Pianista - interviu cu Yuja WANG

Publicat în Dilema Veche nr. 498 din 29 august - 4 septembrie 2013
Pianista   interviu cu Yuja WANG jpeg

Are doar 26 de ani, însă este una dintre cele mai efervescente şi talentate pianiste pe plan internaţional. În 2012, The New York Times spunea despre muziciana de origine chineză Yuja Wang că „împleteşte o tehnică impecabilă cu o măiestrie artistică pătrunzătoare“. Acestora li se adaugă o personalitate puternică, spontaneitate, imaginaţie, precum şi un simţ dezvoltat pentru modă – ea îşi alege rochiile de scenă în funcţie de muzica pe care o interpretează. La începutul toamnei, va fi prezentă la Festivalul Internaţional „George Enescu“, care se va desfăşura între 1 şi 28 septembrie. (P. M.)

A intra în lumea muzicii clasice şi a fi pe scenă de la o vîrstă fragedă necesită multă disciplină, nenumărate ore de repetiţii şi dedicare. Simţiţi că aţi pierdut anumite lucruri în copilărie, investind atît de mult timp şi energie în orele de pian?

Este o concepţie greşită – des întîlnită – că un pianist – cum sînt eu – a petrecut 12 ore pe zi exersînd şi, prin urmare, nu a avut o copilărie „normală“. De fapt, este exact opusul. Cel mai mult (însă de obicei era mai puţin) am repetat trei ore pe zi. În restul timpului, mă jucam cu prietenii mei, mergeam la şcoală, învăţam la diferite materii – am avut o viaţă foarte normală.

Sînteţi apreciată pentru tehnica dvs. impecabilă. Însă cum stabiliţi echilibrul dintre tehnică şi lirismul muzicii, între matematica performance-ului şi pasiune?

A face muzică e un lucru care mă pasionează şi sînt norocoasă că am o tehnică bună. Nu prea îmi fac griji în ceea ce priveşte păstrarea echilibrului între cele două – el se stabileşte natural.

Fiecare artist are un mod diferit de a aborda relaţia cu publicul şi cu muzica. Care este modul dvs.? Şi cît de mult vă puteţi „pierde“ într-o reprezentaţie?  

Publicul este foarte important pentru un artist. Noi facem muzică pentru plăcerea noastră, pentru bucuria de a comunica cu publicul şi cu alţi muzicieni – atît în cadrul muzicii de cameră, cît şi la concertele cu orchestră. De multe ori sînt atît de cuprinsă de muzică, încît, într-adevăr, nu-mi mai dau seama de prezenţa publicului, dar acest lucru nu este niciodată calculat. Întotdeauna se întîmplă în mod spontan.

Cum priviţi diferenţele între a cînta alături de o orchestră, într-un concert mare, a face muzică de cameră sau a avea recitaluri solo? Care vă este mai aproape de suflet?

Toate acestea funcţionează după acelaşi principiu: exprimarea a ce înseamnă muzica pentru tine, indiferent că e vorba despre un recital solo sau o colaborare cu muzicieni sau cu o întreagă orchestră. Îmi plac toate.

Lumea muzicii clasice este adeseori percepută, de către cei care nu o cunosc prea bine, ca fiind plictisitoare şi prea tradiţionalistă. Privind din interiorul acestei lumi, cum este ea, de fapt?

Este minunată şi reprezintă un mediu foarte sănătos. Provocarea pentru oamenii care nu prea sînt familiarizaţi cu ea este că – la fel ca în cazul lecturii unui roman valoros – necesită timp şi investirea de energie şi răbdare. Cineva poate să pună mîna pe o revistă şi să citească o proză scurtă în cinci minute. Lectura unui roman precum Război şi pace poate lua 20 de ore. Dar răsplata este cu mult mai bogată, dacă fac acest lucru.

Sînteţi o prezenţă proaspătă, elegantă şi uneori provocatoare. La un moment dat, aţi postat pe Twitter un citat din Coco Chanel: „O femeie trebuie să aibă clasă şi să-ţi taie respiraţia.“ Cît de importante sînt stilul şi clasa pentru dvs., şi care e legătura lor cu muzica?

Sînt foarte importante în sensul în care îmi place moda şi nu mă tem să exprim acest lucru.

Ce aţi face dacă nu aţi fi muzician profesionist?

Poate aş încerca să scriu. Iubesc cărţile bune.

Trăim într-o lume marcată continuu de zgomot. Prin contrast, muzicienii profesionişti par a trăi într-o lume a sunetelor frumoase şi a armoniilor. Ce le-aţi spune celor care nu au ascultat niciodată muzică clasică?

Există bucăţi de muzică clasică la fel de stridente şi de hîrîite ca multe dintre sunetele prezente în această lume zgomotoasă. Nu vă temeţi: cereţi-le sfatul prietenilor voştri şi simţiţi-vă bine explorînd! 

a consemnat Patricia MIHAIL 

Yuja Wang va concerta marţi, 3 septembrie, de la ora 19,30, la Sala Mare a Palatului, alături de Pittsburgh Symphony Orchestra, sub bagheta dirijorului Manfred Honeck. În program: Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră în si bemol op. 23 de P.I. Ceaikovski şi Simfonia nr. 5 în re minor op. 47 de D. Şostakovici.

Foto: J. Cheadle, NCPA, S. Diesner

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Misiunea DART FOTO NASA/Johns Hopkins Applied Physics Lab
NASA a lovit intenţionat un asteroid, o premieră pentru omenire: „Pământenii pot dormi liniştiţi” VIDEO
Dimorphos are aproximativ 160 de metri în diametru şi nu reprezintă nicio ameninţare pentru planeta noastră. Este de fapt satelitul unui asteroid mai mare în jurul căruia a efectuat o rotaţie completă.
Shaun Pinner FOTO Profimedia jpg
Rușii au torturat un prizonier britanic cu muzică pop: „Nu vreau să mai ascult niciodată ABBA”
În timpul captivității, prizonierul a fost obligat să asculte coloana sonoră a filmului Mamma Mia și i s-a dat să consume doar pâine veche și apă murdară.
Razvan Oana dulciuri vegane (4) jpg
Delicii raw vegane făcute de un concurent MasterChef la Galați. Răzvan este inginer hidrotehnist și pasionat de bucătărie
Răzvan Oană, un tânăr din Sulina stabilit la Galați, s-a impus pe piață cu un nou concept de prăjituri. Produsele lui au arome inedite, pornind de la mango cu ghimbir și până la caramel cu brânză și nucă.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.