Case vechi, case noi

Publicat în Dilema Veche nr. 496 din 15-21 august 2013
Case vechi, case noi jpeg

Orice mutare e un bun prilej de a arunca lucrurile vechi sau pe cele care nu-ţi mai plac, şi de a cumpăra altele noi. Abia în momentul în care părăseşti definitiv o casă pentru o alta – de altfel, o schimbare majoră în viaţa oricui –, realizezi că patul în care ai dormit atîţia ani, biroul la care ai lucrat, biblioteca moştenită din imemoriabile vremuri socialiste, devenită neîncăpătoare sau inutilă, atîta vreme cît 10.000 de cărţi încap acum pe un memory stick, dar şi obiectele electrocasnice, maşina de spălat la care ai plătit trei ani rate, aragazul pe care ţi l-a făcut cadou o mătuşă, toate acestea nu mai „corespund“, nu te mai reprezintă. De fapt, îţi doreşti ca schimbarea să fie totală sau măcar să te descotoroseşti de lucruri care, de-a lungul timpului, ţi-au aglomerat spaţiul intim, te-au sufocat. Ca să nu mai vorbim de maldărele de cărţi, agende, dosare, de proiecte începute şi neterminate, pe care le aduni în saci şi-n cutii şi pe care încă nu-ţi vine să le arunci, pentru că, în fond, e viaţa ta acolo, în fiecare pagină scrisă, în fiecare factură unde apare numele tău, adresa ta. Pînă la urmă, oftezi, le clasezi şi le păstrezi, spunîndu-ţi că nu se ştie cînd şi dacă îţi vor mai folosi la ceva. Aşa că le cari cu tine Dincolo, la casa cea nouă, unde vei continua să trăieşti în aceeaşi entropie. Cumperi altă mobilă, alte obiecte electrocasnice care îţi vor invada din nou spaţiul pînă la refuz. Cu alte cuvinte, o iei de la capăt...

IKEA – acest paradis capitalist cu metehne socialiste

În anii ’80 – cei mai săraci, cei mai lipsiţi de culoare –, aproape de fiecare dată cînd ieşeam cu tatăl meu în Herăstrău, dădeam o raită şi pe la Expo Mobila. Era o hală chiar la intrarea în parc, prost luminată, de cele mai multe ori pustie, cu ecouri stîrnite doar de zgomotul paşilor noştri. Un soi de văgăună lipsită de viaţă, care adăpostea bucătării, sufragerii, mici „apartamente“ pline de praf, aranjate în detaliu. Era straniu şi stînjenitor sentimentul nelocuirii în spaţii ce arătau ca şi cum ar fi fost locuite, ca şi cum oamenii de acolo s-ar fi ascuns de noi, vizitatorii. De aceea, nu-ţi venea să te atingi de nimic, ca să nu „deranjezi“. Fără să vrei, vorbeai în şoaptă şi mergeai în vîrful picioarelor, ca într-un muzeu. De altfel, în acele timpuri, Expo Mobila era aproape singura variantă de spaţiu expoziţional „comercial“ pe care aveai ocazia să-l vizitezi, în afară de tîrgurile periodice „cu mîncare“ de la Romexpo, unde abundenţa era ostentativă, dar falsă. Cu puţină (sau mai multă) imaginaţie puteai să te simţi la Expo Mobila ca-n Occident. Iar viaţa noastră de atunci era atît de lipsită de spectaculos şi de neprevăzut, încît a admira canapeaua Dana şi sufrageria Felicia putea să reprezinte o opţiune fericită de petrecere a timpului liber.

Tot o opţiune pentru timpul liber, mai ales pentru cel din weekend, este acum IKEA, căci cei mai mulţi dintre muşterii vin să caşte gura, să „viziteze“, să ia prînzul aici, mai puţin să cumpere. Se plimbă printre micile spaţii amenajate – bucătării, sufragerii, dormitoare – cu acea atitudine degajată a oamenilor care ies în parc sau pe faleză la Mamaia. În cele două vizite lungi şi istovitoare la IKEA, în căutare de canapea şi rafturi, mi-am amintit în permanenţă de Expo Mobila din copilăria mea, varianta tristă a acestui loc. Totuşi, atitudinea s-a schimbat, nimeni nu se simte aici un intrus. IKEA – această uriaşă casă de păpuşi pentru oameni mari – are viaţă, vizitatorii se aşază în fotolii şi pe scaune, se lungesc pe paturi, discută şi iau mici decizii domestice (să schimbăm sau nu draperiile) pe la mesele expuse, copiii ţopăie peste tot şi, cînd nu le convine ceva din partea adulţilor, plîng şi se tăvălesc pe covoarele din aşa-zisele livinguri. Totul pleacă din educaţia de „consumatori“, care a început să dea roade, din încrederea pe le-o dă sentimentul că aceste spaţii nelocuite ar putea oricînd (poate nu acum, poate la următorul salariu) să le aparţină. Iar IKEA reprezintă, pentru ei, acel Occident pierdut şi regăsit.  
La IKEA se vine obligatoriu cu întreaga familie. Din cînd în cînd, o voce impersonală anunţă numele unui copil uitat în spaţiul de joacă sau numărul unei maşini parcate aiurea. Am asistat la o ceartă conjugală legată de culoarea unor scaune. Am văzut o mămăiţă moţăind într-un fotoliu din piele, abandonată de cei tineri, care măsurau cu o ruletă o canapea. Am auzit părinţi adresîndu-se copiilor ca unor animale de casă: „Treci aici!“, „Nu-i voie acolo!“, „Nu pune mîna că strici!“ Am privit bărbaţi nervoşi, femei plîngînd, cupluri foarte tinere ţinîndu-se sfios de mînă şi visînd la „prima casă“, cupluri obosite, rutinate, pentru care vizita la IKEA şi preocupările legate de casă reprezintă singurul prilej de comunicare.

La IKEA se petrec mici drame familiale, ies la iveală frustrări şi neînţelegeri mai vechi, iar în final, după ce cu toţii şi-au notat conştiincioşi, cu creionaşul din dotare, codul (forma, culoarea) obiectelor ce urmează să umple golurile de la ei de acasă, are loc inevitabila reconciliere „la masă“, în principalul punct de atracţie al magazinului – restaurantul (cei mai săraci îşi încheie socotelile la un hotdog de 1 leu, la ieşire). Aici se vor lua alte decizii importante – somon sau chifteluţe suedeze? –, se va sta la coadă cu tava şi toată lumea va mînca mulţumită, ca într-o mare familie. O altă zi satisfăcătoare petrecută „în oraş“ se apropie de final. În parcare, un cuplu se îndreaptă spre maşină. Ea ţine în mînă doar un suport de întins rufe şi-i spune lui: „Ei, de data asta am reuşit să ne abţinem!“

Iată ce pot face două mîini dibace

Magazinele de bricolaj nu sînt la fel de populare ca IKEA, nu reprezintă o destinaţie de weekend, poate şi pentru că sînt mai puţine lucruri de văzut şi nu există chifteluţe suedeze. De aceea, dau senzaţia unor spaţii aerisite şi reconfortante, din cauza lipsei aglomeraţiei şi absenţei certurilor şi (in)deciziilor domestice. La Bricostore sau la Dedeman nu se merge cu familia. Merg bărbaţi, uneori în grupuri, „meseriaşii“, oamenii pricepuţi, cu o listă destul de exactă cu ce au de cumpărat, nu pierd timpul, nu stau la discuţii, nu „vizitează“. E un fel de punct ochit, punct lovit.  

Pe de altă parte, există o variantă mai ieftină, mai la îndemînă şi mai potrivită necesităţilor – depozitele de materiale de construcţii, încremenite în timp, populate de un paznic şi cîţiva cîini vagabonzi, fără facturi sau chitanţe, cu preţuri la mica înţelegere şi, dacă îi dai o bere lui nea Titi, îţi duce el sacii de ciment cu furgoneta. Cînd au de-a face cu case noi, reparaţii, şantiere, gospodăriri, românii nu au acea gîndire logică, sistematizată, ca cea a occidentalilor, pentru că niciodată nu au un plan înainte să înceapă ceva. Nu ştiu clar ce le trebuie, cît le trebuie, improvizează, îşi folosesc imaginaţia; de aceea, magazinele de bricolaj „cu de toate“, bine organizate, îi inhibă. Însă la un depozit, cu sfaturile lui nea Titi şi la recomandarea altor „meseriaşi“, s-ar putea să le vină idei.  

Căutăm un depozit de pavele, undeva prin Colentina. Nu este indicat prin nimic, nu există săgeţi colorate cu „mai ai 1 kilometru“, ca la magazinele de bricolaj, aşa că ne rătăcim pe nişte străduţe. Oprim maşina, întrebăm la un butic. „Unde vreţi, la Niculaie sau dincolo, la Geamănu?“ se interesează un burtos local. După ce ne lămureşte, se pare că sîntem pe calea cea bună. Totuşi, abia reuşim să identificăm depozitul, cu ajutorul unor chinezi mînjiţi de var, care se postaseră la intrare. Intrăm cu maşina pe un soi de alee sufocată de vegetaţie, la roţi se reped vreo şase cîini, vedem pavelele colorate, expuse undeva mai în faţă. De ce nu le-au scos la stradă ca să se prindă clienţii unde e depozitul rămîne un mister. Coborîm din maşină, alungăm cîinii, studiem pavelele. După o vreme, îşi face apariţia un tînăr dintr-un soi de gheretă – biroul. Vine molcom spre noi. „Ce aţi pofti de la noi?“ întreabă cu un accent puternic moldovenesc. Îi explicăm că vrem pavele pentru o curte, îi spunem dimensiunile, începe să calculeze, mai greu, dar îşi duce calculele la bun sfîrşit (oarecum exacte, n-am cumpărat decît vreo cinci metri pătraţi în plus). „Nu vi le dau p-acelea groase şi mai scumpe, că nu vă trebe aşa ceva la curtea de care ziceţi... Luaţi-le p-astea de 2 centimetri, îs bune!“ Un sfat preţios. Ne invită în birou ca să facem socotelile. Un spaţiu mic, sufocant, o masă, un chitanţier. Pe perete, un tablou cu Ştefan cel Mare (şi Sfînt). Tînărul scoate un calculator din buzunar şi iar calculează. Ne arată suma totală. „Am zis bine?“ Avem încredere. Nu poate să ne dea factură dacă vrem pe firmă, doar bon. Şi cum le ducem acasă? Iese din „birou“, se uită lung la maşina noastră, se decide: „Nu încape!“ Ştiam şi noi că „nu încape“. Un moment, e descumpănit, apoi: „Las că vorbesc eu cu băiatu’ şi vi le duce el!“ Tînărul are vreo 20 de ani, mă întreb cum o fi arătînd „băiatul“. „Fără grijă, mergeţi acasă şi-l găsiţi pe băiat acolo. Şi pavelele. Îi daţi şi lui de o bere, ceva!“ Plecăm spre casă „fără grijă“, deşi banii i-am dat, pavelele nu le-am primit şi n-avem ca dovadă că le-am cumpărat decît un bon de mînă. Trafic în Colentina, căldură, ajungem acasă în mai bine de o oră, „băiatul“ – un tip categoric mai în vîrstă decît celălalt, cu barbă – e deja acolo, cu furgoneta lui. Cînd a avut timp să încarce pavelele şi să străbată cu maşina jumătate de oraş e un alt mister. Aşa că vom recomanda şi noi mai departe misteriosul depozit, vor mai veni şi alţii după pavele – cum-necum, se pare că lucrurile funcţionează.  

O viaţa nouă second hand  

Vine o vreme, după ce ţi-ai luat mobilă de la IKEA, că „aşa se cade“, după ce ţi-ai luat şi pavele, după ce s-a terminat cu şantierul şi cu reparaţiile „de casă nouă“, cînd descoperi că banii (bugetul, că aşa se spune acum) s-au cam terminat. Şi că-ţi lipsesc lucruri elementare, cum ar fi o maşină de spălat, că pe cealaltă i-ai lăsat-o, cu generozitate, noului proprietar în casa cea veche, pentru că nu mai „corespundea“. Era prea zgomotoasă şi ocupa prea mult spaţiu. Şi, pentru că nu mai sînt bani de una nouă, începi să cauţi pe tocmai.ro după o maşină de spălat second hand.

Apartamentul din Pantelimon al fetei de 20 şi ceva de ani, pe jumătate grecoaică, arăta ca un veritabil talcioc. Toate obiectele care apăruseră cu poze pe site erau scoase la vînzare, casa fusese vîndută şi trebuia golită în cel mult o săptămînă, căci fata trebuia să se întoarcă definitiv în Grecia. Cînd am sosit noi, un alt potenţial cumpărător verifica frigiderul, două cucoane studiau un şifonier. Fata ne-a deschis uşa şi ne-a condus direct în baie. „Ea e!“ ne-a indicat-o cu o oareşce mîndrie de proprietar. Cam uzată, o regretam deja pe cea din fosta locuinţă. „Nu mai am haine că le-am împachetat pe toate, dar aş vrea să vă arăt că spală!“ A băgat-o în priză şi a spălat aşa, în gol, vreun sfert de oră, timp în care cucoanele s-au decis că nu le place şifonierul, iar domnul cu frigiderul a spus că poate se întoarce mai tîrziu cu nevastă-sa, ca să-l vadă şi ea. Fata a oftat că era grea meseria de negustor, chiar şi pentru ea, pe jumătate grecoaică. Apoi, a început să nu mai contenească cu laudele la adresa maşinii de spălat. A reinventat pe loc toate programele, căci pierduse cartea tehnică. Maşina ei spăla de toate – şi lînă, şi perdele, chiar şi covoare. Şi pentru că încă ne uitam la ea cu scepticism, a plusat şi a lăsat 50 de lei din preţ. „Luaţi-o şi n-o să vă pară rău!“ Mai mult ne-a plăcut fata decît maşina, aşa că am bătut palma, în acel apartament trist şi îmbîcsit de lucruri ale nimănui, din Pantelimon. Cînd pleci definitiv dintr-o casă, indiferent cît de bine sau prost ţi-a mers acolo, parcă mori un pic, o parte din viaţa ta rămîne în urmă. Şi nu ştii la ce să te aştepţi în viaţa care va urma, cea din noua casă. Eşti cumva suspendat între două lumi şi te agăţi de obiecte, de cele vechi, de cele noi, cele care au fost ale tale sau cele care vor fi, încercînd cumva să te redefineşti. 

Foto: L. Muntean

imagine principala jpg
De la filmele clasice cu scene de cazinou la sloturi online care împrumută teme și efecte cinematografice
Casino (1995), Rain Man (1988), Ocean's Eleven (2001), Casino Royale (2006) și The Hangover (2009) sunt doar câteva dintre producțiile de cinema celebre care au prezentat scene emblematice din sectorul cazinourilor.
alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.

Parteneri

JJ Gabriel (Captura Youtube) jpg
„Perla” lui Real Madrid: are doar 16 ani și tocmai i-a zis „adio” lui United
Dezamăgit că n-a debutat la echipa mare, fotbalistul a schimbat foaia.
Baywatch  foto   Profimedia jpg
Starul din „Baywatch” care n-avea bani nici să-și plătească chiria. Ce soluție scandaloasă a găsit?
Vedeta faimosului serial a ajuns în pragul evacuării din propria casă, după ce nu și-a mai putut plăti chiria. Soluția controversată care i-a adus 300.000 de dolari în doar trei luni!
image png
Plafonul plăților în numerar crește de zece ori, la 50.000 de lei. Proiectul AUR a trecut de Parlament
Parlamentul a adoptat o inițiativă legislativă susținută de AUR care majorează de zece ori plafonul zilnic pentru plățile și încasările în numerar. Potrivit inițiatorilor, măsura va reduce birocrația și va sprijini antreprenorii și comercianții care depind de tranzacțiile cash.
image png
Scandal după difuzarea imaginilor de la perchezițiile din casa lui Călin Georgescu. Aproape 300 de plângeri la CNA
Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a primit sute de reclamații după ce Călin Georgescu a fost subiectul unei ediții a emisiunii „Decisiv” de la Antena 3 CNN, în care au fost difuzate imagini din interiorul locuinței sale și fotografii din documentația realizată în timpul perchezițiilor.
Salma Hayek
Salma Hayek, naturală și plină de energie la 60 de ani. Actrița a dansat fără machiaj într-o ținută care a atras toate privirile
Salma Hayek continuă să impresioneze la 60 de ani. Actrița mexicană și-a surprins fanii după ce a publicat pe Instagram un videoclip amuzant din culisele noului film „Grown Ups 3”, în care apare fără machiaj și într-o dispoziție excelentă.
Vladimir Potanin și fosta soție Natalia Potanina jpg
Vrea 600 de milioane de lire de la fostul soț. Planul femeii care se luptă pentru o parte din averea oligarhului rus Vladimir Potanin
Bătălie pentru o avere de 22 de miliarde de lire. Ce pretenții are Natalia Potanina de la oligarhului rus Vladimir Potanin, după divorț.
Ilie Bolojan
Mașina SPP de la nunta fiicei lui Ilie Bolojan ajunge în atenția Parlamentului. A fost depusă cererea pentru înființarea unei comisii de anchetă
Deputatul neafiliat Dumitru Coarnă a depus miercuri, la Biroul permanent al Camerei Deputaților, solicitarea pentru înființarea unei comisii parlamentare de anchetă care să verifice modul în care au fost folosite resursele Serviciului de Protecție și Pază (SPP) la nunta fiicei lui Ilie Bolojan.
Nationala Romania (Sportpictures) jpg
România în Liga Națiunilor: când își află adversara și pe cine poate întâlni
„Tricolorii” au în față un duel important, în primăvară.
Mirabela Grădinaru Administraţia prezidenţială jpg
Mirabela Grădinaru participă la o conferință internațională la Varșovia, la invitația Primei Doamne a Poloniei
Prima Doamnă a României, Mirabela Grădinaru, participă miercuri și joi, la Varșovia, la conferința internațională „Their future. Our responsibility.”, dedicată identificării unor soluții pentru protejarea copiilor și adolescenților în mediul digital.