Calamarii inspectorului-caracatiţă

„Inspectorul principal Mornios, care semăna cu o caracatiţă, adora caracatiţele şi, în timp ce devora cu poftă calamares en su tinta la Le Dôme, observ că gura lui mică, pe care înainte o comparam cu o monedă de 10 franci, seamănă de fapt cu gura rotundă şi ticăloasă a unei caracatiţe. Privindu-i faţa palidă de caracatiţă, cu ochi bulbucaţi ca nişte găoaze de caracatiţă, mîncînd caracatiţe cu gura lui de caracatiţă, mi s-a făcut silă să comand, la rîndul meu, caracatiţă. L-am chemat pe chelner şi i-am cerut o şucrută.“ Dar, cum restaurantul era cu specific pescăresc, nu aveau şucrută… Iată reţeta calamarilor în cerneală proprie, o mîncare specific bască:

Obţineţi de la o pescărie săculeţii cu cerneală de la doi calamari cît mai mari. Luaţi 1 kg de calamari mici, tăiaţi-le teaca în rondele şi tocaţi-le tentaculele. Decojiţi, îndepărtaţi sîmburii şi tăiaţi în cubuleţe o roşie. Mărunţiţi patru căţei de usturoi. Pregătiţi cerneala într-un bol, separat.

Sotaţi calamarii 5 minute la foc iute, în 3 linguri de ulei de măsline. Adăugaţi roşia, usturoiul, un păhărel de tescovină şi un pahar de apă. Săraţi, piperaţi şi asezonaţi cu o jumătate de linguriţă de ardei iuţi basci de Espelette. Acoperiţi vasul şi lăsaţi să fiarbă înăbuşit 30 de minute. Luaţi 2 linguri din sosul fierbinte şi amestecaţi-l cu cerneala din bol. Adăugaţi totul înapoi în vas. Fierbeţi acoperit, la foc mic, încă 20 de minute. Acompaniaţi cu tagliatelle proaspăt fierte.

E un fragment din Téléphone rose (1999), romanul poliţist al prolificului autor francez Pierre Bourgeade – printre altele, descendent al lui Racine. Scena are loc în faimosul bistrou parizian Le Dôme, pe bulevardul Montparnasse 108, între Barnabé Follope, un librar devenit, pe fondul crizei cărţii, detectiv particular, şi inspectorul de poliţie Mornios, care îi detesta pe librari, cu un argument forte: Henri Désiré Landru, criminalul în serie parizian de la începutul secolului al XX-lea, a fost ajutor de librar.