Retezatul - după 20 de ani

Publicat în Dilema Veche nr. 500 din 12-18 septembrie 2013
Retezatul   după 20 de ani jpeg

Am fost de cîteva ori în Retezat, la intervale lungi de timp, de fiecare dată cu sentimentul pe care-l ai cînd te duci să descoperi o comoară. De data asta m-am pregătit, căutînd pe Internet să văd dacă s-a mai schimbat ceva în privinţa căilor de acces sau a condiţiilor de la cabana Pietrele. Am dedus că lucrurile au rămas oarecum la fel ca în urmă cu 20 de ani, cu menţiunea că, între timp, corpul principal al cabanei a ars şi că parcarea din poiana Cîrnic, la o oră şi jumătate de cabană, este acum plătită şi păzită.

Tîrgu Jiu

Am ales drumul de pe Valea Jiului chiar dacă ştiam că sînt lucrări. Oprindu-ne la Tîrgu Jiu, unde mai fusesem de multe ori, dar, de fiecare dată, în minunate vizite la prieteni, aveam să descoperim partea publică a oraşului, aşa cum o vede un turist în trecere, fără cunoştinţe particulare. Constatarăm că mai multe bancomate nu aveau bani, pur şi simplu. Apoi, ne blocarăm la un stop pentru pietoni, chiar în centru, aşteptînd minute în şir să se facă verde. În zona pietonală, căutarăm un loc în care să putem mînca, dar dădurăm ori de chioşcuri la care se vindeau hamburgeri şi şaorme de care nu-ţi venea să te atingi, ori de restaurante din acelea mari, goale şi întunecate, cu feţe de masă suprapuse, alb peste ciocolatiu, în care un chelner în alb-negru apărea de undeva din umbră să întrebe: „Serviţi o mîncărică la noi?“ După multe căutări, găsirăm şi o pizzerie cu un aspect mai apropiat de epoca în care trăim, în care două fete serveau în ritmul lor, de după-amiază de provincie. Ne spuseră că nu pot să facă limonadă, deşi era trecută în meniu. De ce? Fiindcă se defectă aparatul. Adică, lămîia nu se mai stoarce simplu, nici măcar pe bani, e musai un aparat care, din cînd în cînd, trebuie „servisat“. La masa de alături şedeau doi bărbaţi cu mîini noduroase şi multe beri în faţă, care aproape că strigau unul la celălalt. Pizza a fost însă bună şi, după masă, ne-am aventurat în holul Hotelului Gorjul, pe care oricît m-aş chinui să-l descriu, simt că nu voi reuşi. Un loc care dădea impresia că ar fi în renovare, dar nu era. La fel de greu de descris mi se pare şi felul în care era îmbrăcată o bună parte a locuitorilor, mai ales femeile. Şi toată lumea vorbea la mobil parcă numai despre bani şi afaceri. Mi-am adus aminte vorbele pe care cică le-a spus Brâncuşi: „V-am lăsat săraci şi proşti, v-am găsit şi mai săraci şi mai proşti.“ (Sper să mă ierte minunaţii mei prieteni din acest oraş.)

„Afene“

Am pornit mai departe, spre Petroşani, trecînd prin calvarul nenumăratelor stopuri instalate pe valea Jiului. Pe cît de frumoasă valea, pe atît de prost drumul. Spre ieşire am trecut pe lîngă mai mulţi vînzători, instalaţi cu nişte cartoane pe marginea drumului. Pe primul scria: „AFIINE“. Pe al doilea: „AFENE“. Abia al treilea descoperise calea cea bună: „AFINE“.  

Seara am dormit la o pensiune din Sălaşu de Sus. În curte mai era parcat un BMW cu număr de Dolj, ceea ce nu ni s-a părut de bun augur. Şi temerile aveau să ni se confirme. Pînă în tăria nopţii, ascultarăm muzici lăutăreşti însoţite de darabana bătută în masă. Şi tinerii din Dolj aveau de gînd să urce a doua zi în Retezat. Gazdele au fost însă bune, nişte cucoane cît se poate de serioase. Ne-am mirat să găsim în acel sat de munte magazinul „La Doi Paşi“, asemănător celui pe care-l ştiam de la Bucureşti.

Acelaşi munte, dar parcă altul

A doua zi am plecat spre Cîrnic, unde ne-a întîmpinat omul cu taxa de parcare. Ne-a tras de limbă despre cît avem de gînd să stăm şi unde vrem să mergem. Cu de la sine putere, ne-a propus o mulţime de alte variante, dar, în cele din urmă, s-a dovedit un ghid foarte bine informat. Din poiana Cîrnic am urcat la cabana Pietrele, pe acelaşi drum lung şi bolovănos pe care-l ştiam. Ne uitam după vîrful Retezat, a cărui formă ne rămăsese întipărită în memorie de la ultima vizită. Am zărit un vîrf asemănător, dar parcă mai mic. Şi culmea Lolaia (faimoasă cu altă ocazie) părea mai pitică. Ce să se fi întîmplat? Probabil că, între timp, pe retină ni s-a suprapus imaginea Alpilor şi, prin comparaţie, semeţia Retezatului a mai pălit. Vasăzică, pînă şi munţii pot scădea în ochii noştri.  

Ne-am cazat, ca şi altădată, într-una dintre căbănuţe. O încăpere cu paturi suprapuse, simplă şi curată. Sigur, aveam saci de dormit cu noi, altfel... n-ar fi fost prea simplu. Noroc că sacii de dormit sînt astăzi de mărimea unui termos şi atîrnă mai puţin de un kilogram. Ne-am amintit cum căram odată nişte adevărate plăpumi, başca un cort de vreo 8 kilograme, toporişcă, bidon cu apă, ceaun, aragaz de voiaj... Apropo de echipamente, astăzi, turiştii de la noi seamănă cu cei din Alpi. Vara duc în spate rucsacuri comode şi adecvate necesităţilor fiecăruia şi poartă haine speciale, cumpărate de obicei de la marile reţele de magazine de sport. Adică: pantaloni strîmţi şi uşori, care nu împiedică mişcările, geci uşoare contra ploii şi vîntului, colorate astfel încît să fie vizibile de la mare distanţă şi aşa-numitele beţe de trekking, telescopice, dintre care unele au, culmea, şi amortizor. Cine n-are băţ modern mai pune mîna şi pe cîte o cracă, dar nu mai vezi celebrele rucsacuri din pînză tare, kaki, şi nici bocancii grei din piele. O reîmprospătare cu suflu de import, din care se poate trage concluzia că sportul ăsta nu mai e deloc pe cale de dispariţie. Iar în Retezat, categoria numită de-a lungul timpului pantofari, şoşonari sau paltonari nu există.  

Cabana Pietrele este astăzi ţinută de nişte doamne dintr-o bucată, în stare să impună reguli stricte nenumăraţilor turişti indisciplinaţi. Mîncarea e bună şi ieftină, dar toaletele sînt la fel ca acum 20 şi ca acum 30 de ani. Noroc că organismul omenesc are miraculoasa capacitate de a se reţine în asemenea condiţii.  

Cabana cu fotbal şi Gică Petrescu

În prima zi am ajuns, chiar fără antrenamente prealabile, pînă la lacul Galeşu. În drum ne-am abătut şi pe la romanticul Tău dintre Brazi. Parcă de la ultima vizită, printre brazii din jurul lacului au mai crescut şi jnepeni. Întotdeauna, pe malul acelui lac aproape ireal, mi-am imaginat o la fel de ireală cabană, în care să-ţi suspenzi o parte nedefinită din viaţă, în faţa unui televizor la care să se transmită numai meciuri de fotbal. Evident, e un loc protejat din Parcul Naţional, în care pînă şi instalarea unui cort e interzisă. De ce cabană şi televizor cu fotbal tocmai acolo? Nu ştiu.  

În jurul lacului era plin de musculiţe care bîzîiau ca ţînţarii şi ţi se lipeau pe faţă. Nu puteam crede ca la altitudinea aia să fie chiar ţînţari. Ne-am alimentat cu dropsuri pentru efortul de a urca mai departe (bomboanele din cutia rotundă de metal, aproape identice cu cele de care, în anii ’80, tata făcea rost tocmai din Franţa şi le păstram cu lunile, în mod special pentru zilele de vară cînd mergeam pe munte). Tot urcînd, la loc din ce în ce mai deschis, am început să recîştigăm perspectiva obişnuită a vîrfurilor şi a crestelor. Ne-am reobişnuit cu proporţiile Retezatului. Am regăsit şi „momîile“, adică marcajele ciobăneşti, făcute din pietre puse piramidal, unele peste altele, care te călăuzesc fără greş pe cele mai întortocheate poteci. Am constatat că, deşi ne îndepărtasem de lac, musculiţele se ţineau de noi, erau peste tot, de parcă am fi mers printr-o junglă umedă. De fapt, ne-am confruntat cu ele timp de două zile, pe toate drumurile prin pădure, indiferent de altitudine. O fi fost un an mai special, în care parcă şi viespiile sălbatice s-au înmulţit. Fiindcă n-a fost nici o masă în aer liber fără să dăm din mîini ca să le îndepărtăm. Anul insectelor.

În timp ce urcam, dintr-odată am început să-l auzim pe Gică Petrescu: „Hai, hai, hai să bem un păhărel / De vin vechi sau chiar de tulburel.“ Venea de undeva din adîncurile pădurii de brad. Ne-a trecut prin minte că duhul cîntăreţului şi-o fi făcut sălaş pe acolo. La un moment dat, undeva în susul potecii am zărit un individ cu părul alb. Îmbrăcat cu o cămaşă groasă, de bumbac în carouri, ducea sprinten sub braţ un PET de bere la 2 litri. „Hei! lai lai lai... / Şpriţu-i bun, v-o spun pe onoarea mea / Sănătate să-mi uraţi acum, de ziua mea.“ Muzica venea dintr-acolo. Trecînd pe lîngă el, ne-am zis „Bună ziua!“ şi atunci am observat că, lîngă sticla de bere, în palmă ţinea un mic cub, cu latura de vreo 7 centimetri, şi o antenă. Era un minispeaker portabil, din care vocea cîntăreţului răzbătea cu o claritate incredibilă: „Astăzi este ziua mea şi eu vă mulţumesc / Tare aş vrea să o petrec aşa cum o doresc.“ Trăim într-o eră postmodernă tehnologizată.

Pe fundalul stîncăriilor sfărîmate de sub vîrful Păpuşa ne-a apărut deodată, în plină splendoare, lacul Galeşu. Am mîncat nişte sandviciuri şi am avut grijă să strîngem toate resturile. O altă noutate e curăţenia din întregul Parc Naţional Retezat. Nu vezi un ambalaj, un PET, o cutie de conserve sau măcar o pungă printr-un fund de vale. Nu ştiu cum s-a ajuns la asta.  

Întorşi la cabană, borşul zilei, de pui şi plin de legume, ne-a fost de mare ajutor. La ora 8 s-a dat drumul la curentul electric (funcţionează doar două ore pe zi) şi a pornit şi televizorul din sala de mese, cu transmisia, ei bine... a unui meci de fotbal. În sală erau o mulţime de turişti străini. În vreme ce noi ne confruntam cu nişte hărţi vechi, făcute prin anii ’80 (altele n-am mai găsit), cu izolinii de altitudine, total depăşite în era sateliţilor, nemţii de la masa alăturată aveau o tabletă mare, cu harta care, cu două degete, se putea mări pînă la cele mai mici detalii. Mi-am adus aminte că am învăţat cum românii au fost, la un moment dat, luaţi prin surprindere pe Valea Jiului, în Primul Război Mondial, pentru că soldaţii germani, dotaţi cu hărţi mai bune, au traversat munţii pe drumuri numai de ei ştiute, căzînd în coasta trupelor noastre. Unele lucruri par că nu se schimbă niciodată. Ajunşi în cameră clănţănind de frig şi oboseală, am testat puterea calorică a noilor saci de dormit franţuzeşti. Spre dimineaţă a trebuit să deschidem uşa cabanei, lăsînd să intre răcoarea, mirosul de brad şi zgomotul de pîrîu.

„Evacuaţi-vă deşeurile!“

Nedespărţiţi încă de gustul gemului de afine de la micul dejun primit la cabană, ne-am început urcuşul către Genţiana şi Custura Bucurii. Din cînd în cînd, zăream printre brazi vîrful Pietrele, sclipind în soare, înalt şi înconjurat de pante cumplit de abrupte. Numai gîndul că pînă la miezul zilei trebuia să ajungem la înălţimi chiar mai mari ne descuraja. În definitiv, de ce tot efortul ăsta? N-am putea rămîne la refugiul Genţiana, la soare? Gîndurile acestea îl însoţesc aproape întotdeauna pe cel care urcă. Te lupţi cu panta, dar şi cu ispita de a renunţa. Vara, la pas, distanţele pe munte par enorme. Faţă de alunecarea pe schiuri, mersul pare un adevărat handicap. Şi totuşi, pas cu pas, ajungi, în cele din urmă, oriunde. La apus, după o zi întreagă de mers ticăit, nu-ţi vine să crezi ce ai lăsat în urmă. Un munte în zări albastre dus – vorba poetului.  

La Genţiana, doi oameni în vîrstă se îngrijesc de cabana administrată privat. De cinci ani au reuşit să instaleze nişte panouri solare care dau electricitate. Sînt mîndri. Pe faţada cabanei te întîmpină un afiş mare: „Vă rugăm evacuaţi-vă deşeurile din Retezat.“ Şi, dacă te văd cu ceva resturi în mînă, te întreabă imediat ce vrei să faci cu ele. 

Mai departe, pe marginea tăului Pietrele, am găsit o mare turmă de vaci bălţate care păşteau, sub privirile şi aparatele de fotografiat ale mai multor grupuri de turişti străini, care făceau acolo cîte o scurtă pauză. Era chiar mai tare decît în reclamele cu vaca Milka. Vacile din Retezat mi s-au părut la fel de grase, de curate şi de sănătoase ca acum 20 de ani. Ceva mai jos ne intersectasem cu nişte ţigani care mînau la vale o mică herghelie de cai puternici, de tracţiune. Oamenii purtau pălării de cowboy, lucru ce ne dusese cu gîndul la o altă reclamă celebră, cea cu Marlboro Country.  

Am urcat alături de o pereche de nemţi, el avînd un tricou roşu pe care scria Bayern München. Bună echipă. El, însă, obosea uşor, precum Barcelona de anul trecut. Din custură, lacul Bucura ne-a apărut ca un plămîn albastru, cu suprafaţa uşor încreţită de vînt. De jur împrejur, celebra panoramă. Înspre Ţara Haţegului, cerul era cristalin. Odinioară, acolo zărisem norul acela greu, de poluare, al combinatului de la Călan. Astăzi, combinatul e definitiv dispărut. La celelalte lacuri cu nume de fete – Lia, Ana şi Viorica – nu mai aveam timp să ajungem. Ne-am amintit şi de tăul Porţii, cel roşu, şi de tăul Agăţat, la fel ca şi de platoul înalt unde, în anii ’80, nişte turişti polonezi îi pregătiseră (poate fără intenţie) o surpriză lui Ceauşescu. Construiseră acolo, din pietre (faimoasele lespezi ale Retezatului), o enormă inscripţie: Solidarnosc. Aşa de mare era că nu se putea vedea decît de pe creste; cînd te apropiai, nu mai puteai distinge cuvîntul în întregimea lui. Şi cum primul vînător al ţării tocmai îşi anunţase o vizită în regiune, erau destule şanse să treacă pe deasupra ei cu elicopterul şi s-o vadă. 

Drumul de întoarcere la Cîrnic ne-a rupt picioarele şi ne-a secat ultimele resurse de energie, mai ales că, de bucuria curăţeniei găsite pe munte, am cărat cu noi în spate şi toate resturile. Le-am dus înapoi la Bucureşti. Oricum, din acele înălţimi rarefiate, nu-ţi poţi aminti Bucureştiul altfel decît ca un mare coş de gunoi. 

Foto: R. Manolescu, A. Manolescu

imagine principala jpg
De la filmele clasice cu scene de cazinou la sloturi online care împrumută teme și efecte cinematografice
Casino (1995), Rain Man (1988), Ocean's Eleven (2001), Casino Royale (2006) și The Hangover (2009) sunt doar câteva dintre producțiile de cinema celebre care au prezentat scene emblematice din sectorul cazinourilor.
alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.

Parteneri

image png
Plafonul plăților în numerar crește de zece ori, la 50.000 de lei. Proiectul AUR a trecut de Parlament
Parlamentul a adoptat o inițiativă legislativă susținută de AUR care majorează de zece ori plafonul zilnic pentru plățile și încasările în numerar. Potrivit inițiatorilor, măsura va reduce birocrația și va sprijini antreprenorii și comercianții care depind de tranzacțiile cash.
image png
Scandal după difuzarea imaginilor de la perchezițiile din casa lui Călin Georgescu. Aproape 300 de plângeri la CNA
Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a primit sute de reclamații după ce Călin Georgescu a fost subiectul unei ediții a emisiunii „Decisiv” de la Antena 3 CNN, în care au fost difuzate imagini din interiorul locuinței sale și fotografii din documentația realizată în timpul perchezițiilor.
Salma Hayek
Salma Hayek, naturală și plină de energie la 60 de ani. Actrița a dansat fără machiaj într-o ținută care a atras toate privirile
Salma Hayek continuă să impresioneze la 60 de ani. Actrița mexicană și-a surprins fanii după ce a publicat pe Instagram un videoclip amuzant din culisele noului film „Grown Ups 3”, în care apare fără machiaj și într-o dispoziție excelentă.
Vladimir Potanin și fosta soție Natalia Potanina jpg
Vrea 600 de milioane de lire de la fostul soț. Planul femeii care se luptă pentru o parte din averea oligarhului rus Vladimir Potanin
Bătălie pentru o avere de 22 de miliarde de lire. Ce pretenții are Natalia Potanina de la oligarhului rus Vladimir Potanin, după divorț.
Ilie Bolojan
Mașina SPP de la nunta fiicei lui Ilie Bolojan ajunge în atenția Parlamentului. A fost depusă cererea pentru înființarea unei comisii de anchetă
Deputatul neafiliat Dumitru Coarnă a depus miercuri, la Biroul permanent al Camerei Deputaților, solicitarea pentru înființarea unei comisii parlamentare de anchetă care să verifice modul în care au fost folosite resursele Serviciului de Protecție și Pază (SPP) la nunta fiicei lui Ilie Bolojan.
Nationala Romania (Sportpictures) jpg
România în Liga Națiunilor: când își află adversara și pe cine poate întâlni
„Tricolorii” au în față un duel important, în primăvară.
Mirabela Grădinaru Administraţia prezidenţială jpg
Mirabela Grădinaru participă la o conferință internațională la Varșovia, la invitația Primei Doamne a Poloniei
Prima Doamnă a României, Mirabela Grădinaru, participă miercuri și joi, la Varșovia, la conferința internațională „Their future. Our responsibility.”, dedicată identificării unor soluții pentru protejarea copiilor și adolescenților în mediul digital.
bani numara salarii pensii bani putini
Cum ar putea arăta pensiile după majorarea din 2027. Simulare pentru sume de 1.500, 2.000 sau 3.000 de lei
Pensia medie ar putea ajunge la aproximativ 3.027 de lei în 2027, dacă Guvernul va aplica indexarea de 7,3% avansată de ministrul Muncii, Florin Manole. Majorarea ar însemna circa 206 lei în plus pentru pensia medie și cheltuieli suplimentare de aproximativ 11,3 miliarde de lei într-un an.
image png
Magda Pălimariu, primele declarații după scandalul cu soțul său. Ordin de protecție emis împotriva lui Ionuț Eriksen: „Din respect pentru viața privată”
Magda Pălimariu a făcut primele declarații după ce în spațiul public au apărut informații potrivit cărora ar fi solicitat intervenția poliției în urma unui conflict cu soțul său, omul de afaceri Ionuț Eriksen. Cazul a ajuns atât în atenția autorităților, cât și pe masa judecătorilor.