Jurnalismul - căile de salvare

Publicat în Dilema Veche nr. 502 din 26 septembrie-2 octombrie 2013
Jurnalismul   căile de salvare jpeg

Chioşcurile de ziare sînt aproape goale sau pline cu altceva decît presă. Anunţurile despre încetarea apariţiei unei publicaţii, sau televiziuni şi radiouri care-şi pierd licenţa vin aproape săptămînal. Jurnalismul e, cu siguranţă, pe ducă. Ce se salvează sau ce rămîne din toate acestea?

Acum, cînd se fac aproape zece ani de cînd Tim O’Reilly a pus în circulaţie globală termenul de Web 2.0, schimbările produse în comunicare de aşa-numita social media pot fi contabilizate. Lucrurile se mută în mare măsură pe Internet şi o bună parte din conţinut este produs chiar de utilizatori, însă un lucru devine clar: principiile care stau la baza jurnalismului, ca metodă, nu dispar. Lucruri ca imparţialitatea, completitudinea informaţiei, stilul de redactare se modifică într-o oarecare măsură, dar rămîn fundamente ale comunicării. În acest caz, despre ce vorbim cînd ne îngrijorăm de moartea jurnalismului?

De dispărut, dispare un model de business. E vorba de jurnalismul finanţat din advertising, fiindcă advertising-ul e din ce în ce mai puţin. În 2013, conform Initiative Media, presa va consuma în România doar 295 de milioane de euro din publicitate, adică 55% din cele 540 de milioane pe care le avea de împărţit în 2008, anul de vîrf. În aceste condiţii, supravieţuirea jurnalismului se leagă, în primul rînd, de tipurile de finanţare disponibile.

● Televiziunea comercială. Posturile private importante continuă să facă o mulţime de bani, chiar dacă în România, de exemplu, PRO TV a avut pierderi în 2012. Din cele 295 de milioane de euro care se vor cheltui în 2013 pe publicitate în media, 183 de milioane rămîn pe TV. Comparativ, presa scrisă a ajuns, în schimb, la un sfert din încasările din 2008, adică 19 milioane faţă de 82. E evident că poţi face mult mai multe cu cele 183 de milioane cheltuite pe TV, chiar dacă televiziunea e un business mai costisitor.

● Branded content. E unul dintre numele pentru show-urile TV, publicaţiile şi site-urile create în jurul unor brand-uri, care îşi fac un gen de marketing creativ prin conţinut. Publicitatea clasică (pagini de reviste, spoturi TV) e din ce în ce mai puţin eficientă, motiv pentru care business-urile încep să cheltuiască bani pentru crearea de conţinut în jurul brandurilor proprii. În varianta TV, i se spune branded entertainment: poate fi vorba, de pildă, de un fabricant de cosmetice ca Sephora, care creează un talent show pentru găsirea unui make-up artist talentat. În print, vorbim de custom publishing sau custom media, adică, de exemplu, de reviste create în jurul unui brand. Mall-ul din Băneasa are revista Styler; în 2011-2012, eu am făcut o publicaţie de media pentru Intact, numită The Industry ş.a.m.d. Pe Internet, poate fi vorba de site-uri ca Experimentalist.ro, de la Grolsch, sau de forumuri ca Spunepebune.ro, pe care l-am administrat acum cîţiva ani pentru Sprite/Coca-Cola. Tuturor acestor lucruri li se mai spune şi content marketing, cu un termen-umbrelă.

Ce cîştigi cu astfel de lucruri e clar: bani. Acest gen de producţie de conţinut e, totuşi, departe de presa relevantă democratic, interesul public şi altele asemenea. Brandurile vor, în general, un gen de conţinut neconflictual, mai aproape de entertainment.

● Jurnalismul sponsorizat. Sună asemănător cu branded content, dar e cu totul altceva. E vorba de burse şi alte tipuri de finanţări, de ordinul miilor sau zecilor de mii de euro, pe care le poţi obţine pentru a face investigaţii sau a crea proiecte jurnalistice complexe. În România, cu aşa ceva se ocupă Rise Project, care, de pildă, a obţinut şi publicat documente confidenţiale ale afacerii Roşia Montană. Dacă vă uitaţi la Fracking.casajurnalistului.ro, găsiţi o poveste despre Chevron şi Bîrlad, realizată cu sprijinul New England Center for Investigative Reporting, al Universităţii din Boston.

● Crowdfunding/donaţii. Softurile open source au o versiune numită donationware, pe principiul „îţi place programul, îl foloseşti, donezi cît vrei“. Acest gen de finanţare s-a extins, în ultima vreme, şi la conţinut. Poate fi vorba de un buton de PayPal pe un blog sau de un site ca We-Are-Here.ro, care strînge bani – de ordinul miilor de euro – pentru proiecte plastice, muzicale, dar şi pentru idei de publishing, pornind de la ideea „finanţat de mulţime“. Saxofonistul jazz Mihai Iordache strînsese, la data la care am accesat site-ul, peste 1000 de euro, de la 43 de finanţatori, pentru viitorul lui album. În schimbul banilor, finanţatorii primesc produsul rezultat şi alte beneficii, în funcţie de suma oferită.

● Paywall/abonamente. Dacă citiţi acest text pe Dilemaveche.ro, e foarte posibil să fi plătit un abonament la site. Dilema veche e, deocamdată, singurul exemplu de succes de acest tip din România, fiindcă a adunat mii de abonaţi. Marile site-uri de afară tind să introducă „zidul de plată“ în diferite versiuni, de la aceea hard, de la WSJ.com (cea mai mare parte a conţinutului cu plată), la variante poroase, ca la NYTimes.com, unde poţi citi un număr de articole gratuite, înainte de a ţi se cere bani.

Abonamentele există de cînd lumea; e drept, însă, în ultima vreme media tinde să se bizuie mai mult pe cititori, din punct de vedere financiar. La începutul acestui an, şi PRO TV, şi Antena Group au avut conflicte cu cabliştii, legat de suma pe care aceştia o plătesc pentru retransmisia posturilor din aceste grupuri. Banii vin, în ultimă instanţă, de la abonaţii de cablu. Tradiţional, acest gen de model de business funcţiona doar pe nişele internaţionale numite pay TV, adică filme, documentare, muzică ş.a..m.d. Mai nou, tinde să se extindă şi la altele. Digi24, de exemplu, este o televiziune de ştiri atipică, lansată şi finanţată de RCS & RDS, care nu are pauze de publicitate.

Freemium. E mai mult o paradigmă de business decît un gen punctual de finanţare. Termenul a fost popularizat de Chris Anderson în cartea lui apărută în 2009, Free. În principiu, e vorba de o ofertă de bază gratuită, cu suplimente contra cost (free + premium). Poate fi vorba de accesul la arhiva de conţinut, de un număr mai mare de articole (din nou, cazul Dilemaveche.ro, care are o parte din conţinut gratuită) sau de altele.

Servicii. Pe Internet, site-urile locale de conţinut scîrţîie, din punctul de vedere al veniturilor, în timp ce e-commerce-ul e într-o creştere abruptă. De aceea, publisher-ii inovativi încearcă să genereze business-uri de servicii în jurul brandului de conţinut. HotNews.ro, un independent cu o vechime de 13 ani în piaţă, a pus pe roate Giftbooks.ro, un magazin de cărţi alese cu atenţie, unele, disponibile cu autograf. Este numai una din multele posibilităţi.

Excelenţa. Nu e un model de business, dar e o soluţie de supravieţuire şi mai mult de atît. Într-un peisaj media din ce în ce mai competitiv, în care banii din publicitate sînt din ce în ce mai puţini, iar tirajele vîndute scad, jurnalismul de excepţie are, în mod curios, mai mare căutare. Dacă ne uităm la săptămînalele din presa anglo-saxonă, Newsweek a fost practic desfiinţat, Time are dificultăţi mari, dar, în schimb, The Economist creşte. În primele luni din 2013, revista a vîndut 1,56 milioane de exemplare pe ediţie, în întreaga lume, cu 5,5% mai mult decît în aceeaşi perioadă a lui 2012. The Economist Group, compania care o editează, raportează pentru întregul an în curs un profit brut de 68 de milioane de lire, în creştere faţă de cele 67 de milioane din 2012. Desigur, asta înseamnă şi un site creativ, produse colaterale rentabile şi multe altele. Însă o poveste de succes de acest tip arată că, totuşi, cititorii de lucruri serioase şi bine făcute există în continuare şi sînt dispuşi să plătească pentru jurnalismul adevărat, la fel ca acum 50 de ani.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Am cîntat Go West la Moscova
Îmi tot fuge gîndul la fata deloc înaltă din Ucraina, care m-a oprit zîmbind pe holul Teatrului Bolșoi și mi-a făcut poze în timp ce imitam balerinele. Sper că va dansa toată viața, așa cum a visat.
Zizi și neantul jpeg
Balonzaid
Odată intrată în grupul de școlari și protejată de el, din potențială Scufiță Roșie deveneai pitic.
965 18 Adina jpeg
Pisicile și oamenii lor
Așadar sînt foarte mulți oameni care se adună în jurul acestor pisici ale nimănui – de la cei cărora „li se face milă”, ca mie, și se îndură să adopte, la donatori, la oengiști și la doctori.
965 19 Stela jpg
„Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire” – interviu cu Erwin KESSLER, directorul MARe/Muzeul de Artă Recentă –
Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire, o corvoadă culturală, din spectrul instruirii obligatorii.
p 20 WC jpg
Despre Marin Tarangul: cum începe lectura
Despre Marin Tarangul a scris Andrei Pleșu două propoziții care m-au făcut să nu mă las pînă nu îl citesc în întregime.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Francisc și Clara
Într-o istorie a prieteniilor spirituale, Francisc și Clara au o întîietate necontestată.
640px Bucharest city jpg
Zgomotul curățeniei
Dacă ne uităm în Planul de acțiune pentru aglomerarea București disponibil pe versiunea veche a site-ului Primăriei Municipiului București, observăm că măsurile sînt direcționate către zgomotul generat de traficul rutier, feroviar (tren, tramvai), aeroportuar și industrial.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O cercetătoare vorbește despre emoțiile animalelor și spune că cimpanzeii sînt capabili să se împace după ce au avut o dispută. Asta schimbă cu totul perspectiva asupra semenilor noștri care rămîn supărați ca văcarul pe sat.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.

Adevarul.ro

criminal onesti gheorghe morosan jpeg
Sentință pentru teroristul din Onești. Gheorghe Moroșan are de plătit daune de 2 milioane de euro
Gheorghe Moroșan, autorul unei duble crime la Onești, a fost condamnat la 30 de ani închisoare. Soția lui va sta 12 ani după gratii, iar cei doi au fost obligați la plata unor daune ce însumează 2 milioane de euro.
Nor Cumulus FOTO Silviu Gurlui png
Un nor Cumulus a băgat spaima în oamenii Iașiului. Au crezut că „pâlnia de pe cer“ anunță o tornadă
Un fenomen spectaculos petrecut pe cer i-a speriat pe ieșenii care au crezut că norul în formă de pâlnie anunță o tornadă sau un alt fenomen periculos. Specialiștii au explicat ce este norul Cumulus.
taul mare rosia jpg
Populația evacuată din Roșia Montană poate reveni acasă. Măsurile urgente decise de CJSU Alba
Populația evacuată din Roșia Montană după fisura descoperită în digul barajului Tăul Mare poate reveni acasă, a decis vineri seara Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Alba.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.