Despre pictură ca terapie - de vorbă cu un artist britanic

Publicat în Dilema Veche nr. 497 din 22-28 august 2013
Despre pictură ca terapie   de vorbă cu un artist britanic jpeg

„Nu vă îngrijoraţi, nu trebuie să creaţi lucrări de expoziţie“ – ne-a spus Ingrid Christie, artista în jurul căreia ne-am adunat într-o sîmbătă să pictăm. „Relaxaţi-vă şi savuraţi procesul.“ Ingrid ne explică nişte tehnici de bază pentru pictură şi ne dă o temă: „Cu toţii avem un nume; luaţi literele numelui vostru şi pictaţi-l într-un mod cît mai inovativ.“ Toţi cei din sală avem în faţă cîte o coală albă, pensule şi culori stoarse din tuburi de vopsele acrilice, pe farfurii din plastic: galben, roşu, albastru, alb şi negru. Coala mi se pare imensă, iar culorile prea multe şi nu ştiu cum să-ncep. „Pictaţi“ – spune Ingrid – „şi nu vă aşteptaţi la nimic. Doar ascultaţi muzica şi pictaţi.“

Trag o linie oblică cu pensula înmuiată în negru. La o oarecare depărtare, trag o linie cu alb. Iar apoi, îmi fac curaj şi, cu o a treia pensulă, aplic nişte albastru. Mai apoi îmi aduc aminte că, de fapt, trebuie să-mi scriu numele, aşa că inventez din cele trei linii nişte litere. După care uit de litere şi mă apuc să combin culorile şi mă fascinează nuanţele care ies din hora de vopsele. Mă plimb cu pensula pe foaie, îmi place pur şi simplu să simt pensula între degete şi să văd ce culori mai ies din ea. Mă îndepărtez din cînd în cînd de şevalet, să văd ce mi-a ieşit. La final, admir un fel de furtună a elementelor, cu apă, aer şi pămînt.

La acel atelier de pictură eram 16 oameni. ALIAT, o organizaţie nonguvernamentală care se ocupă de problema alcoolismului în România, a hotărît să o invite pe Ingrid la Bucureşti pentru a arăta unui grup de consilieri şi asistenţi sociali cum funcţionează programul de artă pe care ea îl realizează în Scoţia. Ingrid este artist în rezidenţă la Castle Craig, o clinică pentru tratarea dependenţei de droguri, alcool şi jocuri de noroc. Acolo are propriul atelier în care, în fiecare săptămînă, se adună un grup de pacienţi pentru a picta.

După cîteva săptămîni, am început să pictez acasă. Mi-am cumpărat pensule şi vopsele, şi pictez pe hîrtie, pînză sau carton. M-am mai apucat de decorat cutii şi mobilă, pentru a le schimba înfăţişarea ternă. Şi mă minunez de lucrurile care-mi ies şi mai ales de ce pictez ceva, şi nu altceva. Cum funcţionează acest hazard al formelor şi al culorilor?

Şi George W. Bush s-a apucat de pictură. Într-un interviu pentru o televiziune americană, fostul preşedinte spunea că „pictura mi-a schimbat viaţa“. A luat lecţii de pictură după ce a plecat de la Casa Albă şi îi place să facă portrete de cîini. Se zvoneşte că are peste 50 de portrete de pudeli, terieri şi alţii. Multe dintre ele au fost date publicităţii împotriva voinţei sale, de către un hacker.

Pictura este un mod de expresie a creativităţii umane. Se ştie că pictura poate fi o distracţie de timp liber, o pasiune, un mod de a-ţi cîştiga existenţa şi, în cele mai reuşite cazuri, poate da naştere unor opere de artă care îşi vor întrece creatorul şi vor deveni o referinţă istorică. Ştefan Luchian picta chiar şi cînd era aproape de paralizie şi nu mai putea să-şi ţină pensula în mînă (ruga pe cineva să i-o lege de mînă). Lui îi plăcea să picteze flori care nu se ofilesc niciodată. În tinereţe, Luchian spunea: „Dacă aş fi pictor, aş păstra macii pe pînză. Şi nu numai macii, ci şi celelalte flori, care-şi pierd culorile cînd sînt presate în ierbar.“

Terapia prin artă

Conceptul de terapie prin artă („art therapy“) a apărut în anii ’40 în Marea Britanie, cînd artistul Adrian Hill a realizat că „prin crearea unor imagini, se eliberează energia creativă a pacienţilor reprimaţi, care nu se poate transmite prin cuvinte.“ Hill a descoperit asta pe propria piele, pictînd în timp ce se afla în spital şi, mai apoi, conducînd ateliere pentru alţi pacienţi. Tot el a pornit un program prin care, în spitale, erau expuse reproduceri ale unor picturi celebre, considerînd că aprecierea artei ajută în recuperarea persoanelor bolnave. Mai tîrziu, i s-a alăturat un alt artist, Edward Adamson, care a deschis un studio de creaţie într-un spital, un spaţiu dedicat expresiei prin pictură, în care oamenii au acces la materiale şi se pot desfăşura liber. Treptat, ideea terapiei prin artă a fost preluată şi de alte spitale şi a crescut ca disciplină, fiind predată şi în universităţi.  

În prezent, există calificări speciale pe care terapeuţii trebuie să le dobîndească pentru a practica terapia prin artă. Ingrid Christie nu se consideră un terapeut şi spune că nici nu ar putea fi unul, ţinînd cont că nu a studiat niciodată psihologia. Programul de artă pe care îl desfăşoară la Castle Craig a fost însă creat de ea însăşi pentru a le oferi pacienţilor posibilitatea de a se exprima altfel decît prin cuvinte. „Arta înseamnă exprimare, nu terapie, dar procesul de expresie în sine este terapeutic.“

Ingrid are o clădire specială în care îşi ţine atelierele cu pacienţii. Este o căsuţă de lemn, la vreo 300 de metri de clinică, vopsită într-un albastru verzui deschis şi cu ferestre vechi. Înăuntru, pereţii sînt stropiţi cu vopsea de toate culorile şi sînt împrăştiate albume de artă şi ştiinţă, picturi, mese şi prea puţine scaune. Printre toate astea, un coş de gunoi de unde poţi pescui lucrări neterminate.  

În atelierele lui Ingrid, libertatea de expresie este esenţială. „Nimic nu e judecat ca fiind corect sau greşit. Procesul de a picta este pur şi simplu ceea ce este, fără limite şi fără a te gîndi că trebuie să pictezi ceva asemănător cu ceea ce există deja. Atelierele mele se concentrează pe abstracţie. Lucrarea vine de undeva din interior şi reflectă emoţii şi experienţe.“

Procesul de expresie deschide calea pentru noi întrebări: „De-a lungul timpului, am învăţat să manipulăm cuvintele. Însă atunci cînd pictezi, răspunsul este imediat, real şi nu poate fi mascat. Oameni cu caractere diferite vor lucra în stiluri diferite, iar aceste stiluri pot fi surprinzătoare. Cineva rezervat va revela o parte a personalităţii lor care nu ai fi crezut că există. Anumite trăsături de caracter sînt scoase în evidenţă prin pictură.“ Picturile pacienţilor reprezintă mai mult decît lucrări creative, ele sînt o cheie de interpretare a stării fiecăruia. Sînt analizate la întîlnirile terapeuţilor şi, pe baza acestora, se poate observa progresul sau regresul unui pacient, sau anumite aspecte ale personalităţii şi ale stării din acel moment, care nu sînt atît de evidente în terapie.

„În grupul de artă“ – continuă Ingrid – „cînd te uiţi la o pictură, nu te uiţi doar la rezultat, ci mai degrabă citeşti pictura. Cum a fost aplicată vopseaua? A fost aplicată în mod haotic sau structurat? Este o compoziţie atentă sau dezordonată? Toate aceste lucruri îţi spun multe despre o persoană. Fiecare semn făcut pe o bucată de hîrtie este produsul caracterului acelei persoane, al trecutului lor sau al împrejurărilor în care se află. E vorba despre actul de creaţie în care creaţia ta îţi vorbeşte.“

Ingrid povesteşte cît de multe lucruri personale pot fi descoperite într-o lucrare: manie, încredere în sine, identitate sexuală, probleme de comportament, agitare, forţă fizică, confuzie, fericire, tendinţe de automutilare, conflict, depresie, răbdare, frustrare, timiditate.

Creativitate şi supravieţuire

„Nu trebuie neapărat să pictezi“ – spune Ingrid – „dar orice act creativ în care îţi investeşti energia într-un produs tangibil este terapeutic în sine. Cred că e ceva foarte primar. Actul de a crea ceva este fundamental şi ţine de supravieţuire. Toţi avem posibilitatea de a fi creativi şi cred că e foarte important să producem ceva printr-un proces creativ, măcar o dată pe săptămînă.“  

Creativitatea este unul dintre acele cuvinte care a fost folosit de prea multe ori în contexte goale, pînă a ajuns să-şi piardă importanţa. E un termen pe care fie îl legăm de agenţiile de publicitate, fie de eforturile artistice ale copiilor. Însă a fi creativ, a produce ceva cu propriile mîini şi propria imaginaţie poate fi un act eliberator şi plin de satisfacţie. Şi, din punct de vedere psihologic, ne ţine sănătoşi.

Îmi zboară gîndul la omul primitiv şi la foc. Acum multe milenii, focul era un element al naturii, un pericol pentru cei care se apropiau prea mult de el. O pedeapsă sau ameninţare a Providenţei. Cum a ajuns omul să ia focul cel înfricoşător şi să-l aducă în peşteră, să-şi lumineze şi să-şi încălzească locuinţa, să-şi facă mîncarea mai gustoasă şi digerabilă, şi cîte şi mai cîte, arată cît de naturală şi esenţială pentru progresul uman este creativitatea.  

Omul primitiv gîndea şi el, cum s-ar spune în limbajul zilelor noastre, „out of the box“.

Manuela Boghian este web editor pentru Centrul de tratament al dependenţei „Castle Craig“. Blogul ei personal se află la adresa manube.wordpress.com.

Foto: M. Boghian

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Dacia 500 Lastun FOTO RAR Vaslui (3) jpg
Dacie Lăstun adusă la RAR Vaslui pentru omologare. „Fiara de plastic“ a devenit mașină de colecție. Ce performanțe are
Un pasionat a recondiționat o Dacie 500 Lăstun și a adus-o pentru omologare la RAR Vaslui. Motorul pe benzină în doi cilindri poate deplasa mașina, în teorie, cu până la 106 km/h.
Putin îşi pune în cap populaţia şi şefii armatei
Putin a amânat mobilizarea generală sau parțială, ştiind că va fi prost primită de populaţia Rusiei. Acum n-a mai avut ce face, pentru că Ucraina a întors roata războiului.
canotaj shutterstock jpg
Aur pentru România la canotaj feminin opt plus unu, la Mondialele din Cehia
Echipajul feminin de opt plus unu al României a cucerit medaliile de aur la Campionatele Mondiale de canotaj de la Racice, în ultima probă desfăşurată duminică în competiţia din Cehia.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?