Democraţia cititului

Publicat în Dilema Veche nr. 502 din 26 septembrie-2 octombrie 2013
Democraţia cititului jpeg

Mi-a căzut sub ochi, zilele trecute, o fotografie a lui David Bowie care pare că citeşte o carte despre Buster Keaton. Spun „pare“ pentru că fotografia e bizară, poziţia lui Bowie e nefirească pentru un cititor. Pe coperta cărţii, figura încremenită a lui Keaton se continuă în figura încremenită a lui Bowie. Amîndoi au – firesc – ochii făcuţi cu khol negru. Între ei, o asemănare aproape perfectă de (lipsă) de mimică, privire, atitudine. Întîmplător, îmi plac amîndoi foarte tare. Fotografia e reuşită, alăturarea acestor două persoanje-cult – inspirată.

Imaginea făcea parte dintr-un colaj cu o serie de celebrităţi prinse în actul lecturii. Unele reale, altele destul de stîngaci fabricate. Cineva a venit, la un moment dat, cu ideea că cititul e cool. M-am gîndit la celebra fotografie a lui Marilyn Monroe citindu-l pe Joyce. Nu se ştie încă exact dacă acea Marilyn în chiloţi, aşezată în fund pe un leagăn pentru copii, din parc, cu celebra cărămidă indigestă Ulise în braţe e o făcătură, o poză studiată, o farsă. Sau un instantaneu real. Fotografa care a surprins-o, Eve Arnold, povestea că toată treaba ar fi „pe bune“. „Lucram pe o plajă în Long Island“, îşi aminteşte ea acel moment din 1955. „Ea îl vizita pe Norman Rosten, poetul... Cînd am venit s-o iau, am întrebat-o ce mai citeşte (încercam să-mi fac o idee despre cum îşi petrece ea timpul liber).“ Iar aici urmează sinceritatea actriţei. Iată ce povesteşte Eve Arnold în continuare: „Mi-a zis că ţine Ulise în maşină şi că tot citeşte la ea de multă vreme. Mi-a zis că îi place cum sună şi că deseori citeşte cu voce tare ca să înţeleagă ceva – dar că i se pare că merge greu. Nu putea să citească în reprize lungi. Cînd am oprit la terenul de joacă să o fotografiez, a scos cartea şi a început să citească în timp ce eu încărcam filmul.“

Falsă sau nu, fotografia a stîrnit nenumărate comentarii. Că puicuţa blondă care făcea roluri uşurele n-are ce căuta cu Ulise în braţe. Că actriţa ridicată la legendă pentru formele ei unduitoare nu era în stare să-şi reţină propriile roluri, darămite să priceapă ceva din ziua aia nenorocită din viaţa lui Leopold Bloom. Că una, că alta.

Place sau nu, fotografia a făcut istorie. Frumoasa blondă – sublimată la noţiunea de Marilyn –, citind (sau făcîndu-se că citeşte, nici nu mai contează) o carte-prag în literatura universală, contrariază. Şi pe cei care au citit cartea din doască în doască, trecînd prin cumplite chinuri la unele capitole, dar şi pe cei care se ruşinează să admită că n-au citit. Sau că n-au putut. Există ghiduri de lecturat Ulise, într-atît de năbădăios a fost acest Joyce cu experimentul lui literar cu tot. BBC are un articol pe site-ul său în care comprimă cu umor englezesc trăsnăile scriitoriceşti ale irlandezului chior. Iată capitolele 4 şi 5 în două vorbe: „Leopold Bloom cumpără un rinichi, apoi se întoarce acasă pe strada Eccles numărul 7 şi îl mănîncă la micul-dejun. Apoi face caca. Sus, Molly, infidela lui nevastă cîntăreaţă de operă, îl aşteaptă să plece ca să-şi poată primi amantul.“ Uşor de citit, aşa-i?

Ulise are admiratori înfocaţi, detractori la fel de înfocaţi şi o imensă masă tăcută de cititori care n-au citit-o, dar spun că au citit-o. Pentru că Ulise e o carte de care profesorii neinspiraţi te fac să te apropii cu teamă. Pe care presiunea publică a aşezat-o sus, atît de sus, că a golit-o de umanitate. De cealaltă parte, sigur că n-a murit nimeni că n-a citit-o. Sau că n-a auzit de ea. Doctoria de cîteva sute de pagini devine o problemă pentru cei care pretind că au cît de cît legătură cu literatura. Pentru cititorii pasionaţi. Pentru studenţii la Filologie. Pentru critici. Iar Marilyn citind-o, cu buclele blonde date peste urechi, ba chiar ajunsă la finalul romanului, i-o fi făcut pe mulţi să strîmbe din nas. Eu una am citit-o, obligat, pe sărite, în facultate. Am scos pe gură, la examene, nişte clişee penibile şi am luat note bune.

Şi da acum mă chinui s-o iau de la capăt da şi să mă conving da că e foarte vie cartea asta şi da am spus că o s-o citesc cap-coadă da.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Proteste în Daghestan FOTO: Captură Twitter
Protestele anti-mobilizare continuă în Rusia. Focuri de armă în Daghestan
Sute de persoane protestează în Daghestan față de mobilizarea la războiului din Ucraina, localnicii au blocat autostrada Khasavyurt-Makhachkala.
Volodimir Zelenski FOTO Profimedia
Zelenski le cere trupelor ruse să se predea
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski s-a adresat din nou cetățenilor ruși cărora le-a transmis că președintele lor, Vladimir Putin, îi trimite cu bună știință la moarte.
Volodimir Zelenski FOTO EPA EFE jpg
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Zelenski le cere trupelor ruse să se predea. Lavrov promite „protecție deplină” pentru teritoriile anexate
Este a 214-a zi de la începutul războiului în Ucraina. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski le cere soldaților ruși să se predea și promite că vor fi tratați civilizat.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?