Vacanţă pe net

Publicat în Dilema Veche nr. 499 din 5-11 septembrie 2013
Vacanţă pe net jpeg

O dorim un an întreg. O aşteptăm ca pe pîinea caldă. Visăm, planificăm, punem bani deoparte. Însă nu ne dăm seama că, de fapt, ea – vacanţa – nu începe cînd urcăm în avion/maşină/autocar, şi nici măcar cînd facem bagajele, înghesuind printre rochiţe, tricouri şi pălării toate grijile, deadline-urile şi e-mail-urile netrimise. Vacanţa – fie că-i city break, sejur de 7 nopţi cu all-inclusive sau „hai să mergem undeva în weekend“ – începe odată cu certurile: „unde mergem anu’ ăsta? tot acolo? io vreau în altă parte“, cu discuţiile legate de bani; cu... căutarea şi compararea ofertelor turistice de pe Internet.

Studiu de caz

Am vrut să mergem la mare. Patru zile, patru oameni, o maşină. „Mergem la noi? Neah! Hai la bulgari, că-i mai ieftin şi mai bun.“ Şi ne-am pus pe căutat. Am început simplu, cu dat search pe Google. Am „răsfoit“ paginile web ale cîtorva agenţii de turism. Nu ne-a plăcut. „Nu mai bine ne uităm noi frumuşel pe booking.com?“ Şi ne-am uitat. Cel puţin o oră pe zi, timp de aproape o săptămînă. „În ritmul ăsta, rămînem acasă.“ Pensiunile şi hotelurile care ne plăceau erau deja fully booked. Dramă. Cele care mai aveau camere libere aveau scorul mic (cifra obţinută în urma părerilor şi comentariilor unor utilizatori care au fost pe-acolo). 7? Cum adică 7? Păi, ce, asta e notă de trecere la hoteluri? Ia uite ce scrie aici: „mîncare – aceeaşi în fiecare zi, staff-ul nu zîmbeşte, locaţia – nu e pe plajă“... Hai să vedem ce zic şi pe tripadvisor.com. Unii spuneau că e „un hotel minunat“, alţii – „nu mergeţi aici, e îngrozitor!“ Şi-uite aşa, click-click, de pe o pagină pe alta, de pe un site pe altul, pînă cînd ni se luase definitiv de mare, soare şi zile de vacanţă. Pînă la urmă l-am ales pe cel de nota 7. Am rezervat ultimele camere disponibile în perioada respectivă şi-am zis „Dumnezeu cu mila“. În dimineaţa plecării, am schimbat traseul de trei ori pînă ne-am hotărît pe unde o luăm: Bucureşti – Giurgiu – Ruse – Varna – Nisipurile de Aur. Vreo 300 de kilometri şi, cinci ore mai tîrziu, intram triumfători pe poarta hotelului. „Ăsta nici nu-i în Nisipurile de Aur – cum scria la adresă pe booking. A avut dreptate ăla de-a zis că-i în altă localitate...“ Dar ce ne mai păsa? Ajunseserăm la destinaţie, aveam maşină, deci ne puteam mişca în voie în susul şi-n josul litoralului, nu ne mai trebuia nimic. Şi, uite, camerele sînt chiar drăguţe, mîncarea de la prînz a fost gustoasă (şi la un preţ decent), se anunţă o minivacanţă reuşită.

Ca să începem cum se cuvine, am hotărît ca, după prînz, să mergem să vizităm Castelul Reginei Maria de la Balcic şi minunata sa Grădină Botanică – 5 leva/persoană intrarea la fiecare dintre cele două + 2 leva parcarea. Despre frumuseţea şi istoria acestora s-au tot scris cărţi, articole sau postări pe bloguri – mie mi-a rămas în suflet grădina de trandafiri.

Se înserase deja şi ne pregăteam de întoarcerea la maşină, urmînd aleile întortocheate ale grădinii. Înainte de a ieşi însă, am dat peste micul restaurant care funcţionează pe domeniul regesc. Într-un frigider mare, aflat chiar lîngă uşă, tronau mai multe torturi îmbietoare. „Luăm şi noi? Luă...“ Nu am apucat să ne terminăm gîndul şi să ne alegem prăjitura, că o doamnă ospătăriţă s-a apropiat de noi cu mîinile în şolduri şi căutătura agresivă, gesticulînd apoi vizibil deranjată de prezenţa noastră, în timp ce ne striga următoarele: „No, no! No cake for you. Here, only eat. Reservation. Down, before 5 o’clock, cake. Now, no! La re-ve-de-re!“ „La revedere“, am îngînat şi noi în cor, buimăciţi de-aşa reacţie. Las’ că mergem la noi la hotel că acolo ne dau prăjituri.

Următoarele două zile ne-am luat revanşa, petrecîndu-le numai pe plaja din Albena. 6 leva parcarea o zi întreagă, 5 leva şezlongul, 4 leva umbrela – boierie! Ce dacă bătea vîntul şi valurile erau cam mari? Ce dacă terasa cu specific local şi aer sărat nu avea mîncarea care să justifice preţurile din meniu? Sîntem la mare, am venit să ne simţim bine. Uite un teren de minigolf! Diseară mergem aici, că am fost noi odată în Neptun şi am jucat pînă la miezul nopţii, şi-a fost super... Şi tot aşa.

În ultima zi, deja eram tufliţi toţi – trei dintre noi răciseră, unul se arsese rău de la statul numai în apă, ne cam săturaserăm de Albena, această Mamaia a litoralului bulgăresc. Voiam altceva. Aşa că am poposit pe plajă, la Nisipurile de Aur. Aici, altă poezie: plajă îngustă şi înghesuită, 8 leva şezlongul, 8 leva umbrela. Deh, economie de piaţă (liberă)! La prînz, ne plimbam prin zona cu restaurante şi terase, cînd, de la una dintre ele, ne-a ţîşnit în faţă un domn vesel: „Where are you from? Romania? Aaaa... Buna ziua! Mancare buuun aici. Poftiţi! Plus, din partea casei, ţuica pentru domnii şi lichior pentru domnişoare.“ Cu toată amabilitatea, nu ne-a convins să mîncam acolo, dat am apreciat efortul.

După ce am găsit, totuşi, o cîrciumă locală şi am rezolvat cu foamea care ne rodea stomacul, am decis să o luăm înspre nord, de-a lungul coastei, şi să ne întoarcem acasă pe autostrada Bucureşti – Constanţa. „Dar n-o fi aglomerat? Ba da, acuma – la ora 17 – e bară la bară, dar pînă ajungem noi... mai durează.“ Aşa că ne-am abătut din drum şi, în loc să ţinem drumul principal înspre Durankulak, am făcut un ocol pînă la Capul Kaliakra din Dobrogea bulgărească – care cuprinde o cetate medievală şi o rezervaţie medievală, precum şi nişte privelişti de-ţi taie respiraţia, primele semne ale cetăţii fiind încă de pe vremea dacilor. După încă două ore petrecute aici, am reluat drumul spre casă, intrînd în Vama Veche pe la ora 21, la timp să mîncăm porumb copt şi clătite pe plajă, luîndu-ne „la revedere“ cum se cuvine de la mare, în timp ce dădeam drumul unui lampion, încărcat de toate dorinţele şi visele noastre... pînă la următoarea vacanţă, cînd căutarea frenetică a „destinaţiei perfecte“ va reîncepe. 

Foto: P. Mihail

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.