Cînd timpul nu avea măsură

Publicat în Dilema Veche nr. 499 din 5-11 septembrie 2013
Cînd timpul nu avea măsură jpeg

Astăzi sîntem avertizaţi din toate părţile şi prin orice mijloc de trecerea timpului. Ceasuri care bat, la propriu şi la figurat, un timp pierdut, dar niciodată regăsit. Răgazul a devenit un ideal, iar sastiseala o obsesie. Or, pe vremuri, astfel de lucruri nu erau percepute cu atîta patimă. La începutul secolului al XVIII-lea, Bucureştiul avea un singur ceasornic: în turnul Colţei. Nu ştim însă cît va fi bătut, cum va fi bătut şi pentru cine va fi bătut. Cert este că el se prăbuşeşte cu turlă cu tot la cutremurul din Vinerea Mare a anului 1802 (octombrie 14), cum scrie călugărul Dionisie Eclesiarhul în cronica sa. Altminteri, viaţa se măsoară după lumina zilei şi lungimea nopţii, după clopotele care vestesc slujbele, după cîntul păsărilor care anunţă vremea. Presiunea timpului care trece nu mai este resimţită atît de acut, iar petrecerea se scurge printre clipe de răgaz, dimineţi de muncă acerbă, prînzuri de voroave, după-amieze de aţipeli şi pauze de tutun, înserări de veselie răcoroasă, seri de picoteală voioasă, nopţi de linişte înspăimîntată.

Cotidianul este ritmat de un timp al muncii şi un timp al sărbătorii. Norodul are o idee destul de simplă despre timpul liber. De fapt, timpul liber este timpul odihnei, este timpul dedicat Domnului. Sărbătorile sînt multe, şi mai tot anul, cu interdicţii felurite şi superstiţii legate de activitate şi activităţi. Veniţi de prin alte lumi, de prin alte confesiuni, străinii critică cu înverşunare acest timp al sastiselii prelungite, critică mai ales noianul de superstiţii ce opresc orice îndeletnicire. Puţini ştiu însă că sărbătorile leagă nu numai mîinile, ci şi trupurile, minţile, în jocul inactivităţii benefice. Rostul unei sărbători trebuie respectat pentru a evita răzbunarea maladivă a divinităţii.

De aceea, pentru norod, sărbătoarea nu poate fi decît un moment propice de repaus, de refacerea de pe vremea muncii şi mai ales de răgaz pentru celebrare şi pentru mulţumirea sfinţilor şi divinităţii supreme. Printre cei mulţi, nu există noţiunea de vacanţă, aşa cum nu există nici termenul de călătorie, aşa cum nu există nici dorinţa de a pleca departe. Ţăranul este limitat în deplasările sale. Doar mînat de nevoi se mai duce prin oraşele apropiate, în căutarea unei slujbe temporare, sau şi mai departe, la Capitală, atunci cînd o „faptă“ este reclamată şi pretinde prezenţa obligatorie a individului. Altminteri, nu are de ce pleca. Se mai duce pe la tîrg, dar tîrgul este aproape, pe la iarmaroc, dar iarmarocul este sus în deal, pe la Moşi, dar Moşii sînt o dată pe an.

Timpul sacru al sărbătorilor se împarte între slujba de dimineaţă şi cîrciuma de după-amiază, între horă şi mîncare. Nimic organizat, nimic gîndit, totul lăsat la voia vremii şi a vremurilor. Sastiseală melancolică afundată în repetitivitatea ritualurilor. Dar după prînz, după ce biserica s-a închis şi clopotele au tăcut, repetitivitatea sastiselii intră în registrul petrecerii. Bombănit şi admonestat pentru că petrece la cîrciumă, veselindu-se cu sîrg sub acordul viorilor, ţăranul încearcă, de fapt, să uite de sine, în tovărăşia celorlalţi, abolind singurătatea. Şi apoi, ce să facă acasă? Să bea de unul singur? Cu plozii plîngînd, cu femeia cicălindu-l de una, de alta, cu animalele gemînd? Atunci sastiseala ţăranului pare una tristă şi amărîtă. Amărîtă dacă o petrece de unul singur, tristă dacă stă plictisit pe laviţă în aşteptarea consumării unui timp al sărbătorii. Ea poate fi altfel. De ce n-ar fi altfel cînd drumul către ceilalţi, către sastiseala petrecerii este atît de scurt?!

Evadarea din plictiseala sărbătorii este la îndemînă. Şi atunci, petrecerea nu este decît dorinţa de a fugi de grijile cotidiene, de a ieşi dintr-un timp al muncii prin uitare. Uitarea se acomodează foarte bine cu vinul şi rachiul, ingrediente indispensabile în petrecerea sastiselii. Ţăranul nu are rafinamentul boierului, nici opulenţa lucrurilor utile, pentru a se putea delăsa în lucruri inutile. Delăsarea din timpul sastiselii nu şi-o poate asuma. Nu moare niciodată de urît, că nu are cînd, de ce, cum. Petrece, întins pe iarbă în aşteptarea vremurilor bune, petrece cu sîrg, celebrînd, de fapt, prezentul generos.

„Înclinarea către veselii, adunări şi petreceri este înnăscută la români“, scrie medicul Constantin Caracaş, la început de secol XIX, arătînd că ţăranii petrec de sărbători adunaţi în jurul cîrciumii, flecărind, glumind, dansînd, risipind vremea cu voioşie. În timp ce orăşenii mahalagii se afundă prin cafenele, pierzînd timpul în jocurile hazardului. Pentru burghezul Constantin Caracaş, petrecerea timpului în sastiseala convivială nu poate fi decît o pierdere, un timp risipit fără folos. Dar sîntem încă în epoca în care folosul timpului pierdut se regăseşte printre plăcerile vieţii. 

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013.  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Stalp curent electricitate energie electrica FOTO Shutterstock
Vine o iarnă rece și secetoasă. Care sunt riscurile în aprovizionarea cu energie electrică
Iarna aceasta ar putea fi una mai rece pentru Europa, potrivit Agenției Europene de Prognoză Meteo lunile noiembrie și decembrie aruncând o perspectivă sumbră asupra întregului continent.
pistolul cu bile bacau jpeg
Bărbați împușcați în gât și abdomen, în județul Bacău. Agresorul este din Vrancea
Incidentul în urma căruia doi bărbați au fost împușcați a avut loc duminică, la un târg dintr-un sat din județul Bacău. Inspectoratul de Poliție Județean Bacău spune că între victime și agresor a avut loc un conflict spontan, care a degenerat.
calarasi chiciu
Debitul Dunării, în creștere în următoarele zile. Care este regimul hidrologic pe râurile din țară
Debitul fluviului Dunărea la intrarea în ţară va creşte, până la finalul săptămânii viitoare, la valoarea de 4.800 metri cubi pe secundă (mc/s), peste media multianuală a lunii octombrie, de 3.850 mc/s.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.