⬆
Societate
Pagina 102
Cuvinte care se micşorează
Un lucru cunoscut şi studiat de lingvişti e acela că, în orice limbă, sensurile unor cuvinte se degradează faţă de ceea ce au însemnat în limba de origine sau la formare. Cîteva exemple din limba română spun cîte ceva despre ceea ce sîntem şi istoria care ne-a adus aici.
Prieteni, pe Facebook (I)
Înainte de Facebook (e ca şi cum am spune înaintea erei noastre, nu-i aşa?) termenul de prieten era unul clar şi cuprinzător. Un prieten nu putea să fie altceva decît o persoană vie, reală, faţă de care ai afinităţi, sentimente.
Vacanţă pe net
O dorim un an întreg. O aşteptăm ca pe pîinea caldă. Visăm, planificăm, punem bani deoparte. Însă nu ne dăm seama că, de fapt, ea – vacanţa – nu începe cînd urcăm în avion/maşină/autocar, şi nici măcar cînd facem bagajele, înghesuind printre rochiţe, tricouri şi pălării toate grijile, deadline-urile şi e-mail-urile netrimise.
Prima bibliotecă pe plajă
În iulie 2013, în Albena s-a deschis prima bibliotecă pe plajă din Uniunea Europeană şi cea de-a treia din lume. Este localizată în apropierea Hotelului Kaliopa, iar pe rafturi sînt aranjate mai mult de 2500 de volume, în peste zece limbi. Biblioteca este gratuită.
"Limba română în Republica Moldova este un fruct al libertății, nu un vestigiu al colonialismului"
"Dincolo de faptul că sărbătorile seamănă întrucîtva, este o mare diferenţă între ziua francofoniei şi cea a limbii române în Moldova. Francofonia este irizaţia unui fost mare imperiu colonial şi, oricum, emanaţia unei puteri culturale care încă mai fascinează lumea, în pofida terenului pierdut în faţa limbii engleze."
"Două generaţii de femei profesionale"
Probabil cea mai bună metodă de a alege un concert la Ateneul Român este să te plimbi prin spatele clădirii într-o după-amiază de miercuri sau joi şi să-i asculţi pe muzicieni la repetiţii – dacă îţi place ce auzi, cumpără un bilet!
Cu ochii-n 3,14
Pe site-ul Runners’ World a apărut un articol intitulat „Să stai aşezat e noul fumat, chiar şi în cazul sportivilor“. Studiile arată că a sta pe scaun poate fi foarte periculos pentru sănătate. Eu cred că e adevărat, dar nu ne putem lua definitiv picioarele la spinare. (A. M. S.)
Din ciclul „Pe română-i ca-n engleză“, am primit un e-mail cu o invitaţie la un salon de modelare corporală: „Modelează-ţi figura, urmînd tratamentul nostru“. De la corporal la facial drumul trecu anevoios prin tradu
Cui îi pasă de cercetare?
Zilele trecute, unul dintre colegi se justifica astfel: „Primesc 5 lei, de 5 lei fac cercetare.“ Or, aici e hiba. După mine, a face cercetare înseamnă pasiune, devotament, hărnicie şi muncă, multă muncă. Cercetarea nu începe la 08,00 şi se termină la 16,30, conform programului de lucru al bugetarilor (că şi cercetătorii sînt bugetari, nu-i aşa?!).
Atmosfera Bruxelles
Locuiesc în Bruxelles-ul european de 16 ani. Sînt în permanent contact cu expaţi, funcţionari din instituţiile europene, cu angajaţi din sectorul privat, europeni, români, dar nu numai. Ei sînt în marea lor majoritate cu studii superioare, bine plătiţi, sociabili, deci timpul trece rapid şi plăcut în acest amalgam de profile.
Banul n-are valoare
Şi cum nu are, este bine să cumperi cu sufletul, cu cheful, cu ţîfna, dar cheful şi ţîfna să fie pregătite de-acasă, bine rumenite. Mergi altfel în magazin şi te pierzi. De toate şi nimic. Cumpărătura se face cu mîna şi cu capul. Mîna alege, pipăie, capul plănuieşte.
O instituţie timidă
Nu cred că sînt mulţi români care ştiu că există Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (ISE). Este o instituţie parte a Ministerului Educaţiei, care, conform site-ului propriu, are ca misiune esenţială „cercetarea, dezvoltarea, inovarea şi formarea în domeniile educaţiei şi tineretului“.
Haita
„Aii, tu-ţi rasa ta, iar ţi-ai tras în cap, băi, băiatuleee?!“ Vînzătoarea de la chioşcul de ziare are gura bogată, părul tuns milităreşte şi e pe cît de scundă pe atît de grasă. Un pătrat de om. Lîngă, amica ei care vinde covrigi, un pic mai sus pe trotuar, asistă cu un rictus dezgustat în colţul gurii.
Homari pe alge - Nathan Heller
Umpleţi rezervorul unui vas oval de gătit la aburi cu 1,5 litri de apă. Aşterneţi sita vasului cu un pumn de alge bine spălate, cum sînt cele cu care se ornează panerele cu stridii, la piaţă. Aşezaţi deasupra doi homari de 600 gr, faţă în faţă, cu cleştii întinşi şi cu cozile încovoiate în jos.
Visul lui Adrian Sârbu
Demisia lui Adrian Sârbu din fruntea CME, compania-mamă a PRO TV, a făcut valuri-valuri săptămîna trecută, în presa de toate culorile. Dincolo de subtilităţile legate de business ale anunţului, e un moment bun ca să medităm asupra a ceea ce înseamnă fenomenul PRO.
Elena posedata
„Să veniţi la ora 5 la slujbă ca să o vedeţi pe Elena posedata!“ zice părintele Iulian, care ne atenţionase deja, de cum am păşit pragul mănăstirii, că avem un înger pe umărul drept şi un drac pe cel stîng. A sunat ca o invitaţie imperativă la un ceai, de nerefuzat.
Cum rămîne cu lada de zestre?
Din cînd în cînd, ne aducem aminte de „valorile nevalorificate“ ale României. Mai ales sezonier, cînd ne revoltăm, vorbind patriotard despre zonele turistice. Despre ce ar fi putut fi şi nu e. Fie că vorbim de munte, de staţiuni termale sau de litoral, totul scîrţîie.
Pianista - interviu cu Yuja WANG
Are doar 26 de ani, însă este una dintre cele mai efervescente şi talentate pianiste pe plan internaţional. În 2012, The New York Times spunea despre muziciana de origine chineză Yuja Wang că „împleteşte o tehnică impecabilă cu o măiestrie artistică pătrunzătoare“.
Cu ochii-n 3,14
Se pare că apreciem muzica în primul rînd cu ajutorul ochilor. Văzul ar fi mai important decît auzul dacă e să credem un studiu al University College din Londra, publicat în The Proceedings of the National Academy of Sciences. În cazul acesta, vă spunem doar atît: fiţi cu ochii pe noi! Urmează nişte concerte care vă vor lăsa fără glas. (A. M. S.)
Portarul Legiei Varşovia a colecţionat cîteva brichete cu care suporterii Stelei au aruncat în el în timpul meciului de la Bucureşti, iar la sfîrşit s-
Obsesia gusturilor parfumate
Aduse în desagi şi burduşe, trecute prin munţi şi vămi, plimbate prin tîrguri, oraşe, sate, aşezate cu grijă pe rafturile băcăniilor, ascunse în borcănelele spiţeriilor, mirodeniile preţăluiesc aroma bucatelor. În secolul al XVIII-lea, gusturile sînt înfocat condimentate, puternic aromate, aprig parfumate.
Proclamaţia Maiestăţii sale Regelui către Ţară
"În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decît o singură cale pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală; ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite."
Optimismul nostru
Cele două moduri de a privi România, din interior şi din afară, au început să interfereze. Obsedantele critici cvasixenofobe pe care le primesc – cel mai adesea nediferenţiat – românii strămutaţi prin toată Europa se fac auzite şi în mediul autohton.
Un milion şi jumătate
Ce-am cumpărat cu banii ăştia? Plecare cu trenul de noapte şi o frică. N-am mai găsit loc decît în vagon cu multe-multe persoane. E Sfînta Marie. De cîteva ore nu fac decît să mă perpelesc ce-o să fie. Mă apucă alergiile, bezna îmi împute capul. A costat un milion şi jumătate.
La locul şi timpul nepotrivit
Cina într-un restaurant onorabil: preţuri rezonabile, răcoare, chelneri măcar politicoşi, meniu acceptabil, muzică în surdină. Premise promiţătoare pentru a petrece, alături de cîteva familii, un timp agreabil şi o digestie calmă. Iluziile se termină brusc, după primul fel de mîncare: cîţiva copii – de 3-4, maxim 5 ani – anunţă, pe decibeli infernali, că durează prea mult pauza dintre antreuri şi friptură.
Mireasa furată
Mergeam pe stradă în Bucureşti. Prin talmeş-balmeşul de afişe, postere, billboard-uri, bannere, steaguri, etichete şi alte asemenea lipite, bătute în cuie, atîrnate prin oraş, un anunţ îmi agaţă privirea: „Furăm mirese cu talibani“. Tot pe acolo şi o poză cu o limuzină, ceva. N-am prea înţeles din prima.
Femei bărbate şi profesioniste
Filmul Captură la dublu (The Heat, 2013), în regia lui Paul Feig, cu Sandra Bullock şi Melissa McCarthy e, aş putea spune, la prima mînă, ciudat. Comedie, dar destul de neagră. Feminist, dar nu în sensul clasic al termenului.
Arpagic lui Ptit Frère
Policierul Jazz Belle (Gallimard, 1987), scris de Pierre Mezinski şi Corinne Bouchard sub pseudonimul „Marie et Joseph“, descrie la un moment dat o scenă, în care personajul Ptit Frère o îmbrobodeşte pe tînăra şi şarmanta Jazz Belle – o cîntăreaţă de jazz americană, aflată într-un turneu francez – arătîndu-i colecţia de viniluri şi îndrugîndu-i o poveste semi-fantastică despre ceapă.
Primarul de Facebook
Zilele trecute, o jurnalistă de la Realitatea TV m-a sunat pentru un interviu telefonic, referitor la primarul Timişoarei, care anunţă rezoluţii din concediul pe care şi-l face la mare şi, mai mult, guvernează după sondaje de Facebook.
Jay from L.A.
Prima oară a venit în România la sfîrşitul anilor ’90, la un soi de multicultural meeting. Mic, negricios, cu origini mexicane, la a doua sau a treia generaţie în State, surîzător, se recomanda: „Jay from L.A.“, apoi rîdea ca şi cum ar fi făcut o glumă bună.
Despre pictură ca terapie - de vorbă cu un artist britanic
La acel atelier de pictură eram 16 oameni. ALIAT, o organizaţie nonguvernamentală care se ocupă de problema alcoolismului în România, a hotărît să o invite pe Ingrid la Bucureşti pentru a arăta unui grup de consilieri şi asistenţi sociali cum funcţionează programul de artă pe care ea îl realizează în Scoţia.
Sub semnul milei, dar şi al justiţiei
Cînd am citit Cel mai iubit dintre pămînteni, am avut un şoc. Eram un tînăr licean care nu credea că la el în ţară s-a petrecut aşa ceva. Scriitura apăsat-dureroasă a celui care avea să-mi rămînă autor preferat, Marin Preda, m-a făcut să caut şi alţi autori.
Cu ochii-n 3,14
Aflăm din reclame că, după deodorantele al căror efect era garantat 24 de ore, au apărut cele care rezistă 48 de ore şi, mai nou, unele care „ţin“ chiar 72 de ore. Dacă se avansează în ritmul ăsta, vor urma, firesc, deodorantele pe care e suficient să le întrebuinţăm o dată pe săptămînă, apoi o dată pe lună, apoi o dată pe an. Şi totul se va sfîrşi, în triumful deplin al supertehnologiilor, cu transformarea deodorantului în vaccin, pe care să-l primim în doză unică, imediat după naştere, şi să n
"Puiul de ţigan"
„Eu am perforat biletul. Dă’ un’ să-ţi plătesc amendă? Poa’ să-ţi pun în braţe puiu’ de ţigan de m-aşteaptă acasă, că sînt asistentă maternală. Ştii ce e aia o asistentă maternală?“ se apără o doamnă, surprinsă de controlorii RATB fără bilet „perforat“.
De ce nu mai poate fi judecat torţionarul Vişinescu
Recentul caz Vişinescu – comandant, în anii ’50, al penitenciarului Rîmnicu Sărat – a stîrnit o furtună mediatică absolut justificată moral.
Pîinea
Cu pîine sau fără? Cu doi litri de apă sau cu cît se poate? Au apărut zeci de astfel de întrebări cărora nu le dai de cap. Aşa că a apărut dieta cu pîine. Modele de acest tip mă lasă rece. Simt? Sînt stăpîn pe ceva simţuri? Atunci mănînc, beau. Sînt bolnav, respect dieta.
Între şansă privată şi normalitate instituţională
Olimpicii români mai ajung, încă, pe prima pagină a ziarelor. Reuşesc, cumva, să mai aducă un pic de roz printre petele negre ale ştirilor despre bacalaureat, titularizări, abuzuri, indiferenţă, ignoranţă, stagnare.
Japonezi pe Tîmpa
I-aţi văzut peste tot. E deja un loc comun să pomeneşti de grupurile organizate de asiatici care fotografiază tot ce mişcă şi mai cu seamă ce nu mişcă prin toate oraşele Europei şi de aiurea. Dar niciodată parcă nu i-am găsit mai surprinzători ca acum, într-o recentă excursie prin Braşov.
Supereroi şi sfîrşitul lumii
În fiecară vară, la cinema-uri se adună filme apocaliptice şi, evident, cu salvatori din situaţii apocaliptice. Anul acesta sînt cel puţin trei: Man of Steel (Eroul, în regia lui Zack Snyder), World War Z (Ziua Z: Apocalipsa, în regia lui Marc Forster) şi After Earth (1000 post Terra, în regia lui M. Night Shyamalan).
Ultimul pateu al lui Raymond Chandler
„Ce e bun pe-aici de mîncare azi?“ întreabă detectivul particular Ross Goble, în capitolul 16 din romanul Playback. Cu un gest dispreţuitor, chelnerul arată lista de bucate: „Specialitatea casei“ – spune pe un ton rece – „pateu în crustă.“ E oferta obscurei bodegi „Epicur“ din cătunul Esmeralda, pe coasta californiană.
Presa şi cazul Vişinescu
Un bătrîn uscat, adus de spate, dar cu o privire fixă şi pătrunzătoare, merge pe stradă, iar în jurul lui e un roi de tineri cu camere şi microfoane. Din roi se desprinde cîte un posesor de microfon care îl mitraliază pe bătrîn cu întrebări: E adevărat că îl băteaţi pe Mihalache? Ce pensie aveţi?
O familie middle class
Nu e cea mai săracă familie din comună, ba chiar, după ce el şi-a găsit în sfîrşit de lucru, am putea spune că face parte din middle class. Înainte, trăiau doar din alocaţiile copiilor şi din ce mai cîştiga el cu ziua, pe la unul, pe la altul, în general bucureşteni cu case de vacanţă.
Case vechi, case noi
În anii ’80 – cei mai săraci, cei mai lipsiţi de culoare –, aproape de fiecare dată cînd ieşeam cu tatăl meu în Herăstrău, dădeam o raită şi pe la Expo Mobila. Era o hală chiar la intrarea în parc, prost luminată, de cele mai multe ori pustie, cu ecouri stîrnite doar de zgomotul paşilor noştri
"Rezervaţia" Bişkek
În chiar dimineaţa zilei în care am ajuns acolo, am văzut, prin geamul camerei care mi-a fost domiciliu temporar timp de o lună, o veveriţă sură. Alerga de-a lungul străzii, doar că făcea echilibristică pe cablurile întinse între stîlpii de beton.
Cu ochii-n 3,14
Pentru a ne asorta cu dosarul muzical din această săptămînă, o întrebare dilematică de la compozitorul american John Cage: „Ce e mai melodios, un camion trecînd pe lîngă o fabrică sau un camion trecînd pe lîngă o şcoală de muzică?“ (P. M.)
În plin sezon, la Vama Veche era mare agitaţie. Mulţi pletoşi bronzaţi şi alte feluri de boemi se perindau pe strada comercială. Pe o bordură, un tip cu barbă cînta la chitară. Lîngă el stătea un puşti cu un carton pe care scria „Salvaţi beţivii!“ Mult mai act
Odă dulceţurilor
La 15 iulie 1838, Alăuta Românească, suplimentul Albinei Româneşti, publica o odă dedicată dulceţurilor din Album der Boidoirs. Albumul tocmai apăruse la Stuttgart, sub îngrijirea editorilot August Lewald, tipărit de Literatur Comptoir.
OMG - o problema darwiniană?
Să fim cinstiţi – recitind multitudinea de texte deja apărute pe acest subiect, ar trebui să recunoaştem că aceste iniţiale ascund de fapt încă un domeniu în care UE nu joacă fair-play: asemeni lui Gabriel Giurgiu, care se întreba, pe bună dreptate, cui nu-i plac organismele modificate genetic, am fi îndreptăţiţi să ne întrebăm ce se întîmplă de fapt cu adevărat.
Papuci
Dimineaţa pe căldură simt nevoia de papuci. Senzaţia unui frig interior cînd talpa mi se pune pe podea. Şi caut papuci de ceva timp. Nu cu asiduitate că pot purta şi sandale sau chiar pantofi pe piciorul gol, de ce nu? Am pantofii mei de gală tocmai buni de umblet de papuci.
Bucurii uitate
Aveam jocuri potrivite fiecărui anotimp, din primăvară pînă-n toamnă: leapşa; hoţii şi vardiştii; uliii şi porumbeii; fotbal; flori, fete, filme sau băieţi; ţară, ţară, vrem ostaşi; fazan; mimă; şotron. O minge, o coardă, un pled, cîteva păpuşi şi farfurii din plastic, pietre şi cutii de chibrituri, capace de metal sau crengi de copac, pungi de un leu sau cretă colorată, toate îşi găseau rostul în jocurile copilăriei.
Prostănaci de fiecare zi
Sînt cîteva situaţii imposibile în care, cum se zice, pici de prost. De pămpălău. Şi nu-s situaţiile în care lumea va rîde de tine ţinîndu-se de burtă. Nu. Lumii îi va fi într-un fel milă de tine, iar tu vei dori să te poţi ascunde zece metri sub pămînt.
Vacanţa în Bucureşti
De pe vremea cînd eram elevă, săptămînile de vară în care rămîneam în Bucureşti erau un fel de... probă. De supravieţuire în încremenire. Încremenirea era starea de spirit predominantă a vacanţelor de atunci. În căldura care, pe vremuri, nici măcar nu era aşa de mare, toate se derulau cu încetinitorul: nu era nici o miză, sau cel puţin aşa părea, şi nimic nu avea importanţă...