Democraţia cititului
Mi-a căzut sub ochi, zilele trecute, o fotografie a lui David Bowie care pare că citeşte o carte despre Buster Keaton. Spun „pare“ pentru că fotografia e bizară, poziţia lui Bowie e nefirească pentru un cititor. Pe coperta cărţii, figura încremenită a lui Keaton se continuă în figura încremenită a lui Bowie. Amîndoi au – firesc – ochii făcuţi cu khol negru. Între ei, o asemănare aproape perfectă de (lipsă) de mimică, privire, atitudine. Întîmplător, îmi plac amîndoi foarte tare. Fotografia e reuşită, alăturarea acestor două persoanje-cult – inspirată.
Imaginea făcea parte dintr-un colaj cu o serie de celebrităţi prinse în actul lecturii. Unele reale, altele destul de stîngaci fabricate. Cineva a venit, la un moment dat, cu ideea că cititul e cool. M-am gîndit la celebra fotografie a lui Marilyn Monroe citindu-l pe Joyce. Nu se ştie încă exact dacă acea Marilyn în chiloţi, aşezată în fund pe un leagăn pentru copii, din parc, cu celebra cărămidă indigestă Ulise în braţe e o făcătură, o poză studiată, o farsă. Sau un instantaneu real. Fotografa care a surprins-o, Eve Arnold, povestea că toată treaba ar fi „pe bune“. „Lucram pe o plajă în Long Island“, îşi aminteşte ea acel moment din 1955. „Ea îl vizita pe Norman Rosten, poetul... Cînd am venit s-o iau, am întrebat-o ce mai citeşte (încercam să-mi fac o idee despre cum îşi petrece ea timpul liber).“ Iar aici urmează sinceritatea actriţei. Iată ce povesteşte Eve Arnold în continuare: „Mi-a zis că ţine Ulise în maşină şi că tot citeşte la ea de multă vreme. Mi-a zis că îi place cum sună şi că deseori citeşte cu voce tare ca să înţeleagă ceva – dar că i se pare că merge greu. Nu putea să citească în reprize lungi. Cînd am oprit la terenul de joacă să o fotografiez, a scos cartea şi a început să citească în timp ce eu încărcam filmul.“
Falsă sau nu, fotografia a stîrnit nenumărate comentarii. Că puicuţa blondă care făcea roluri uşurele n-are ce căuta cu Ulise în braţe. Că actriţa ridicată la legendă pentru formele ei unduitoare nu era în stare să-şi reţină propriile roluri, darămite să priceapă ceva din ziua aia nenorocită din viaţa lui Leopold Bloom. Că una, că alta.
Place sau nu, fotografia a făcut istorie. Frumoasa blondă – sublimată la noţiunea de Marilyn –, citind (sau făcîndu-se că citeşte, nici nu mai contează) o carte-prag în literatura universală, contrariază. Şi pe cei care au citit cartea din doască în doască, trecînd prin cumplite chinuri la unele capitole, dar şi pe cei care se ruşinează să admită că n-au citit. Sau că n-au putut. Există ghiduri de lecturat Ulise, într-atît de năbădăios a fost acest Joyce cu experimentul lui literar cu tot. BBC are un articol pe site-ul său în care comprimă cu umor englezesc trăsnăile scriitoriceşti ale irlandezului chior. Iată capitolele 4 şi 5 în două vorbe: „Leopold Bloom cumpără un rinichi, apoi se întoarce acasă pe strada Eccles numărul 7 şi îl mănîncă la micul-dejun. Apoi face caca. Sus, Molly, infidela lui nevastă cîntăreaţă de operă, îl aşteaptă să plece ca să-şi poată primi amantul.“ Uşor de citit, aşa-i?
Ulise are admiratori înfocaţi, detractori la fel de înfocaţi şi o imensă masă tăcută de cititori care n-au citit-o, dar spun că au citit-o. Pentru că Ulise e o carte de care profesorii neinspiraţi te fac să te apropii cu teamă. Pe care presiunea publică a aşezat-o sus, atît de sus, că a golit-o de umanitate. De cealaltă parte, sigur că n-a murit nimeni că n-a citit-o. Sau că n-a auzit de ea. Doctoria de cîteva sute de pagini devine o problemă pentru cei care pretind că au cît de cît legătură cu literatura. Pentru cititorii pasionaţi. Pentru studenţii la Filologie. Pentru critici. Iar Marilyn citind-o, cu buclele blonde date peste urechi, ba chiar ajunsă la finalul romanului, i-o fi făcut pe mulţi să strîmbe din nas. Eu una am citit-o, obligat, pe sărite, în facultate. Am scos pe gură, la examene, nişte clişee penibile şi am luat note bune.
Şi da acum mă chinui s-o iau de la capăt da şi să mă conving da că e foarte vie cartea asta şi da am spus că o s-o citesc cap-coadă da.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.
