Japonezi pe Tîmpa

Publicat în Dilema Veche nr. 496 din 15-21 august 2013
Democraţia cititului jpeg

I-aţi văzut peste tot. E deja un loc comun să pomeneşti de grupurile organizate de asiatici care fotografiază tot ce mişcă şi mai cu seamă ce nu mişcă prin toate oraşele Europei şi de aiurea. Dar niciodată parcă nu i-am găsit mai surprinzători ca acum, într-o recentă excursie prin Braşov.

Braşov, aşadar. Început de august şi caniculă aproape ca în Bucureşti. Aglomerat, dar poţi lejer să găseşti o mînă de locuri mai ferite, chiar la o aruncătură de băţ de promenada burduşită care pleacă din Piaţa Sfatului. 

Poţi să intri în răcoarea care miroase a lemn vechi şi piatră şi îl poţi asculta pe organistul Bisericii Negre, lansat într-un Bach meditativ. Puzderie de turişti cuminţi sînt aşezaţi cuviincios pe băncile de lemn întoarse cu spatele la altar şi cu faţa spre marea orgă de la balcon. Cupluri de tineri din oraş stau înlănţuiţi, tîmplă la tîmplă. Vezi cum sentimentele lor se leagă, material aproape, în acordurile grave ale orgii. După aia îi vezi la coadă la îngheţată, la fel de îndrăgostiţi.

În toată adunarea cu pricina, grupurile de asiatici vor săra şi vor pipera un instantaneu clasic deloc turistic. Toţi au aparate de fotografiat. De la tunurile imense, profesionale şi semiprofesionale, la aşa-zisele savoniere cît palma unui copil. N-am înţeles niciodată cînd se bucură de vacanţă oamenii ăştia, preocupaţi fiind tot timpul cu făcutul de fotografii. Mă întreb cu cîte sute, mii de poze s-or întoarce acasă şi ce-or face apoi cu ele. Depozitate pe hard disk-uri externe, pe categorii, pe ţări, muzee, continente. 

Alături, în Piaţa Sfatului, tîrg cu de toate. Cristale vindecătoare, miere din Sălaj, un stand italienesc în care atîrnă, leneşe, vreo două şunci. Muzică folk şi reflexoterapie. Un bărbos în ie oferă salvarea sufletească, cu un aer bolnav, de sfinţenie. Într-un alt loc, nu ştiu ce instrumente japoneze care-ţi măsoară nu ştiu ce aură energetică. La stand, japonezi. Fac poze. Nu-mi dau seama în ce măsură or fi familiarizaţi cu instrumentele astea, prezentate a fi tradiţionale în ţara lor, dar par uimiţi. O fi ceva asemănător cu uimirea unui român care vede, în Japonia, cum sfîrîie un grătar de mici, sau o fi uimirea în faţa unui lucru cu adevărat necunoscut. Habar nu am. Impenetrabili, japonezii ţăcăne la poze. Se uită cumva prin tine, în momentele în care nu-s complet ascunşi sub nişte ochelari de soare negri.

În fine, oricine se excursionează la Braşov se va fi urcat şi pe Tîmpa cu telecabina (sau pe jos). Sus, o serie de indicatoare cu cîteva trasee de coborîre. Între ele, cel care indică 10 minute pînă la Belvedere – locul în care scrie pe munte, à la Hollywood, cu litere mari de tablă: BRASOV. E atît de simplu de ajuns, că toată lumea, cu copii care abia au învăţat să meargă, plus căţei mici şi supraponderali, ia drumul Belvederii. Acolo – un parapet de unde vezi de sus tot oraşul. Adolescenţi cu simţul aventurii se caţără pe un colţ mai accesibil de stîncă, un soi de pridvor natural la vreo doi metri mai sus. Stai tot timpul cu teamă că-ţi pică vreunul în cap. Tot acolo, o tăbliţă înfiptă temeinic în munte anunţă solemn că domnul Aristotel Căncescu de la Consiliul Judeţean a avut iniţiativa organizării platouaşului panoramic. O cruce închisă după nişte gratii poartă o inscripţie asemănătoare. O japoneză extrem de serioasă face zeci de fotografii tăbliţei cu pricina, în care se pomeneşte, în română, de faptele domnului preşedinte de Consiliu. „De ce?“ m-am întrebat. Ce-o povesti acasă cînd le arată amicilor plăcuţa cu pricina? Cîte asemenea plăcuţe o mai fi pozat prin drumurile ei? Primari bulgari care au pus o bancă în parc? Consilieri albanezi care-au pus afişe cu inaugurarea unei străzi? Responsabili unguri care-au inaugurat o piscină? Eroi români în viaţă cu statui? Cine ştie? Plăcuţa şi crucea or fi şi ele în teancul cu digitale numite „excursie Braşov – România“, cu subdiviziunea Tîmpa. În japoneză, fireşte.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Cu mainile curate sergiu nicolaescu sursa studiourile buftea jpg
„Cu mâinile curate“, povestea primului film polițist românesc. Secretele comisarului Miclovan, dezvăluite după 50 de ani | SPECIAL
Arhivele și mărturiile ne dezvăluie care a fost rețeta de succes a lui Sergiu Nicolaescu pentru primul film polițist românesc, „Cu mâinile curate“, completate de poveștile din culise ale cascadorului Adrian Ștefănescu, unul dintre ultimii supraviețuitori din distribuția filmului.
pistolul cu bile bacau jpeg
Bărbați împușcați în gât și abdomen, în județul Bacău. Agresorul este din Vrancea
Incidentul în urma căruia doi bărbați au fost împușcați a avut loc duminică, la un târg dintr-un sat din județul Bacău. Inspectoratul de Poliție Județean Bacău spune că între victime și agresor a avut loc un conflict spontan, care a degenerat.
Funeralii Alexandru Arșinel FOTO Inquam / George Călin
Imaginile devotamentului: cum a venit la priveghi soția lui Arșinel
Sicriul cu trupul actorului Alexandru Arşinel a fost depus în foaierul Teatrului „Constantin Tănase“, iar printre cei care sâmbătă i-au adus un omagiu s-a numărat și soția sa, care i-a fost alături mai bine de cinci decenii.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.