Cui îi pasă de cercetare?

Publicat în Dilema Veche nr. 498 din 29 august - 4 septembrie 2013
Cînd timpul nu avea măsură jpeg

Revista Nature trage iarăşi un semnal de alarmă cu privire la dezastrul din cercetarea românească. Habar nu am cine va citi acest articol sau pe cine va interesa. Eu cred că pe nimeni. Am citit, înainte de a trimite spre Dilema veche acest articol (22 august), o reacţie a domnului Răsvan Lalu, pe Contributors.ro. Probabil singura. Vor mai fi, poate, două-trei intervenţii şi subiectul o să moară aşa cum a murit de fiecare dată. E cald, e vară, e încă vacanţă, de ce ne-ar păsa de cercetare sau de educaţie? Şi apoi, la ce ne ajută atîta cercetare, atîta educaţie, cînd banii, singurul lucru care a ajuns să mai însemne ceva în lumea noastră de astăzi, se fac altfel, fără cercetare şi fără prea multă educaţie? Modelul reuşitei sociale nu prea mai are nimic de-a face cu educaţia.

Cercetător fiind, prins, aşadar, în lehamitea educaţională generală, nu plictisul domnului ministru Mihnea Costoiu mă deranjează, nu superficialitatea păguboasă a doamnei expert Ecaterina Andronescu mă irită, nici măcar blazarea mediocră a domnului ministru Remus Pricope nu mă surprinde, ci masa amorfă a cercetătorilor şi a universitarilor. „Lucrez“ – ca să folosesc un barbarism – în cercetare din 1999 şi predau în învăţămîntul superior din 2005, aşadar, se poate spune că am oareşcare experienţă. Nu multă, ci, acolo, cît să pricep unele lucruri. Şi, cum spuneam, nu dezinteresul celor mari, de pe arena politică, mă sperie şi mă întristează (de-aia au ajuns acolo, ca să fie dezinteresaţi!), ci lipsa de reacţie a celor implicaţi în cercetare şi educaţie. O stare de inerţie şi de apatie profundă se aşterne peste tot şi toate. Binecuvîntatele „lasă, bă, că merge şi aşa“, „ce-o da Domnul“ şi „dacă nu curge, pică“ au virusat şi această categorie profesională, dacă n-o fi fost ea virusată din timpurile mai vechi. Revista Nature vorbeşte despre sistem, acuzînd o parte a lui şi idealizînd o altă parte, fără a vorbi însă de oamenii din sistem. Or, oamenii sînt cum sînt: cercetătorii şi profesorii universitari stau în banca lor, ştiind că dacă nu „curge, tot pică ceva“, aşteptînd mila stăpînirii, temîndu-se că de vor deveni cuvîntători, vor avea de pierdut.

Zilele trecute, unul dintre colegi se justifica astfel: „Primesc 5 lei, de 5 lei fac cercetare.“ Or, aici e hiba. După mine, a face cercetare înseamnă pasiune, devotament, hărnicie şi muncă, multă muncă. Cercetarea nu începe la 08,00 şi se termină la 16,30, conform programului de lucru al bugetarilor (că şi cercetătorii sînt bugetari, nu-i aşa?!). Şi nici nu presupune împietrirea, opt ore de lucru, într-un birou. Cercetarea, şi aici vorbesc despre domeniul umanist, presupune cotrobăirea fără încetare prin arhivele timpului trecut, lecturi încrucişate prin arhivele prezentului, pasiune şi disponibilitate, investiţie totală în arta minuţioasă a reconstrucţiei. Toate acestea ajung să ocupe timpul diurn şi o parte din timpul nocturn. Inspiraţia, viziunea, ideile se aşază diferit de timpul diurn dedicat bugetarilor. Plus, pentru a ajunge la toate astea, pentru a deveni posesorul unei idei, pentru a beneficia de experienţa cercetării, pentru a găsi soluţii, pentru a avea revelaţia entuziastă a unui „Evrika!“, cercetătorul are nevoie de ani de ucenicie, de „formare“, de alergat prin labirintul cunoaşterii iniţiatice.

Cît despre prestigiu şi valoare... A fi cercetător în România anului 2013 a devenit o glumă proastă. A „lucra“ într-o universitate – adică a putea spune: sînt lector, conferenţiar, profesor – mai înseamnă ceva. Dar cînd spui cuiva că eşti cercetător, nu prea te crede nimeni. Şi în cazul meu, circumstanţele – secol XVIII, familie, moravuri, modernizare – agravează poziţia. Ţăranii de prin satul meu natal mă privesc cu suspiciune şi cred că sînt un pierde-vară care deplasează nişte hîrtii printr-un birou. Şoferii de taxi mă întreabă cu neîncredere: „Există aşa ceva la noi? Nu mai bine vă făceaţi profesoară?“ Pentru medicul meu, sînt ziaristă, că de-aia scriu la Dilema; pentru cei din media, sînt enciclopedia care poate fi aşezată pe un scaun, într-o emisiune, că dă bine.

Investiţia trebuie să fie permanentă, iar rezultatele vin destul de greu. În aceste condiţii, nu e de mirare că lumea nu prea are timp de aşteptat. Şi, cum selecţia este una complet otrăvită de parazitism şi impostură, valoarea nu poate fi decît un rezultat prost. Cît despre investiţia financiară... Vorbe mari! Cui îi pasă?!

Pentru mulţi dintre colegii mei, cercetarea a devenit o sinecură – cu alte cuvinte, „mai pică ceva“, în timp ce au alte joburi, alte treburi, multe altele de făcut. Profesorii universitari sînt interesaţi tot de melagurile bunăstării: au două, trei, patru norme, joburi pe unde se poate, iar de prepararea cursurilor sau de lucrul efectiv cu formarea studentului nu prea mai au timp. Se ridică din umeri, cu explicaţia eternă: „Familie grea, remuneraţie mică.“ În timpul ăsta, şandramaua cercetării (şi implicit a educaţiei) se duce de rîpă. Şi?! Nici n-ar avea cum să fie altfel, din moment ce nimic nu ne leagă de profesie. Vocaţie? O raritate. Bani să iasă. Numai că banii nu înseamnă totul.

Am în minte două modele care au contribuit fundamental la formarea mea ca om, mai întîi, şi ca cercetător, mai apoi: profesorii Andrei Pippidi şi Şerban Papacostea. Cine cunoaşte parcursul domnului profesor Şerban Papacostea va înţelege ce înseamnă cercetarea erudită, făcută din şi cu pasiune. Chiar şi cînd nimănui nu-i păsa de cercetare. Mă înclin cu smerenia ucenicului în faţa unor astfel de modele. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

soldat burkinafaso shutterstock 1839402940 jpg
Noile autorități din Burkina Faso spun că președintele înlăturat a fugit la o bază armată
Paul-Henri Sandaogo Damiba pregătește o contraofensivă, a declarat liderul grupării militare care a anunțat preluarea puterii în țară, căpitanul Ibrahim Traore.
Tragerea loto -loterie FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Reportul la Loto 6/49 depășește 2,87 milioane de euro
Reportul la categoria I a jocului Loto 6/49 de duminică depăşeşte 14,22 milioane de lei (peste 2,87 milioane de euro), iar la Noroc este în joc un report cumulat în valoare de peste 5 milioane de lei (peste un milion de euro), informează Loteria Română.
Serghei Kisliţia
Rusia, comparată cu o tumoare canceroasă de către reprezentantul Ucrainei la ONU
Reprezentantul Ucrainei la ONU, Serhii Kisliția, a comparat Rusia cu o „tumoare canceroasă” după ce s-a opus, în Consiliul de Securitate al ONU, adoptării unui proiect de rezoluție care condamnă anexarea a patru regiuni ucrainene.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.