Haita

Publicat în Dilema Veche nr. 498 din 29 august - 4 septembrie 2013
Democraţia cititului jpeg

„Aii, tu-ţi rasa ta, iar ţi-ai tras în cap, băi, băiatuleee?!“ Vînzătoarea de la chioşcul de ziare are gura bogată, părul tuns milităreşte şi e pe cît de scundă pe atît de grasă. Un pătrat de om. Lîngă, amica ei care vinde covrigi, un pic mai sus pe trotuar, asistă cu un rictus dezgustat în colţul gurii. Arată de parcă a mîncat ceva acru-amar. Vînzătoarea de ziare se burzuluieşte la un băiat aproape la fel de mic ca ea. Băiatul/bărbatul, căruia e imposibil să-i ghiceşti vîrsta, se leagănă de pe un picior pe altul şi scoate nişte sunete între geamăt şi rîs. Între icnet şi tuse. E cenuşiu. Părul e cenuşiu de parcă l-ar fi bătut toate vînturile oraşului care l-au împrăfat definitiv. Faţa e cenuşie. Ochii. Dinţii, atîţia cîţi mai are. Tricoul larg şi găurit în mijlocul pieptului. Şapca strîmbă. Pantalonii tăiaţi din scurt, deasupra gleznelor, ca să i se potrivească pe piciorele scurte şi groase. Picioarele goale, în nişte sandale mumificate. Cenuşii.

Îl văd trei zile din şapte, vreme de doi ani, negreşit, necontenit, e acolo. Împreună cu încă vreo doi-trei, la care se mai adaugă cîteodată şi cîteva fete, înnoptează pe băncile din faţa magazinelor. Iarna se trag în faţa unei scări de bloc, o intrare adîncă, bună, să-i apere de viscol şi de umezeală. Arată şi dorm ca o haită de animale nemaipomenite, păroase, sălbăticite. Îi văd dimineţile încovrigaţi pe băncile alea de lemn. Mînerele de metal, perna. Vara se acoperă cu un soi de cuverturi smulse din cine ştie ce gunoaie. Iarna îşi aştern culcuşul în faţa scării de bloc. Pun pe ciment cartoane. Unul dintre ei are chiar o plapumă din acelea vechi, de lînă. Ceea ce odinioară era o imitaţie lucioasă de satin, probabil roşu, e acum o suprafaţă împîclită, de culoarea sîngelui uscat. Un grena trist şi împuţit. Toată zona miroase izbitor a pişat vechi. Şi vara, şi iarna.

Fetele sînt frumoase. Sub murdăria de pe faţă, sub expresia hăituită, sub ridurile săpate încă din copilărie, sub jeg, una are nişte trăsături fantastice. Nas perfect, o gură fină, urîţită însă de lipsa oricărui gînd. Ochii albaştri, dar tulburaţi şi haotici. Părul, blond la origine, cenuşiu, ca al partenerului de haită. Îi văd dimineţile dormind încolăciţi ca şerpii şi îi găsesc fumînd chiştoace care aproape că se pierd între degetele lor grosolane, cînd mă întorc.

Vînzătoarea de ziare îl ceartă iar pe băiatul-bărbat. Îl tăvăleşte drăgăstos în vorbe murdare. Îl înjură de mamă, de sfinţi şi de dumnezei, cu o patimă maternă, aproape. Îl cunoaşte de atîţia ani. Îi mai dă ceva mărunţiş să-şi ia de mîncare. Îi mai aduce haine vechi de la bărbată-su. Vagabondul nu poate vorbi clar. Nişte consoane învălmăşite fac propoziţii scurte şi delirante. Dar ea îl înţelege. Îi înţelege pe toţi, paştele mamii lor de drogaţi. A încercat să-i înveţe de bine. Să nu mai bea. Să nu-şi mai tragă în venă. A încercat să bage în capetele lor păduchioase un bun-simţ de mahala, puţină cumsecădenie de chivuţă, nişte sfaturi aşezate, „că te-a uitat Dumnezeu, măi băiatule, şi te-ai nenorocit pe viaţă, măi rîiosule, păcat de viaţa şi de sufletul tău de boschetar împuţit.“ I le zice cu dragoste, şi cu suflet, şi cu cîtă căldură încape în pieptul ei mare, care o acoperă de la gît la burtă. Femeia a intuit fără mari bătăi de cap solidaritatea declasaţilor şi limba pe care o înţeleg.

Iar vagabonzii stau şi-o ascultă. Nu se pot concentra mai mult de un minut-două, dar e singura pe care o ascultă. De regulă, lumea îi ocoleşte de la distanţă. Fereşte ochii, să nu-i privească în hăul îngrozitor care li se cască în irisurile dilatate. Să nu le simtă putoarea de animal de vizuină.

Într-o dimineaţă, cînd am trecut pe lîngă ei, băiatul cenuşiu mi-a sărit în cale. M-a călcat pe picior cu sandaua lui mumificată. Mirosea ca iadul. M-am oprit. Vînzătoarea de ziare mi-a strigat: „Nu-l lua în seamă, domnişoară, e blînd!“ Ştiam că e blînd. Cunoşteam haita de cîini omeneşti. Eram parte din ea, numai că eu aveam zgardă. I-am dat o ţigară.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Sistem de rachete BUK FOTO Shutterstock jpg
Unele dintre cele mai importante arme folosite în războiul din Ucraina nu sunt noi și nici sofisticate
Câteva arme mai noi, cum ar fi lansatoarele de rachete HIMARS de producție americană și dronele de atac TB2 de producție turcească, au dominat titlurile din presă, dar armele mai vechi, în principal modele din epoca sovietică, sunt cele care încă duc greul războiului din Ucraina.
sapunaru suparat jpg
Decizie scandaloasă a FRF în cazul Săpunaru. „Liber la flegme și la bătăi”
Căpitanul echipei Rapid a fost practic iertat, miercuri, de Comisia de Disciplină a Federaţiei pentru incidentele grave provocate la partida cu FC U Craiova. Lumea fotbalului se revoltă.
Protest în Ungaria față de noua reformă privind avortul / Foto Facebook
Proteste în Ungaria. Manifestanții au cerut acces liber la avort
Proteste în Ungaria. Mii de persoane au ieșit miercuri seară în stradă pentru a cere accesul liber la avort și au manifestat.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.