Presa şi cazul Vişinescu

Publicat în Dilema Veche nr. 496 din 15-21 august 2013
Presa şi cazul Vişinescu jpeg

Un bătrîn uscat, adus de spate, dar cu o privire fixă şi pătrunzătoare, merge pe stradă, iar în jurul lui e un roi de tineri cu camere şi microfoane. Din roi se desprinde cîte un posesor de microfon care îl mitraliază pe bătrîn cu întrebări: E adevărat că îl băteaţi pe Mihalache? Ce pensie aveţi? 30 de milioane e bine pentru dumneavoastră sau vreţi mai mult? Vă convine dacă o să ajungeţi la închisoare? Dacă primiţi acelaşi tratament pe care li l-aţi administrat lor, deţinuţilor politici? E adevărat că aţi făcut parte din plutonul de execuţie al lui Antonescu?

Bătrînul se înfurie, se repede la tineri, înjură de Hristos, răspunde laconic şi evaziv la întrebări. La un moment dat, se opreşte: „Dom’le, vreţi neapărat să termin aicea? Eu am sufletul, eu am asta, cum se spune, cu tensiunea. Vreţi să termin aicea?“ Secvenţa vă e probabil cunoscută, mai mult de pe Internet decît de la TV. A circulat şi pe reţele sociale, şi pe site-uri, cu titluri referitoare la reacţia violentă a bătrînului. Care e şi el cunoscut: Alexandru Vişinescu, despre care Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a produs dovezi convingătoare că a torturat deţinuţi politici în lagărul de la Rîmnicu Sărat.

Pe zidurile din preajma locuinţei lui Vişinescu au apărut inscripţii de genul: „Torţionare, eşti acasă? Morţii nu te lasă.“ Cum de a înviat procesul comunismului în 2013?

Toată presa a scris despre asta, dar mult mai puţine ziare şi televiziuni au citat publicaţia de unde a pornit toată povestea: Gândul, care, pe 30 iulie, publica două materiale pe.info-ul la care a fost redus de criză, după lansarea pe hîrtie din 2005. Primul era un documentar despre o listă de 35 de comandaţi de penitenciare-Gulag, obţinută de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Conform Institutului, cei 35 sînt responsabili de moartea a 100 de mii de deţinuţi politici, motiv pentru care IICCMER a formulat plîngeri penale împotriva lor.

Al doilea material era un portret al lui Vişinescu, care includea şi imagini video contemporane, cu bătrînul. De ce n-a fost Gândul citat decît sporadic şi cum s-a stîrnit întreg scandalul?

La prima întrebare e uşor de răspuns. În presa românească, în mai mare măsură decît în altele, funcţionează un principiu oarecum stupid, conform căruia trebuie să creezi impresia că ai informaţii în exclusivitate sau cu întîietate. Informaţia nu e obiectul reglementărilor privind drepturile de autor, deci poate fi preluată fără menţionarea sursei, cu atît mai mult cu cît restul presei s-a putut duce la IICCMER şi la plîngerile penale depuse de acesta, pentru a obţine detalii suplimentare. Simptomatic e însă faptul că toată media s-a calat pe Vişinescu, deşi lista include alţi 34 de foşti comandaţi, care ar fi putut fi identificaţi. Aşa a ajuns şi Vişinescu la stîlpul infamiei, în contexte de felul celui cu care am început.

Scandalul a apărut fiindcă Gândul a venit cu o construcţie jurnalistică solidă, iar elementele de soliditate sînt trei. Primul e invocarea unei autorităţi în materie, adică IICCMER, care funcţionează prin girul ştiinţific. Al doilea, faptul că în întreaga montură există şi plîngerile penale, care dovedesc şi ele că e vorba de acuzaţii serioase. Şi, în fine, al treilea e prezenţa în video şi poze a lui Alexandru Vişinescu, dincolo de felul cum a hărţuit sau a fost hărţuit de reporteri.

Plîngerile penale au ajuns la Parchetul Militar şi, de acolo, la Parchetul General. Ele îşi vor urma cursul, generînd în continuare ştiri. Pe TV, dezbaterea s-a concentrat pe faptul că e foarte dificil să dovedeşti vinovăţia lui Vişinescu, fiindcă faptele s-au petrecut acum 50 de ani, dar Gândul a avut din nou o reacţie inteligentă: a dat cazuri de nazişti celebri, judecaţi şi condamnaţi, în ultimii ani, pentru crime petrecute cu 20 de ani în urmă. E evident că justiţia poate funcţiona, într-o ţară normală, măcar într-unele din cele 35 de cazuri. Mai există martori şi documente din epocă, pe care se poate construi un verdict.

Nu am avut timpul să citesc tot ce s-a scris în cazul Vişinescu. E foarte probabil ca şi alte televiziuni sau ziare să fi venit cu elemente noi, în toată povestea. Un astfel de subiect devine, de la un punct încolo, bun comun. Interesantă e însă o comparaţie: cea cu Memorialul durerii. Difuzat în vremurile în care la guvernare era succesorul Partidului Comunist, FDSN-PDSR-PSD, Memorialul Luciei Hossu-Longin a avut destul ecou, dar mai degrabă la modul endemic. Există, desigur, diferenţe de abordare. Memorialul era mai curînd o naraţiune avînd ca suport impresionanta, dar volatila imagine TV, în timp ce, în cazul Gândul, se dovedeşte că scripta manent, inclusiv pe Internet. E însă şi o problemă de generaţii şi mentalităţi. Demersul Gândul a ajuns inclusiv la un public mai tînăr, care a vrut şi el să ştie lucruri despre care se vorbea mult mai mult acum 20 de ani decît azi. În plus, răsturnarea de mentalităţi, pe care o trăim, predispune publicul la un fel de sondare a propriei istorii, de natură să răspundă, într-o oarecare măsură, la întrebarea-truism: „Cum am ajuns aici?“

Prin presă, se vorbeşte despre faptul că Alexandru Vişinescu nu va face, probabil, închisoare, din cauza vîrstei înaintate. Destinul personal al unui singur comandant de lagăr nu e însă atît de important. Furtuna pe care a stîrnit-o Gândul arată foarte clar că societatea românească nu este conciliată în privinţa comunismului. Una din marile probleme ale ultimilor 20-25 de ani e aceea că românii se raportează diferit la vechiul regim, de la bătrînii deţinuţi politici încă în viaţă, la taximetriştii care-şi deplîng salariul stabil şi biletele la Sovata de pe vremuri. Cît timp nu vom avea ceva asemănător cu un consens în privinţa a ceea ce s-a petrecut înainte de 1989, sistemul politic va include în el tensiuni ireconciliabile. Iar presa şi justiţia pot ajuta la o raportare corectă, înaintea istoricilor.

Problema e dacă nu cumva lucrurile nu se vor potoli din cauza tulburărilor de atenţie pe care le are media contemporană, mai ales la noi. În presă, există aşa-numitul principiu al urmăririi subiectului, pînă la consecinţe – în cazul de faţă, proces şi condamnare sau contrariul –, principiu prea des încălcat. Ceea ce se găseşte la IICCMER înseamnă numeroase capete de fir pentru alte investigaţii, referitoare la alţi oameni. Ziarele, site-urile şi televiziunile care vor şti să se ocupe de asta, în loc să se joace cu Vişinescu de-a ursul şi roiul, vor avea mult de cîştigat.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Razboi in Ucraina FOTO Ministerul ucrainean al Apărării jpg
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Armata lui Putin se retrage înspăimântată din unele zone. UE apreciază că intrăm într-o fază periculoasă
Este a 223-a zi de la începutul războiului în Ucraina. În pofida anexării regiunilor Zaporojie și Herson, soldații ruși se află în dificultate în cele două zone, fiind nevoți să se retragă în fața contraofensivei ucrainene.
soldati rusi
Armata rusă, ironizată de chinezi: O „gâscă slabă”
În pofida relațiilor bune afișate public între regimul de la Beijing și cel de la Moscova, mulți chinezi nu se pot abține în a se abate de la linia politică oficială a conducerii lor și fac ironii pe seama dificultăților întâmpinate de invadatorii ruși în Ucraina.
Robert Habeck FOTO EPA-EFE
Germania acuză SUA că vând gazele la preţuri „astronomice”
Ministrul german al economiei, Robert Habeck, a reproşat miercuri mai multor ţări, în primul rând SUA, că vând la preţuri foarte ridicate gazele care le înlocuiesc pe cele din Rusia, transmite AFP.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.