Visul lui Adrian Sârbu

Publicat în Dilema Veche nr. 498 din 29 august - 4 septembrie 2013
Jurnalismul   căile de salvare jpeg

Demisia lui Adrian Sârbu din fruntea CME, compania-mamă a PRO TV, a făcut valuri-valuri săptămîna trecută, în presa de toate culorile. Dincolo de subtilităţile legate de business ale anunţului, e un moment bun ca să medităm asupra a ceea ce înseamnă fenomenul PRO.

Despre motivele punctuale ale demisiei am scris deja pe Comanescu.ro pe 21 august, ziua cînd Central European Media Enterprises (CME) a făcut anunţul oficial referitor la demisie. Nu voi intra în detalii, dar, recapitulînd, e vorba de faptul că Adrian Sârbu a imprimat celor 34 de posturi pe care le deţine compania în şase ţări din Europa Centrală şi de Est o strategie expansionistă, cu aspiraţii în general satisfăcute la poziţia de lider de piaţă şi cu grile cuprinzînd programe cu audienţe foarte mari. Toate acestea au venit la pachet cu pierderi financiare.

Dincolo de toate acestea, interesantă e cariera simbolică a creatorului de media. Am spus-o deja, şi nu numai eu: pe 1 decembrie 1995, cînd a lansat PRO TV-ul, Adrian Sârbu a provocat o revoluţie de mentalităţi. O bună parte a României s-a cablat imediat la noua realitate PRO, constînd în tunsoarea asimetrică a Andreei Esca, milionul şi hohotele de rîs livrate zilnic de Florin Călinescu, cascadoriile Gianinei Corondan la Meteo, filmele mai ceva ca „la video“ şi seriale gen Cracker, care întregeau pachetul. PRO-ul punea cireaşa, în mod repetat, pe tort, de Valentine’s Day, la cîte-o carte poştală, în alte zile speciale în care curtea postului din Pache Protopopescu se lăţea cam pînă la intersecţia dintre Carol şi Moşilor, datorită lumetului adunat acolo, doritor de căciuli PRO TV şi altele.

În acei ani, lucram la PRO TV, aşa că pot să vă povestesc despre discursurile pe care Adrian Sârbu le ţinea în „teleconferinţă“ (un simultan audio, la telefoane fixe interconectate). Prin fire şi prin aer zburau cuvinte şi sintagme ca „Biserica PRO“, „fenomenul PRO“, „Universitatea PRO“, „mentalul colectiv“, „excelenţă“ şi multe altele, asemănătoare.

Bineînţeles, PRO TV-ul nu a fost nici biserică şi nici şcoală (dacă nu punem la socoteală Universitatea Media şi colegiul PRO). Fenomen, însă, cu siguranţă. Identitatea postului a fost întărită de ideea de „generaţie PRO“, etalată într-o serie de concerte sponsorizate, la un moment dat, de Pepsi, cel de la care Adrian Sârbu a importat formula „the choice of a new generation“. Şi dublată, în plus, de strategia distinctă şi coerentă pe care o crease Andrei Gheorghe pentru PRO FM, lansînd şi susţinînd muzica românească într-un peisaj FM în care numai hit-urile globale intraseră, pînă atunci, în heavy rotation.

Ce s-a întîmplat ulterior? Într-un fel sau altul, PRO TV-ul a pierdut viteză, pînă la „umilul“ statut de lider autoritar de piaţă. Cifre care să arate de unde s-a produs pierderea nu există: sistemul de măsurare cu people meter funcţionează de-abia din 2001. Dar, în orice caz, singurul rival al PRO-ului era, înainte de 2000, TVR, iar acesta mai mult datorită acoperirii pe care o avea prin antenă terestră. Îmi amintesc vag doar de un studiu cantitativ care spunea că la matinalul lui Călinescu se uită aproximativ 4 milioane de oameni, mai mult decît consumul total de TV de astăzi. Şi era vorba de un interval orar ingrat pentru televiziune, care este urmărită mai ales seara.

Florin Călinescu a ieşit de pe post prin 2001, PRO TV şi-a pierdut relevanţa politică, dar a primit înlesniri la plata taxelor către stat de la autorităţile pesediste, ca mai toate televiziunile în epoca Năstase. Singura supervedetă lansată de post în acele vremuri nu a fost o „nativă“ PRO: Teo Trandafir, venită de la Tele 7abc şi Antena 1.

PRO TV începuse să funcţioneze ca o maşină de tipărit bani, păstrîndu-şi decenţa şi inventivitatea audiovizuală în destule locuri. Apoi, în 2007, a venit criza. Prin 2009, s-a dovedit că strategia lui Adrian Sârbu, ajuns CEO al CME, are costuri prea mari – şi nu numai în România, iar acesta şi Ronald Lauder au fost obligaţi să vîndă 31% din companie către Time Warner. După intrarea colosului de entertainment în acţionariat, era numai o chestiune de timp pînă cînd direcţia imprimată de Adrian Sârbu companiei avea să se schimbe. Pentru 2012, compania a raportat pierderi operaţionale globale de 488,2 milioane de dolari, iar la Ministerul de Finanţe din România se găseşte o situaţie conform căreia PRO TV-ul a ieşit pe minus cu aproape 26 de milioane de euro.

Între timp, tot pe criză, PRO TV a schimbat din nou piaţa TV autohtonă. Hit-ul Românii au talent a atins rating-uri de 26 de puncte, aducînd în faţa televizorului oameni care nu se mai aşezaseră de mult dinaintea acestuia. Antena 1 a reacţionat cu X-Factor, după care au apărut concursurile culinare MasterChef şi Top Chef. Peisajul TV din România a început să aducă cu cel din alte ţări, după ani dominaţi de pseudo-formate şi serialele încropite, gen Trăsniţi.

În toată povestea e o morală interesantă: PRO-ul PROsperă pe criză, la modul conceptual, iar ca să facă asta, pierde bani. E greu de ştiut care au fost motivele pentru care Adrian Sârbu s-a decis să investească în cele mai scumpe formate globale de entertainment, după 2009, dar emisiunile enumerate au ca numitor comun îndemnul către autoperfecţionare şi aspiraţia către statutul de star. Toate acestea sînt orice altceva decît intelectualism, dar merită să le comparăm cu emisiunile mondene prezente peste tot la noi, în care sînt umilite blonde dubioase sau sînt chinuite diverse rude cu probleme psihice ale celebrităţilor.

Desigur, însă, că nu poţi mulţumi pe toată lumea. Reacţii de felul „a manelizat România“ şi altele, cu cuvîntul „ţigan“ în ele, au apărut în mai toate locurile în care s-a scris despre demisia lui Adrian Sârbu. E de reflectat cît din toate acestea e dezgust intelectual autentic şi cît snobism cu conotaţii rasiste. Prin 2005, la zece ani de existenţă, PRO TV făcea valuri cu un Deşteaptă-te, române transformat în manea (alături de variante hip-hop, rock sau clasice). Bineînţeles, reacţiile au fost de acelaşi fel, asemănătoare cu cele din 1977, cînd Sex Pistols au lansat o versiune punk a imnului britanic God Save the Queen.

Sigur, PRO TV nu e Sex Pistols. Însă creaţia lui Adrian Sârbu are în ADN o anumită filozofie provocatoare, care se activează mai ales pe criză şi constă în asumarea unor entităţi sociale sau culturale precum romii, cultura de cartier (hip-hop-ul), argoul, un anumit gen de sexualizare.

Bineînţeles că o bună parte din lucrurile de mai sus ţine şi de calcule de audienţă/popularitate şi intră, în ultimă instanţă, în zodia kitsch-ului. Însă acesta e chiar domeniul televiziunii comerciale peste tot, de la liberalizarea frecvenţelor TV încoace.

Adrian Sârbu, creatorul PRO TV, a condus în mod autoritar toate instituţiile media prin care a trecut. În Cehia, pe cînd era numărul 1 la CME, angajaţii îl porecliseră Dracula. Nefilozofica filozofie de mai sus i se datorează în proporţie covîrşitoare şi are complexitatea unui vis din care fac parte, în ultimă instanţă, şi detractorii sau vocile critice. Afacerist abil, a ştiut să relaţioneze cu puterea politică, să finanţeze operaţiunea PRO cu ajutorul unui partener extern serios, CME, de la care a obţinut peste 100 de milioane de euro în urma vînzărilor. Ulterior, a urcat pînă la vîrful aceluiaşi CME, unde a întors cu susu-n jos tabelele cu cifre. Dincolo de decizii corporatiste, criză economică, strategii şi toate celelalte, explicaţia plecării din fruntea CME a fondatorului PRO e simplă ca bună ziua. Businessman-ul rapace e una şi aceeaşi persoană cu un visător incurabil şi capabil de a-şi transpune visele în realitate.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Retezat  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (3) JPG
Secretele Retezatului. Teritoriul din inima munților interzis complet turiștilor încă din anii ´50
Un teritoriu de aproape 2.000 de hectare din Parcul Național Retezat a rămas complet interzis turiștilor, însă din anii ´50, când autoritățile au decis să rămână neatins.
Nord Stream 2 FOTO Shutterstock
Scurgeri de gaze „fără precedent” din Nord Stream. Rusia nu exclude un sabotaj
Nord Stream AG, operatorul reţelei de gazoducte, afirmase marţi dimineaţă că trei linii offshore ale sistemului de conducte au suferit avarii „fără precedent” într-o singură zi.
intuneric
Cuptoare de pâine stinse și hoteluri pe întuneric. Cum se pregătește Europa de iarnă
Pe măsură ce Europa se îndreaptă spre iarnă, birourile devin din ce în ce mai reci, clădirile istorice rămân pe întuneric, iar brutarii și cultivatorii de fructe și legume vor să renunțe la afacere.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.