OMG - o problema darwiniană?
Consiliul francez de stat a anulat pe 1 august decizia guvernamentală din martie 2012, care interzicea cultivarea porumbului modificat genetic de către Monsanto. O decizie surprinzătoare, dacă ne amintim că Franţa ar face parte, după cum amintea Ovidiu Nahoi, într-un articol publicat de Dilema veche, din „alianţa“ contra OMG – Franţa, Germania, Luxemburg, Austria, Ungaria, Grecia, Bulgaria şi Polonia, la care organizaţiile agricole au reacţionat pozitiv. Se pare însă că s-au bucurat prea repede. Decizia Consiliului de stat nu este cea a guvernului, ministrul francez al agriculturii, Stephane Le Foll, accentuînd această nuanţă încă din zorii zilei de 2 august. Dezbaterea este însă relansată şi devine, de altfel, cam fără final.
Să fim cinstiţi – recitind multitudinea de texte deja apărute pe acest subiect, ar trebui să recunoaştem că aceste iniţiale ascund de fapt încă un domeniu în care UE nu joacă fair-play: asemeni lui Gabriel Giurgiu, care se întreba, pe bună dreptate, cui nu-i plac organismele modificate genetic, am fi îndreptăţiţi să ne întrebăm ce se întîmplă de fapt cu adevărat. Atitudinea UE este echivocă, Bruxelles lasă la latitudinea naţională decizia de a cultiva sau nu; ceea ce statuează Curtea Europeană de Justiţie, care anulase interdicţia franceză, nu este luat în considerare, dar UE importă de facto porumb modificat genetic?!
Chiar ieri am văzut, pe rafturile unei alimentare banale din Paris, porumb modificat şi porumb nemodificat genetic... Pricepe cine o şti, sau cine o citeşte pe Iuliana Ionel care explică foarte clar că „problema noastră o reprezintă pesticidele, nu plantele modificate genetic.“
Sincer, nu cred că OMG este diavolul, dar cred că la mijloc se află o problemă de interpretare. Între ecologiştii care susţin că plantele modificate genetic sînt dăunătoare albinelor şi gărgăriţelor, şi faptul că, de multe ori, ceea ce este bun pentru om este dăunător florei sau faunei, se află Darwin şi selecţia speciilor. O problemă de atitudine, cum afirma comisarul european pentru Agricultură, Dacian Cioloş:
„Cum vedeţi viitorul cultivării plantelor modificate genetic şi cum va face faţă Europa presiunilor tot mai mari şi de toate felurile în problema asta?
Este una dintre întrebările pe care le primesc des, chiar dacă de problematica OMG se ocupă colegul meu, comisarul Tonio Borg, responsabil cu portofoliul sănătăţii şi al protecţiei consumatorilor. Din punct de vedere strict al deciziei politice, OMG-urile sînt privite din două perspective: impactul lor asupra mediului şi impactul lor asupra sănătăţii oamenilor şi animalelor care le consumă. Pînă acum, autorităţile publice, la nivel european, au luat decizii pe baza evidenţei ştiinţifice existente la data respectivă, din aceste două perspective; lucrurile pot, însă, evolua. Atît timp cît ştiinţa nu demonstrează contrariul, se propune introducerea varietăţilor respective, după caz, în consum sau în cultivare. Dincolo de aceste aspecte, cred însă că se pune problema modelului alimentar: cît este tradiţie şi siguranţa lucrului cunoscut, cît este novator, cu un risc acceptabil de a încerca ceva nou, pe pielea noastră, doar pentru că e ieftin şi pentru că ştiinţa ne spune că putem încerca fără riscuri prea mari. Eu, unul, văd că lumea este din ce în ce mai interesată să ştie ce mănîncă. Constat că, în alimentaţie, în calitate de consumatori, devenim din ce în ce mai proactivi. Cred că în Europa, dată fiind reacţia consumatorilor, viitorul alimentaţiei o va lua pe altă cale decît cea a OMG-urilor. Este părerea mea personală. Nu pot să nu constat, însă, că deocamdată sîntem dependenţi de proteina vegetală, de soia venită de pe continentul american, care, în proporţie covîrşitoare, este modificată genetic. De aceea, pentru informarea consumatorilor, etichetarea mi se pare esenţială – lucru susţinut şi de colegul meu, comisarul european Borg, responsabil de acest domeniu. E important ca oamenii să ştie ce au în cîmp, să ştie ce au în farfurie şi... să aleagă. Prin alegerea pe care o facem atunci cînd ne aflăm în faţa raftului sau a tarabelor cu alimente, prin atitudinea pe care o avem, decidem, de fapt, viitorul alimentaţiei în Europa, mai mult decît orice regulament sau orice lege. Pînă la urmă, acolo va fi tranşată această dezbatere.“
Iulia Badea-Guéritée este jurnalistă franceză, născută în România, editor român la Presseurop.eu. Se ocupă de rubricile „România“ şi „Moldova“ pentru revista Courrier International. Membră a Asociaţiei Jurnaliştilor Europeni, este deţinătoare a premiului „Louise Weiss“, 2006, pentru cel mai bun jurnalist european.
