Actori în vieţile altora

Publicat în Dilema Veche nr. 503 din 3-9 octombrie 2013
Duplicitate și nuanțe jpeg

În ultima vreme, reality-show-urile de pe posturile noastre TV au devenit destul de confuze. Unii ar putea să creadă că-s „pe bune“, dacă nu citesc anunţul de la final, care trece uşor neobservat – „Acest program este o ficţiune“ –, alţii le pot confunda uşor cu nişte telenovele. „Sînt o ruşine!“ mi-a spus o prietenă, editor de imagine care a făcut parte din prima echipă ce a „implementat“ reality-show-ul. „Nu ştiu, de pildă, cum de acceptă Irina Petrea, care e un psiholog serios, să facă parte din aşa ceva!“ Iniţial, Supernanny era, într-adevăr, „pe bune“, iar toată povestea asta cu reality-urile fake, care prind la populaţie, ridică multe întrebări din punct de vedere psihologic, pentru că au ceva de-a dreptul schizoid. Mie personal îmi amintesc de „destinele“ şi „poveştile adevărate“ pe care le scriam, la un moment dat, la un mod „industrial“ şi pentru bani, sub formă de „scrisori adresate redacţiei“. Şi cum am fost eu, pe rînd, bărbatul înşelat, în pragul sinuciderii, femeia nesatisfăcută, mama îngrijorată că fiul ei e gay, adolescenta care vrea să fugă de-acasă. Deşi n-aş fi crezut (căci, iniţial, îmi închipuiam că aceste poveşti se pot scrie din poignet, cu gîndurile în altă parte), de fiecare dată îmi intram în rol şi sufeream alături de personajul meu. Şi de fiecare dată îmi transferam personajul pur ficţional în viaţa reală. Nu vă mai spun ce dezastru a ieşit – să te comporţi într-o zi ca bărbatul înşelat, plin de spume, a doua zi să ai isterii de femeie nesatisfăcută, în a treia să capeţi ciudate instincte materne şi în a patra să vrei să fugi de-acasă. Nu mai vorbesc de zilele în care lucram la două-trei povestiri în paralel – o nebunie curată! Un al doilea aspect psihologic era cel legat de receptare. Doamna Mari de la butic citea aceste „destine“ ca pe Biblie. Ofta şi suspina la fiecare ficţiune de-a mea. I-am zis într-o zi, pentru că mi s-a făcut milă de ea: „Doamnă, nu-s adevărate. Sînt inventate!“ „Da?!“ „Da. Eu le scriu. Şi alţii ca mine.“ A clipit cîteva secunde, surprinsă, ca şi cum n-ar pricepe, după care şi-a reluat liniştită lectura. „Ceva tot trebe să fie adevărat în ele“, a bombănit ea, vizibil deranjată că am întrerupt-o. Şi cîtă dreptate avea!  

Cam la fel stau lucrurile şi cu aceste false reality-show-uri la care mă uit, uneori, din curiozitate, şi mă minunez cît de bine sînt „jucate“ pe alocuri. Cîtă viaţă „reală“ e acolo, cîtă trăire! Producţiile TV de acest tip dau o pîine actorilor neprofesionişti sau celor puţin cunoscuţi, studenţilor la actorie şi figuranţilor „de meserie“, care sînt în baza de date a tuturor firmelor de casting, uneori chiar şi aplaudacilor de pe la diferite emisiuni. L-am recunoscut pe unul dintre ei într-un rol de bunic – un figurant cu state vechi, din Buftea. Întîmplător, m-am întîlnit cu el pe stradă, cîteva săptămîni mai tîrziu. Mi-a spus că e mai bine plătit decît „la film“, dar nu mi-a zis cît şi că speră „să-l mai ia“. Bătrînul e singur, i-a murit soţia de ceva vreme, n-are copii, trăieşte dintr-o pensie mică şi din figuraţie. „Telenovela“ a devenit viaţa lui. Era ceva schimbat cu el, parcă întinerise, dintr-odată. „Acolo am copii, am nepoţi, diferite probleme pe care să le rezolv... e interesant!“ I s-a oferit un destin de împrumut şi mai e şi plătit pentru asta.  

Teoretic, ar trebui să existe un scenariu, însă am senzaţia că se improvizează mult. De altfel, nu e deloc uşor pentru un neprofesionist să ducă un „rol“ (de bărbat înşelat sau de femeie nesatisfăcută) într-un „film“ de 50 de minute. E chiar o performanţă, aş zice. De aici, uimirea mea faţă de autenticitatea unor scene, curat „minimalism românesc“. Cel mai bine le ies scenele „de conflict“, cu cafteală şi tras de păr. Sînt nişte fete (şi femei) acolo, care îşi intră perfect în rol. Habar n-am dacă au experienţă şi asta fac şi pe-acasă sau, dimpotrivă, vor păţi la fel ca mine, cu „destinele“ mele – reality-show-ul va căpăta o extensie şi în viaţa lor reală. Şi tot ca la „destine“, oamenii se uită mai ceva ca la Oana Zăvoranu în Numai iubirea. Pentru că „o fi ceva adevărat“, televizorul nu ne minte. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Baltic Pipe FOTO Shutterstock
Polonia a început să primească gaze prin noua conductă Baltic Pipe
Polonia a început să primească de sâmbătă gaze din Norvegia prin noua conductă Baltic Pipe, inaugurată oficial marți. Conducta are o capacitate de 10 miliarde de metri cubi.
Ramzan Kadîrov FOTO Profimedia
Kadîrov îi cere lui Putin să recurgă la arme nucleare tactice în Ucraina
Liderul cecen Ramzan Kadîrov i-a transmis sâmbătă lui Vladimir Putin să folosească „arme nucleare tactice” în Ucraina, unde trupele Moscovei se află în dificultate în unele zone.
Marinela Ardelean a primit titlul de "Cel mai bun somelier" (2014) FOTO: Arhiva personală
Marinela Ardelean, critic de vinuri: „Vinul bun este cel făcut în curtea bunicului – ceea ce, cu mici excepții, este complet fals“ INTERVIU
Dincolo de o afacere, vinul face parte din tradiția vieții de zi cu zi. Asta spune Marinela Ardelean, cea care consideră că licoarea din struguri merită „să devină un element fundamental al brandului de țară“.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.