Mediocritatea cotată internaţional nu mai e mediocritate?

Publicat în Dilema Veche nr. 502 din 26 septembrie-2 octombrie 2013
Mediocritatea cotată internaţional nu mai e mediocritate? jpeg

Ha, ha, ha! A fost prima reacţie după lectura ştirii publicate pe Hotnews. Dar, după lectură, deznădejdea aia dată de mediocritatea omniprezentă se cam strecoară în suflet, paralizîndu-te de teamă.

Se spune acolo că doi profesori sîrbi s-au apucat să confecţioneze un articol cu personaje tip Disney, pentru internaţionala noastră revistă Metalurgia International, atît de rîvnită şi atît de cotată ISI. Am tras deja un semnal de alarmă cu privire la această revistă şi la nebunia criteriilor ISI, care ne apucase prin 2011. În buna tradiţie românească, nu s-a întîmplat nimic. Am ajuns să cred că rezistenţa noastră de-a lungul veacurilor s-a manifestat prin această pasivitate veselă, că doar noi dădurăm zicala „Cîinii latră, bivolul paşte.“ Acum, nu cred că e greu de închipuit că românul s-a regăsit foarte bine în postura de bivol, prins cu treburi casnice. Că altminteri, Anton Pann n-ar fi reţinut o altă zicală, punctînd fudulia semeaţă a semenilor cu urechea plecată doar spre linguşeala prolifică: „Lumea să te laude, cîinii lasă să te latre.“ Cam asta a fost şi reacţia păzitorilor de la Metalurgia.

Din păcate, farsa asta se poate reproduce şi multiplica în multe alte reviste ştiinţifice şi academice româneşti. Prin ministeriatul lui Daniel Funeriu se încercase impunerea unor norme, astfel încît revistele româneşti să atingă standarde internaţionale, unanim acceptate. Unele şi le-au asumat, altele însă... s-au grăbit să alerge cu sacul de bani şi tolba de relaţii, după indexarea ISI. Ce mi se pare aberant şi aproape ireal: adaptarea imediată a „elitei“ – să-i zic aşa – la orice. Odată revista devenită (ISI) sau măcar aflată în proces de evaluare, intelectualul nostru dă buluc să publice şi să publice, că doar primeşte punctaj, asumîndu-şi companii compromiţătoare şi mai ales posturi ridicole. Iar revista fericită (de fapt, comitetul ştiinţific) publică, compilînd suplimente, mărind numărul paginilor, micşorînd corpul de literă, trebăluind să mulţumească pe toată lumea. O veselie generală. Cine are curiozitatea (şi mai ales răbdarea) să citească astfel de reviste, devenite enciclopedii (doar ca număr de pagini), va fi surprins de asocierile bizare şi mai ales de imensul compromis asumat de cercetători competenţi, doar pentru a bifa zicerea ISI. Aşa că, prin maldărul de maculatură şi gunoaie cu pretenţii academice, veţi mai găsi şi lucrări oneste, cîteva chiar foarte bune; restul...

S-a ajuns aici, după părerea mea, doar pentru că, la noi, seriozitatea este de cumetrie în orice domeniu, în orice disciplină. O revistă de bună calitate funcţionează pe baza unor principii: acceptarea sau respingerea unui articol nu trebuie să aibă nici o legătură cu prieteniile din interiorul comitetului de redacţie, ci cu o evaluare externă. Evaluarea asta externă ar trebui să fie şi ea anonimă şi asumată, cu argumente de ordin ştiinţific, de experţi obiectivi. Or, noi nu ştim să facem expertiză obiectivă, nu numai pentru că nu este o practică curentă, ci şi pentru că nu prea avem chef să facem asta. Şi apoi, mai este şi benevolă, şi voluntară. Carevasăzică, te angajezi să faci o expertiză din respect pentru profesie şi pentru competenţă, de teama de a nu fi înghiţit de mediocritate. Cum sîntem încă în stadiul de bivoli pe păşune, chiar dacă păşunea e ceva mai doctă, cîinii mediocrităţii nu prea ne sperie. Aşteptăm să vină alţii să ne facă curat sau... să ne lase în pace...

Clasificarea ISI a făcut mai mult rău decît bine. Cercetătorul român nu s-a grăbit să publice în reviste internaţionale de prestigiu – aşadar, prezente într-un astfel de top datorită competenţei –, ci şi-a fabricat, pe loc, un surogat. Puţini sînt cei care doresc curăţenie şi competenţă în maculatura care o să ne îngroape într-o zi; aşa că au apărut foarte repede complicităţile, presiunile, amiciţiile şi altele ştiute. Revistele-surogat au crescut, au trecut prin foruri academice de recunoaştere, s-a închis ochii, s-a strîmbat un pic din nas; finalmente, s-a ştampilat de „treacă de la noi“. Gunoiul academic e tot acolo. Da’ cui îi pasă? E ISI, nu? Cu recunoaştere internaţională?! Poţi să mai conteşti ceva?! Cum zice Anton Pann: „Nerodul cînd e’ntrebat: / Cine e mai mare’n sat? / El pe loc răspunde: eu, / Că’ntărît cîinii mereu.“

Să trăim bine, cu ISI cu tot!

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013.  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

gaz pixabay com jpg
Invenția unui român care promite reducerea la jumătate a facturii de gaz
Invenția inginerului Dumitru Matei poate reduce facturile la gaz cu până la 70%. Rezultatele de până acum indică economii la consumul de gaze de la 40% până la 67%.
politia nu treceti
Un polițișt român a fost bătut pe stradă în Republica Moldova
Un polițist român, detașat la punctul de trecere a frontierei Costești – Stânca din Republica Moldova, a fost agresat pe o stradă din municipiul Bălți.
Tanczos Barna conflict cu Declic FOTO captură video
Conflict între Declic și ministrul Mediului. Tanczos Barna le vorbește în maghiară activiștilor
Ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Tanczos Barna a acuzat o campanie denigratoare la adresa sa, după ce activiştii Declic au ajuns în satul său natal, Sâncrăieni, şi îl acuză că nu protejează parcurile naţionale din România.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.