Prin ochii celorlalţi

Publicat în Dilema Veche nr. 503 din 3-9 octombrie 2013
Mîrlanii cu palat jpeg

„Taică-tu a primit de pomană un covrig în piaţă“ – îmi spune maică-mea agitată, jumate rîzînd, jumate nu. Citeam în ochii ei o aşteptare înfrigurată a unei reacţii din partea mea. Tata era de faţă şi zîmbea. „Adică cum?“ zic. „Păi“, începe vijelios maică-mea, arzînd să spună mai multe cuvinte dintr-o suflare, „păi, îl lăsasem cum îl las eu de obicei la piaţă, într-un colţ mai liniştit, să nu ne mai amestecăm amîndoi în toată aglomeraţia aia, şi m-am dus să cumpăr repede ce aveam nevoie. Nişte roşii, ardei, ce-mi mai trebuia la supă. Şi cînd mă întorc, îl găsesc cu un covrig în mînă. Ei, ţi s-a făcut foame – i-am zis – hai că am terminat. Nu, dragă“, se întoarse iar spre mine maică-mea, „nu i se făcuse foame, nu-şi cumpărase covrig, îl primise de pomană!“ Şi-a terminat triumfătoare partea de povestire şi, într-un gest firesc, de predare a naraţiunii – exersat pînă la perfecţiune în 40 de ani de căsnicie –, a făcut un semn către taică-miu să continue povestea.

Ăsta rîdea. „Cum adică?“ mă întorc acum spre el. „Uite-aşa“, zice zîmbind. „Mă lăsase maică-ta lîngă căruciorul de piaţă şau şi ei unul, din acelea în carouri roşii, cum au toţi moşiiţ, eu stăteam cu mîinile împreunate aşa, în faţă (îmi arată), şi mă uitam în jos şi mă gîndeam la vocale.“ „La ceee?“ zic. „La vocale, dragă, am de scris ceva.“ „Aşa“, zic, „bine, şi?“ „Şi se apropie de mine o cucoană şi-mi întinde un covrig. N-am vrut eu să-l iau, dar mi l-a îndesat în mînă şi mi-a zis: «Ei, hai, ia-l şi zi bogdaproste!»“ „Şi ai zis?“ întreb prosteşte, în timp ce mă gîlgîie rîsul. „Normal“, zice tata la fel de amuzat.

„Păi, cu ce era îmbrăcat, domnule?“ m-am întors eu spre mama, cu prima întrebare care mi s-a ivit în cap. „Arăta a cerşetor, a om sărman?“ „Cum să arate a cerşetor, dragă? Ce, îl îmbrac în zdrenţe?“ De aici, toată istoria noastră risca să intre într-o învălmăşeală de replici de scenetă proastă de Revelion. „Nu“, zic, „dar de ce să-ţi dea covrig?“ mă întorc eu iarăşi către taică-miu. „M-or fi văzut aşa moş şda, a îmbătrînit, are părul argintiuţ, amărît, cu ochii în pămînt, cu căruciorul ăsta gol lîngă mine, i s-o fi făcut milă“, spune taică-miu, încercînd o explicaţie. „Păi, bine, şi tu de ce îl laşi ca pe un obiect la marginea pieţei?“ mă înfurii eu pe maică-mea. Obiectul înţelept începe să rîdă şi mai tare. În mine se învălmăşea o milă teribilă. Am dat bani şi covrigi multor sărmani, iar în capul meu nu încăpea ideea că unul dintre ai mei putea fi văzut aşa de altcineva.

Mi-am amintit apoi uşoara iritare care m-a cuprins acum ceva timp, cînd o doamnă, la supermarket, m-a confundat cu una dintre vînzătoare. Femeia în vîrstă mă rugase să-i spun ce preţ are un anume fel de brînză din frigiderele alea mari de la lactate. I-am zis, plină de amabilitate. Apoi, m-a întrebat dacă avem lapte Napolact. „Habar n-am“, zic, nedumerită încă. „Păi, voi ştiţi ce vindeţi?!“ s-a oţărît baba la mine. „Mamaie, io nu lucrez aici“, mi-a venit să-i zic, rănită în nici eu nu ştiu ce, pentru că a vinde în magazin e o slujbă onorabilă, la fel ca oricare alta. Numai că, luat repede, nu-ţi pică bine. Status-ul social pe care ţi l-ai croşetat în cap se clatină şi reacţionezi cînd percepţia publică pare a nu-i fi pe măsură. Eşti prins pe picior greşit, precum nuntaşul ferchezuit care e luat drept chelner.

Şi exemplele inverse sînt drăguţe. Zilele trecute au venit la Radio nişte oameni, să promoveze o acţiune care comemorează o sută de ani de la Primul Război Mondial. Vreo şase figuranţi, erau îmbrăcaţi în uniforme de soldat de la 1914. Erau conduşi de un caporal rotund, cu mustaţă à la Franz Josef. Mi-au dat ceremonios, bătînd din călcîie, plicul cu invitaţia la eveniment. Doamna care face curat a fost atît de impresionată de bieţii soldaţi că mi-a şoptit la ureche: „Auzi, mamă, hai să le dăm nişte apă.“ Pentru ea, figuranţii noştri erau bravi soldaţi adevăraţi. Ăia şi-au bombat piepturile şi au intrat în joc. Arătau, deodată, trecuţi prin gloanţe şi curajoase fapte ostăşeşti. Căci, prin ochii celorlalţi, mai trăim o dată. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

blog unteanu
Care este miza reală a referendumurilor organizate de ruși în zonele ocupate din Ucraina?
Aparent, răspunsul este clar, simplu și evident: vor să anexeze teritoriile respective și să le adauge ca parte componentă a Federației Ruse.
Lucian Ovidiu Heiuş  INQUAM Photos George Calin jpg
Șeful ANAF: Un timișorean are de plătit peste un milion de lei. Estimăm încasări de 376 milioane
Șeful ANAF, Lucian Heiuș, estimează că până la finalul anului va aduce la bugetul de stat o sumă totală de peste 370 de miliarde de lei.
Matteo Salvini și Giorgia Meloni FOTO EPA-EFE
Alegeri anticipate în Italia. Coaliția de dreapta, condusă de Giorgia Meloni, favorită
Pe 25 septembrie, italienii votează în alegeri anticipate și își vor alege un nou Parlament, după destrămarea coaliției de guvernare conduse Mario Draghi.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?