Poşta Română - the bright side

Publicat în Dilema Veche nr. 501 din 19-25 septembrie 2013
Aceleaşi şi mereu altele jpeg

Da, ştiu, majoritatea oamenilor din jurul meu – ca să nu spun toţi... – consideră că orice contact cu Poşta Română e dezastruos: o imensă pierdere de vreme, asociată cu nervi din plin. Aşteptare inutilă şi eficienţă minimă, plus stres fără margini...

Eu, una, am avut probabil norocul să mă aşez la coadă (fără coadă nu se poate, cozile la Poştă sînt, deja, tradiţionale...) la ghişeul potrivit. Zic norocul pentru că, în momentul în care am mers, pentru prima dată după mult timp, la Poşta din Amzei (oficiul 22), m-am aşezat unde s-a nimerit (dar şi, desigur, unde se puteau duce la bună îndeplinire operaţiunile de care aveam nevoie). Am stat, cît de cuminte am putut, la o coadă care nu era deloc cuminte, ci cît se poate de agitată şi de diversă: oamenii vorbeau unii cu alţii, cu funcţionarele sau chiar singuri (de fapt, cu un invizibil, dar mereu apăsător şi prezent sistem), ţipau cu orice ocazie, la cine se nimerea şi se agitau, ori uitîndu-se, mereu la pîndă, să nu le ia cineva locul, ori chiar mutîndu-se de la un ghişeu la altul... Era îngrozitor de stresant, dar, în acelaşi timp, palpitant: dacă eşti o gospodină care nu face altceva decît mîncare şi curat, singură acasă, ieşitul la Poştă îţi aduce sigur un strop de excitement în viaţa-ţi cenuşie...

Cert e că, odată ajunsă la ghişeul cu numărul 2, am avut o revelaţie: doamna din faţa mea, subţire, drăguţă, mereu zîmbitoare, nu era una dintre funcţionarele tipice despre care ştiam şi la care mă aşteptam – supraponderală, acră şi plictisită de mine şi de viaţa ei. Dimpotrivă, era mereu binevoitoare şi răbdătoare, îşi „servea“ cu plăcere şi cu drag clienţii, chiar şi pe cei recalcitranţi, pisălogi ori ramoliţi. Cu ea se putea stabili contactul ăla personalizat cu serviciile, pe care îl caut de-o viaţă: cel ca din reclamele cu orăşele idilice de provincie, în care fiecare îşi are propriul băcan, florar, chelner, coafor etc. Doamna drăguţă de la Poştă îşi cunoştea clienţii fideli şi le oferea, în ciuda nebuniei din jur, servicii personalizate: făcea conversaţii scurte şi de bun-simţ, dar totuşi afective, în timp ce punea ştampile în viteză... Era eficientă şi amabilă în acelaşi timp...

Vedeţi – veţi spune – aţi găsit soluţia pentru Poşta Română: cred, însă, că nu era vorba decît de o fericită excepţie; pur şi simplu, un caz în care „elementul uman“ de calitate a rezistat intemperiilor birocratice şi nu s-a transformat într-un robot cu toane... Cert e că doamna respectivă făcea ca timpul petrecut într-unul dintre cele mai agitate oficii bucureştene să fie, dacă nu agreabil, măcar suportabil...

Vorbesc la timpul trecut pentru că am auzit, de curînd, că oficiul respectiv nu va mai fi acolo. Da, aţi înţeles bine, nu doamna mea va fi mutată, ci locul în care lucrează va fi desfiinţat, cîndva pe la sfîrşitul lunii în curs sau începutul celei viitoare. Nu că poşta respectivă nu ar fi fost, cam în fiecare zi, supraaglomerată, deci cît se poate de solicitată. Şi nici că ar fi vreo alta în apropiere, mai ales avînd în vedere faptul că oficiul 22 „acoperea“ zona centrală.

Dar căile administraţiei Poştelor sînt dincolo de puterea noastră de înţelegere... Cert este că, în ce mă priveşte, am multe amintiri frumoase – scuzaţi locul comun – despre diversele Poşte, mai ales cele din locurile în care-mi petreceam vacanţa. Nu o pot uita, de pildă, pe cea din Sinaia – punct de reper în centrul oraşului, pe stînga cînd veneai dinspre parc. Punct de reper cîndva. Acum – mutată undeva mai periferic. De acolo, dădeam telefoane cu fise de 1 leu şi 3 lei, păstrate în sticle de lapte. Sau chiar cu taxă inversă... Şi cumpăram şi trimiteam aceleaşi deja instituite ca tradiţionale cărţi poştale cu Peleşul sau cu Babele şi Sfinxul, la răsărit sau la apus...

Mi-e dor de aste „acţiuni poştale“. Mi-e dor de asidua căutare a cutiilor de scrisori de pe vremuri, ca să expediez cărţile poştale... Poate, cîndva, vor reveni vremuri mai bune pentru Poşta Română. În Franţa, de pildă, am avut surpriza să văd destui oameni punînd cîte un plic în cutiile de scrisori...   

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

pod peste Dunare 6
Un al treilea pod peste Dunăre va fi construit în urma unui acord dintre România și Bulgaria
România și Bulgaria au convenit să construiască un al treilea pod peste Dunăre, scriu agențiile de presă din cele două țări precizând că va fi semnat un acord în acest sens.
Ebrahim Raisi FOTO EPA EFE jpg
Președintele iranian își exprimă condoleanțe pentru moartea lui Mahsa Amini
Ebrahim Raisi a menționat că problema morții fetei este luată în considerare în diferite departamente ale guvernului.
trupe ucrainene ridicând steagul național în orașul Novoselivka Foto: Captură video
Noi câștiguri teritoriale pentru forțele ucrainene, în estul regiunii Donețk VIDEO
Forțele ucrainene au înregistrat noi câștiguri în estul regiunii Donețk, potrivit unor înregistrări video geolocalizate pe rețelele de socializare și rapoartelor unui blogger militar rus din zonă.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.