid
Odată intrată în grupul de școlari și protejată de el, din potențială Scufiță Roșie deveneai pitic.
965 18 Adina jpeg
Pisicile și oamenii lor
Așadar sînt foarte mulți oameni care se adună în jurul acestor pisici ale nimănui – de la cei cărora „li se face milă”, ca mie, și se îndură să adopte, la donatori, la oengiști și la doctori.
965 19 Stela jpg
„Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire” – interviu cu Erwin KESSLER, directorul MARe/Muzeul de Artă Recentă –
Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire, o corvoadă culturală, din spectrul instruirii obligatorii.
p 20 WC jpg
Despre Marin Tarangul: cum începe lectura
Despre Marin Tarangul a scris Andrei Pleșu două propoziții care m-au făcut să nu mă las pînă nu îl citesc în întregime.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Francisc și Clara
Într-o istorie a prieteniilor spirituale, Francisc și Clara au o întîietate necontestată.
640px Bucharest city jpg
Zgomotul curățeniei
Dacă ne uităm în Planul de acțiune pentru aglomerarea București disponibil pe versiunea veche a site-ului Primăriei Municipiului București, observăm că măsurile sînt direcționate către zgomotul generat de traficul rutier, feroviar (tren, tramvai), aeroportuar și industrial.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O cercetătoare vorbește despre emoțiile animalelor și spune că cimpanzeii sînt capabili să se împace după ce au avut o dispută. Asta schimbă cu totul perspectiva asupra semenilor noștri care rămîn supărați ca văcarul pe sat.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.

Adevarul.ro

disparuta olt foto ipj olt png
Dispariția tinerei din Olt, telenovelă. Alina a ajuns în Anglia și nu se mai întoarce acasă
Tânăra de 26 ani, din Văleni, Olt, a cărei dispariție a fost anunțată marți, 4 octombrie 2022, a fost găsită. Alina a vorbit cu polițiștii și le-a spus că este bine, dar că nu se întoarce acasă.
FOTO 1 În centru, Daniel Magdal, Hoffmann foto Andrei Grigore jpg
„Povestirile lui Hoffmann”, premieră la Opera bucureșteană
Cel mai reprezentativ opus dintre multele compuse de Jacques Offenbach a fost ales drept deschidere a stagiunii 2022-2023.
premiul nobel pentru chimie 2022 jpg
Premiul Nobel pentru chimie 2022: Carolyn R. Bertozzi, Morten Meldal și K. Barry Sharpless „pentru dezvoltarea «chimiei click» și a chimiei bioortogonale“
Academia Regală Suedeză de Științe a decis să acorde Premiul Nobel pentru Chimie 2022 lui Carolyn R. Bertozzi, Morten Meldal și K. Barry Sharpless „pentru dezvoltarea «chimiei click» și a chimiei bioortogonale”.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.