Restul e bomboana
„N-am să vă dau rest. Uitaţi aşa!“ – zice vînzătoarea şi mîna îţi plasează dibaci în restieră bomboana no name, no taste, no number menită să-ţi îndulcească reacţia nervoasă, să-ţi lubrifieze calea spre iertare, să-ţi adoarmă demnitatea de cetăţean respectabil şi să mai adauge un layer de înţelegere umană colecţionarului de bomboane din tine. Da, te-a prostit şi de data asta. În secunda rămasă pînă la semnalul sonor emis de următorul la rînd, care te încurajează bărbăteşte să înaintezi mai repede sau vei avea de-a face cu organul lui năbădăios – îţi evaluezi valoarea propriului ficat şi procentul consumat deja din el pe chestiuni mai grave şi decizi înţelept să-ţi ţii gura şi să bagi bomboana în buzunar.
După zeci de bomboane, orbituri, ciocolate, baloane şi dovezi de umor de hipermarket, manifestate prin mesajul: „vă rămîn datoare cu 1 leu“, acumulate – încă mai crezi că nu merită să te enervezi pentru atîta lucru şi, ros de noul dezvoltat diabet de personalitate de la atîtea dulcegării îţi promiţi că tu nu vei fi niciodată rău cu clienţii. Îţi juri, într-un acces de compasiune oarbă, că măcar ei n-or să treacă prin ce-ai trecut tu cînd ai fost client. Nu, ei nu vor simţi umilinţa, nu vor fi păcăliţi şi nici economiile lor nu vor avea de suferit din cauza lipsei de rest, dulce rest.
Şi cu acest gînd sinucigaş porneşti fiecare campanie, fiecare prezentare, fiecare muncă în folosul comunităţii de clienţi. Pentru că în oricare din ei te vezi pe tine, fix în momentul ăla dramatic cînd, în loc de respect, primeşti calorii, iar tu eşti client şi n-ai încotro, şi le iei şi eşti nefericit. Aşa cum sînt ei acum. Nefericiţi şi plînşi, venind spre agenţie. Şi în sfîrşit stă în puterea ta să schimbi lucrurile. Şi o faci. Şi ei sînt fericiţi şi pe urmă sînt bogaţi şi pe urmă sînt din ce în ce mai deştepţi, şi pe urmă le vine o superidee, aceeaşi la toţi. Şi ideea are un nume. Se cheamă pitch şi surprinde exact clipa cînd toată lumea vrea să-i facă fericiţi. Pentru că, în sfîrşit, merită.
Dar nu te dai bătut pînă în ziua în care înţelegi, cu puterea unei revelaţii, că s-ar putea să fie ceva în neregulă cu tine. Altfel nu se explică de ce ţi-o iei mereu, indiferent de care parte a clientului eşti. În ziua aceea îţi vine să-ţi cumperi viză de Norvegia, de toate bomboanele. Ba chiar să trînteşti un generos: „Păstrează restul!“, dacă-ţi mai rămîne vreuna expirată şi dosită.
Semida Duriga este CSR Manager şi Group Creative Director la Next Advertising.
