Jay from L.A.

Publicat în Dilema Veche nr. 497 din 22-28 august 2013
Prietenii ştiu de ce? jpeg

Prima oară a venit în România la sfîrşitul anilor ’90, la un soi de multicultural meeting. Mic, negricios, cu origini mexicane, la a doua sau a treia generaţie în State, surîzător, se recomanda: „Jay from L.A.“, apoi rîdea ca şi cum ar fi făcut o glumă bună. Era singur între opt femei de vîrstă mijlocie, toate cu veleităţi scriitoriceşti, „fugite de acasă“ într-o presupusă aventură în Europa de Est, şi şi-a luat în serios rolul de a întreţine doamnele. L-au adoptat imediat, Jay avea ceva atît din soţii, cît şi din feciorii lor americani, abandonaţi pentru zece zile. Galant, cu iniţiativă şi cu mici momente de răsfăţ. A vrut să vadă Casa Poporului, a văzut-o. Doar pe dinafară, i-a fost îndeajuns. L-a entuziasmat periplul pantagruelic prin Bucureşti, pe care noi, gazdele, l-am pus la cale. Aparent, i-a plăcut tot: berea locală, mititeii lui Cocoşatu, fuduliile de la Nicoreşti, papanaşii. A doua zi, ne-am întîlnit pe la prînz. Era mahmur, s-a dres cu o votcă şi a recunoscut spăsit că de dimineaţă mîncase la McDonald’s pentru că i se păruse mai safe.

S-a întors în România pe neaşteptate, după aproape patru ani. Acelaşi Jay from L.A., actor şi scenarist. Se pare că rămăsese cu ceva de pe urma primei vizite, ceva nedefinit, o nostalgie. Sau cu o curiozitate prea puţin satisfăcută. România i se păruse exotică. Adusese cu el şi un scenariu, voia să facă un film aici – de fapt, un sfert de film. Acţiunea filmului se petrecea în trei ţări diferite, posibil cele care îl marcaseră cel mai mult în călătoriile sale: Islanda, Thailanda şi România. Partea din România era una SF – peisaj industrial şi clone, chiar o revoluţie a clonelor. Film scump, însă se pare că existau producători interesaţi şi ne-a enumerat cîteva nume, desigur, din L.A. N-auzisem de nici unul. „Cît costă să filmezi la Casa Poporului?“ a întrebat. Alte repere nu prea avea. Am vizitat împreună fabrici şi uzine, hale dezafectate, 23 August, maidane. Entuziasmul lui Jay creştea. Descoperea acea Românie pe care şi-o imaginase în LA-ul lui, un imens decor de film, cu el în rolul principal. În a doua seară, ne-a mărturisit că ar vrea să-şi găsească o fată şi să se stabilească aici. I-am spus să fie atent la fete, căci de obicei ele vor să se stabilească la el, în America. A rîs. În a treia seară a fost singur într-un club, a agăţat o doctoriţă, dar, pînă la urmă, n-a fost pe placul lui. Era prea sofisticată. Voia ceva simplu, din popor. A plecat din nou, plin de vise. În aeroport, ne-a asigurat că o să facă filmul cu clone, tăiase deja din scenariu părţile islandeză şi thailandeză. Nu mai exista decît România, unde, eventual, îl aştepta o ipotetică fată cu care să se însoare. Era plin de încredere, acea încredere naivă pe care doar un american poate să o transmită, o încredere standard, învăţată la şcoală; apoi şi-a luat zborul spre L.A.

N-a mai venit a treia oară. Un timp, am ţinut legătură pe Internet. La început, îi ascultam pe Skype speech-urile mobilizatoare: are promisiuni, a mai întîlnit trei producători noi, ar vrea să modifice scenariul (ce ar fi ca pe lîngă clone să existe şi nişte zombie?), parcă totuşi n-ar renunţa la episodul thailandez (cunoaşte acolo o fată care...). Mereu încheia cu: „It will be a great film!“ Treptat, însă, entuziasmul a început să-i scadă, apoi n-a mai dat nici un semn de viaţă. Am aflat că s-a însurat cu o americancă cu origini mexicane, a doua sau a treia generaţie, şi că face filme de prezentare pentru firme de instalaţii şi utilaje industriale.

Ulterior, am văzut un blockbuster SF cu clone, al cărui scenariu, deşi nu se petrecea în România, semăna izbitor de tare cu cel al lui Jay. Cine ştie prin ce sertar din L.A. o fi nimerit, din întîmplare...  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Loredana Zainea jpg
Loredana, șoferița de TIR din Marea Britanie care a mers pe urmele bunicului. „Sunt judecată pe nedrept“
Loredana Zainea, o tânără româncă de 28 de ani, este șofer de TIR în Marea Britanie de cinci ani. Oamenii își întorc șocați privirile când văd la volan o blondă seducătoare.
chimcomplex Foto Chimcomplex
Concedieri colective la Chimcomplex. Care este motivul
Chimcomplex va demara un program de disponibilizare colectivă care vizează 396 de angajaţi ai societăţii, informează compania printr-un comunicat transmis Bursei de Valori Bucureşti.
Simona Radiș foto: Facebook Federatia Romana De Canotaj
Multipla campioană Simona Radiș, despre comparația cu David Popovici: Sunt mai mult de atât
Campioanele olimpice, mondiale și europene Simona Radiș (23 de ani) și Ancuța Bodnar (24 de ani) au fost primite astăzi la Salonul Oficial al Aeroportului Henri Coandă, s-au întors luni de la Racice, acolo unde a obținut 4 medalii mondiale de aur.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.