Devoratorii de energie

Publicat în Dilema Veche nr. 500 din 12-18 septembrie 2013
Democraţia cititului jpeg

„E o prostioară“, îmi spune fetiţa blondă, de vreo 5 ani, care-mi stă în braţe. Se uită la tricoul meu. Se mai uită încă o dată. „Ce prostioară“, repetă, şi începe să rîdă cu nişte dinţi mici şi albi, de lapte. Mă uit în jos, spre tricou. Da, dacă stau să mă gîndesc, e de-a dreptul nătîng. Pe un fond negru, un craniu mare – un schelet – rînjeşte cu un nas roşu de clovn. Mai jos, spre burtă, scrie filozofic, englezeşte: „Viaţa e un circ.“ Copilul rîde deja în hohote şi împunge clovnul-schelet drept în nasul cel roşu, cu un deget ascuţit. Fix în buricul meu.

Dar eu am răbdare. Şi nu-i singurul copil de prin preajmă. Alţi doi-trei mai mişună pe acolo, fiecare doritor să fie băgat în seamă. Nu înţeleg de unde atîta interes pentru mine, poate singura care nu i-a giugiulit şi nu i-a provocat la joacă. Sau poate chiar de-aia. Un băieţel îmi arată extrem de serios un  desen. Pe o coală albă, nişte gogoloaie colorate, de diverse dimensiuni. Înţeleg că se doreau a fi ceva sfere, ba turtite ca nişte clătite, ba ţuguiate ca o minge de rugby, colorate apăsat, din rotocoale de creion. „Ce-i asta?“ întreb. „Planetele“, îmi răspunde piticul, uitîndu-se în sus, uşor neîncrezător în faţa unei atari imense ignoranţe. „Ah, uite, Saturn“, mă repliez repede şi pun degetul pe un biloi portocaliu, înfăşurat în bandaje neglijente, de creion verde. Piticul zîmbeşte mulţumit. „Slavă Domnului, femeia asta nouă nu e de-a dreptul proastă.“ Începe să turuie singur: „Marte, Venus, Jupiter...“ Îmi arată cu un deget mic, cu unghia minusculă, murdară de pămîntul şi nisipul în care s-a tot jucat, tot sistemul solar. Undeva, la marginea foii – o picăţică neagră. „Asta ce e?“ îl interoghez. Se înfoaie: „E Pluto şi nu e planetă!“

Scurta introducere în astronomie e întreruptă de nişte urlete. În timp ce băieţelul îmi explica ce şi cum cu toate planetele, unii dintre copii se luaseră la harţă pe nişte maşinuţe. Erau o grămadă de maşinuţe şi de jucării prin preajmă, dar tuturor le căşunase pe una singură. Pe care cu toţii o doreau. Atunci şi numaidecît. Din corul de urlete şi îmbrînceli a fost scos pe sus un puşti blond, cu părul zbîrlit, şi pus la colţ. Mă rog, dus după un mic gărduleţ, ca să se gîndească la fapta lui (dăduse cu piciorul în cineva, sau aşa ceva). Stătea după gărduleţul ăla şi urla din toţi bojocii. Un urlet răguşit, de pramatie. Strîngea cu pumnii albiţi de barele gardului, scosese faţa printre ele şi urla. Fără de lacrimi. Gaşca de copii care roise în jurul maşinuţei cu pricina s-a spart. S-au uitat pe sub gene la pedepsit. S-au uitat un pic la maturii din jur şi au roit-o ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Maşinuţa zăcea pe jos, răsturnată pe spate, delabrată. O roată din faţă i se învîrtea trist în gol.

Şi băieţelul hăulea. Am întrebat-o timid pe mamă dacă îl mai ţine acolo. „Încă cinci minute, ştie el“, mi-a răspuns calmă. „Mi-e milă de el“, am murmurat. „Ţi-l dau acasă două zile şi îţi trece“, mi-a replicat maică-sa. Ameninţarea m-a pus la locul meu.  

Acum, mama asta e calmă şi are simţul umorului, o ştiu. Dar ferească Dumnezeu să te bagi neavizat într-o confruntare generală de mame, pe teme de educaţie a copiilor, biberoane, alăptări în public sau nu, pamperşi, colici, vaccinuri şi alte teme sensibile. Vei fi scos de acolo mort, sfîşiat, distrus, făcut ferfeniţă. Femeile astea-s de o agresivitate infernală. În general, ăla care nu are copii nu are de ce să aibă păreri, iar părerile diferite de ce ştiu ele mai bine decît oricine sînt călcate în picioare. O să fii tîrnosit de la stînga la dreapta şi făcut terci. Mai bine taci. E mult mai sănătos, pentru că n-ai şanse de cîştig într-o asemenea răfuială. Leoaicele astea o să-ţi smulgă beregata şi o să defileze apoi trufaş cu traheea ta însîngerată la vedere.

Îmi plac copiii şi mă întreţin bine cu ei, în perioade scurte de timp. Te seacă însă de toată energia vitală. Te lasă mort, pleoştit ca o cîrpă, după trei sute de întrebări şi alte trei sute de explicaţii. Uneori se încurcă printre mese, la terase. Alteori, cînd nu eşti atent, îţi golesc paharul portocaliu de Campari. Dar măcar după aia tac.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Alexandru Arșinel alături de cei doi băieți ai săi
Alexandru Arșinel a avut doi copii. Cine sunt Bogdan și Cristian Arsinel, băieții actorului
Alexandru Arșinel a avut doi fii, Bogdan Traian şi Cristian Arşinel, care împreună cu soția acetuia, Marilena, au fost mereu aproape de îndrăgitul actor până astăzi, când s-a murit la vârsta de 83 de ani.
Alexandru Arşinel (79 de ani) joacă în mai multe spectacole, la Teatrul de Revistă ”Constantin Tănase” jpeg
Scandalul demiterii lui Alexandru Arșinel. Nicușor Dan l-a înlocuit din funcția de director al Teatrului „Constantin Tănase“
Alexandru Arșinel a condus Teatrul „Constantin Tănase“ din 1998, dar, la începutul acestui an, primarul Nicușor Dan nu i-a prelungit actorului mandatul de director.
Rusii trec granita in Georgia FOTO Getty Images jpg
Moscova face liste cu cei care pleacă din țară: ce se va întâmpla cu ei
Rusia alcătuiește liste cu persoanele care pleacă din țară în contextul decretării mobilizării parțiale.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.