Din România în Franţa - emigranţii romi

Chuck SUDETIC
Publicat în Dilema Veche nr. 502 din 26 septembrie-2 octombrie 2013
Din România în Franţa   emigranţii romi jpeg

În numărul trecut am început prezentarea unei serii de articole dedicate comunităţilor de romi din Europa, condiţiilor de trai şi drepturilor umane şi civile ale acestora. Numărul de faţă ilustrează „chestiunea“ cu povestea romilor din Franţa, în general, şi a unui tînăr emigrant din România, în particular.

Cetăţenii români sînt astăzi liberi să-şi stabilească reşedinţa legală oriunde în UE, inclusiv în Franţa. La sfîrşitul anilor ’90, emigranţii romi, în special din România, deja începuseră să se îndrepte spre Franţa.

Aveau nenumărate stimulente pentru asta. Puteau suplini cererea de muncitori clandestini de acolo, prost plătiţi. Cerşetoria, prostituţia şi infracţiunile minore le aduceau mai mulţi bani în Franţa decît în România. Pînă şi serviciile sociale limitate, disponibile emigranţilor de acolo erau mai generoase decît cele pe care le aveau la dispoziţie romii din România. Limba franceză e uşor de stăpînit de către vorbitorii de română. Condiţiile de locuire pentru romii din ghetourile româneşti sînt mai rele decît cele din taberele pentru emigranţi ilegali din Franţa. Şi închisorile franceze sînt spa-uri, în comparaţie cu cele româneşti.

Ani de zile, eforturile oficialilor francezi de a se ocupa de emigranţii romi şi de taberele lor ilegale s-au îndreptat în două direcţii: să creeze condiţii destul de dificile încît să-i alunge pe emigranţii deja intraţi în ţară şi să-i împiedice pe noii emigranţi să mai vină. Munca murdară cădea, în mare parte, în seama oficialilor locali – în general aceştia nu voiau emigranţi ilegali care să-i deranjeze pe localnici. Era un timp cînd guvernul naţional al Franţei dădea 300 de euro de adult, 100 de copil şi un bilet de avion gratuit fiecărui emigrant care se oferea să părăsească Franţa şi să se întoarcă în România. Dar această măsură înzestra o familie de romi, de cinci persoane, cu un profit ce depăşea venitul anual al multor familii care locuiau în ghetourile din România. Mulţi emigranţi care acceptau banii pur şi simplu se întorceau, apoi, în Franţa.

Guvernul român nu prea avea ce să le ofere ca să-i facă să nu mai plece. Societatea franceză era împărţită în ce priveşte emigranţii romi. Pe de o parte, un grup de activişti şi avocaţi, romano-catolici sau evanghelici, se ofereau ca voluntari pentru a-i ajuta. Mai erau şi alţii, care-i sprijineau pentru că îşi hrăneau, astfel, fanteziile romantice despre „ţigani“. Pe de altă parte, mulţi francezi manifestau o ură rasistă faţă de  romi şi nu-i considerau altceva decît nişte „hoţi de ţigani“.

Emigranţii romi nu au voie să aibă prea multe slujbe în Franţa, şi puţini primesc asistenţă de la stat. Puţini îşi manifestă interesul pentru a se stabili acolo ca plătitori de taxe şi de chirie, deţinători de cărţi de rezidenţă sau paşapoarte. Mulţi spun că scopul lor este să pună bani deoparte ca să-şi construiască o casă în România, şi asta presupune un trai cu costuri minime în Franţa.

Tinerii vînd ziare pe stradă sau curăţă parbrize. Unii muncesc la ferme, pentru companii de sistematizare a drumurilor sau de construcţii – slujbe care le permit să strîngă mai mulţi bani, doar dacă evită plătirea taxelor. Alţii adună rămăşiţe de plastic şi metal, pe care le vînd apoi negustorilor; localnicii se enervează cînd romii fură, să zicem, capace de canal sau sîrme de cupru, sau cînd lasă vraişte în urma lor, după ce scormonesc prin coşurile de gunoi.

La sfîrşitul lui 2002, Nicolas Sarkozy, fiul unui emigrant francez din Ungaria, s-a lansat pentru prima dată într-o serie de atacuri asupra emigranţilor. Acestea i-au însoţit mandatul de ministru al Apărării şi, apoi, pe cel de preşedinte. Pe 3 decembrie, sute de poliţişti, în viteză şi cu sirenele pornite, au descins asupra a două tabere de romi. De atunci încoace, poliţia a întreprins numeroase raiduri şi operaţiuni de expulzare în taberele romilor. Emigranţii romi au fost bătuţi.

Se presupune că nişte ofiţeri de poliţie le-au confiscat bani emigranţilor romi care au fost prinşi cerşind. Legea franceză a fost amendată în aşa fel încît să-i permită guvernului să deporteze cetăţeni ai altor ţări ale UE care rămîn pe teritoriul francez mai mult de trei luni, fără să se angajeze sau să meargă la şcoală.

În 2010, preşedintele Sarkozy a considerat necesar să convoace o adunare fără precedent a guvernului, mediatizată din belşug, dedicată, parţial, romilor şi infracţiunilor lor. Înalţi oficiali, inclusiv ministrul de Interne, i-au asociat în declaraţii publice pe romi cu infracţionalitatea. Sarkozy însuşi s-a referit la taberele locuite de romi ca surse ale infracţiunilor şi i-a rugat pe miniştri să le desfiinţeze în trei luni. Expulzări pe scară largă au început de atunci.

În august 2010, un ordin guvernamental a instruit autorităţile locale să desfiinţeze „taberele ilegale“, în special pe cele locuite de romi. Guvernul a fost aspru criticat şi, de aceea, a revizuit ordinul, scoţînd referinţa specifică la romi, dar mesajul era deja clar.

Conform guvernului şi organizaţiilor nonguvernamentale, din ianuarie pînă în octombrie 2011, mai mult de 13.000 de cetăţeni români şi bulgari au fost expulzaţi din mai mult de 100 de tabere.

Sarkozy a dat înapoi după ce Comisia Europeană şi-a anunţat intenţia de a iniţia proceduri legale împotriva Franţei, pentru încălcarea Cartei UE. Un raport ulterior al Consiliului Europei a observat, mai tîrziu, că deportarea, de către Franţa, a mii de romi din România şi Bulgaria, în 2010, s-a bazat pe legi discriminatorii; că întoarcerile voluntare erau, de fapt, expulzări forţate, şi că distrugerea a sute de tabere ale romilor a încălcat drepturile omului. Poliţia a continuat să desfiinţeze mai multe tabere ilegale în 2011 şi a repatriat alţi 33.000 de emigranţi, cam o treime din romii din România.

● D.D. şi tabăra lui ilegală în Sucy-en-Brie

D.D. este rom şi are în jur de 20 de ani. Pe la vîrsta de 10 ani, a emigrat împreună cu familia lui în Franţa, din Buzescu, un sat din România celebru pentru romii bogaţi, implicaţi în crimă organizată. Imediat după sosire, D.D. a început să-şi ajute familia s-o scoată la capăt, „lucrînd“ în Gare du Nord şi în alte gări mai mici.

D.D. cerşea alături de mama sa, în primii ani. Mai tîrziu, cînta la fluier şi din gură pentru mărunţiş. Acum, zice el, poţi face bani îmbrăcîndu-te cu cămaşă, cravată şi haină sport şi ajutîndu-i pe călătorii străini să-şi ia bilete, să-şi facă poze şi să-şi cumpere dulciuri de la aparate. Poliţiştii îl alungă pe D.D., D.D. se întoarce.

În mai 2012, se aştepta ca poliţia să-l evacueze, împreună cu familia sa, de pe terenul vacant pe care îl ocupa de şase luni, în Sucy-en-Brie, o suburbie pariziană. Toţi cei aproximativ 200 de emigranţi din România care se stabiliseră acolo ilegal aşteptau ca poliţia să-i ridice şi să-i deporteze.

„Am fost expulzată în aprilie şi încă o dată cu două luni înainte“, a spus una dintre vecinele lui D.D., Maria, de 47 de ani. „Mi-am petrecut nopţile în stradă, cu cinci copii, în ianuarie şi februarie. Am găsit un alt loc unde să stăm pentru un timp. Apoi am venit aici. Am fost norocoşi. Dar trebuie să reconstruim totul de fiecare dată. „

D.D. şi alţi emigranţi şi-au aranjat rulotele şi barăcile în şiruri îngrijite. Fete şi femei din diverse generaţii ţineau interioarele impecabil de curate. Majoritatea bărbaţilor şi femeilor în putere mergeau să facă bani în fiecare dimineaţă, lăsîndu-i pe copii cu fetele mai tinere şi cu bunicii.

Tabăra exista, în ciuda unei pleiade de legi, decrete şi ordonanţe. În jurul barăcilor şi rulotelor era o adunătură hidoasă de rămăşiţe de metal, mobilă, jucării din plastic şi lemn, covoare, cauciucuri şi maşini de vînzare. Foloseau generatoare portabile pentru a-şi lumina casele şi pentru a-şi activa electrocasnicele – frigiderele, televizoarele, combinele, receptorii de televiune prin satelit.

Puneau aproape orice pe foc, pentru a-şi încălzi barăcile şi rulotele, pentru a găti, pentru a fierbe hainele copiilor. Deschideau cu forţa hidrantele ca să-şi ia apă de băut, de spălat. Nu aveau toalete. După luni de cereri, autorităţile locale de la Sucy-en-Brie le-au oferit o singură pubelă. Odată umplută, oamenii aruncau conţinutul acesteia printre pomişorii şi iarba înaltă de la marginea cîmpului.

Emigranţii cereau asistenţă medicală, de cele mai multe ori, spitalelor publice sau camerelor de gardă – mai ales în cazul femeilor gravide sau al copiilor. Aproape nici unii dintre copii nu mergeau la şcoală, pentru că oficialii şcolilor refuzau să-i primească.

Aşa că, încă din preadolescenţă, mulţi dintre copiii de emigranţi rătăceau liber prin Paris – sărind bariere, fugind şi ţipînd, căutînd slujbe ocazionale, cerşind şi chiar şterpelind telefoane mobile, portofele şi mărunţiş de pe mesele cafenelelor în aer liber.

Ofiţerii de poliţie din Sucy-en-Brie considerau că romii de acolo nu constituie cine ştie ce ameninţare. „Fără crime, fără violuri, fără furturi, fără ameninţări cu arme“ – spunea unul dintre ei. „Cîteva legume furate din grădini, cîteva celulare şi ceva mărunţiş şterpelite de pe mesele cafenelelor...“ şi cam atît.

După ce în jur de 30 de emigranţi romi au ocupat clădirea unei fabrici abandonate în 2008, rezidenţii locali, inclusiv un director de şcoală şi un proprietar de magazin, au organizat o mişcare de solidaritate care să-i ajute pe aceştia să-şi ţină familiile laolaltă şi să găsească o soluţie de durată pentru nevoile lor, inclusiv pentru înscrierea copiilor la şcoală. Mişcarea a făcut să circule o petiţie care spera să sensibilizeze şi Primăria.

Grupul lui D.D., de aproximativ 200 de oameni, a apărut în locul vacant, aproximativ peste noapte. Cîţiva locuitori au împărţit fluturaşi care spuneau că oraşul va fi invadat de un val de „români“ hoţi. În aprilie 2012, D.D. şi vecinii lui au primit note oficiale de evacuare şi ordine să părăsească Franţa.

La începutul lui mai 2012, François Hollande l-a învins pe preşedintele în funcţie Sarkoszy şi a devenit noul preşedinte al Franţei. O lună mai tîrziu, votanţii le-au dat socialiştilor o majoritate de locuri în Adunarea Naţională a Franţei. Hollande a promis să pună capăt expulzărilor şi deportărilor emigranţilor ilegali şi să găsească soluţii la problemele lor, fără să atragă alte valuri de emigranţi în căutarea unei vieţi mai bune.

Peste vară, un tribunal a emis un ordin prin care D.D. trebuia să se mute, pînă pe 15 septembrie, din locul vacant pe care îl ocupa. Cu două săptămîni înainte de termen, femei şi bărbaţi din tabăra de la Sucy-en-Brie au început să caute un nou loc în care să se aşeze. Pînă la expirarea termenului, cu toţii s-au mutat într-o nouă tabără, dintr-o altă suburbie a Parisului. „Dacă mă vor da afară din nou“ – a spus D.D. – „o să-mi sun familia şi prietenii şi o să-mi găsesc un alt loc. Dacă voi fi deportat, voi reveni.“

Chuck Sudetic este editor senior la Open Society Foundations.

traducere de Iaromira POPOVICI 

Foto: L. Muntean

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Depp și avocata lui
Johnny Depp are o relație cu avocata sa. Femeia este mai tânără cu 22 de ani
Johnny Depp are o nouă relație, chiar cu avocata lui, Joelle Rich, care l-a reprezentat pe actor în procesul împotriva publicației The Sun.
Gaspar Gyorgy foto arhiva personala jpeg
Gáspár György, psihoterapeut: „Problemele adulților își au originile în drama propriei copilării“
Gáspár György, un foarte apreciat psiholog român, spune că pentru a avea o viață emoțională sănătoasă trebuie să trecem prin mai multe etape de ne rezolva problemele care ne-au marcat copilăria
Protest fata de mobilizare in Rusia FOTO EPA EFE jpg
Aliaţi ai lui Putin se declară îngrijoraţi de „excesele” mobilizării
Decizia lui Putin de a ordona mobilizarea militară a provocat proteste în întreaga ţară şi a dus la plecarea în masă a bărbaţilor, provocând ambuteiaje la frontiere şi epuizări de bilete de avion.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?