⬆
Societate
Pagina 100
Cu ochii-n 3,14
Pe undeva prin Vrancea, printre tarabe încărcate cu struguri luaţi parcă de la Carrefour (şi cu acelaşi preţ), am dat de o „Piscină Aquatică“. Se pare că, în ziua aia, cînd m-am nimerit şi eu pe drumul Iaşiului, localnicilor le pusese cineva şi apă în piscină… (S. S.)
Citind în presă un titlu rezumat după spusele economistului american Joseph Quinlan, am tresărit. „Femeile sînt viitorul în tehnologie“, suna titlul. M-am gîndit imediat că s-ar putea să apară femeia de înaltă tehnologie digitală.
Crema Carmen Sylva şi sluţenia doamnei R.
Obsesia frumuseţii a fost dintotdeauna exploatată de către vînzătorii de iluzii. Chipul pare să suporte orice pentru a atinge perfecţiunea definiţiilor asupra frumosului. Or, ceea ce este „frumos“ nu stabilesc nicidecum bărbaţii, aşa cum am vrea să credem, ci femeile dornice să placă.
Peter Gabriel şi lumea lui secretă
Belgrad. 5 octombrie. O zi de sîmbătă. Pe Ulica Kneza Mihaila e viermuială încă de pe la 10. E o lumină de culoarea dovleacului proaspăt, izvorîtă din frunzele copacilor de prin parcuri. Vremea s-a dezmorţit un pic, după cîteva zile de frig venit pe neaşteptate.
Autoportretul unui părinte
Un număr dedicat adolescenţei era firesc după recenta temă „scrisori către copiii noştri“. Motto-ul celei din urmă m-a făcut să surîd. Citatul din Khalil Gibran, poetul inspirat al Libanului îndeamnă: „copiii voştri: străduiţi-vă să fiţi ca ei, dar nu încercaţi să-i faceţi ca voi.“
Au făcut broccoli şi ţăranii noştri
Este fenomen. De anul ăsta, ţăranul român s-a adaptat la piaţă: face broccoli. Scump, dar face. M-am trezit ieri, am văzut săptămîna trecută recolta de broccoli în piaţă. Mărturisesc fîstîceala, „nu-mi vine să cred“, „nu-i treabă serioasă“ şi cu toate astea... mîini rupte de muncă, tăiate, cu unghii pline de pămînt îmi dau, tăcute, broccoli.
„Inerţii coagulate“ pentru a „escalada piscul“
Mi-au picat sub ochi cîteva mostre din publicaţiile liceelor şi ale şcolilor şi am remarcat distanţa teribilă dintre ele şi cotidienele adulţilor. În cîteva cuvinte, paginile lor mai păstrează, încă, trăsăturile unei prese de calitate: informaţie corectă, imagini proaspete şi candide, limbaj curat.
O lume complicată
Nu-s rare momentele cînd sînt locuită de o imbecilitate drăgălaşă. Mă uit în uitare de sine la filme cu bătrîni şi animale. Sînt o misionară inimoasă în situaţii cît se poate de derizorii. Îmi bate în piept o inimă cavalerească de leu şi, animată de un soi de extaz baroc, fac fapte de glorie trecînd o bătrînă strada.
Roxanne - şi adolescenţa din comunism
Roxanne, filmul lui Vali Hotea ce a avut premiera de curînd, mi-a adus aminte de diverse poveşti – dacă nu uitate, măcar îngropate – din propria adolescenţă. Ce s-a petrecut în comunism, prin anii ’80.
Petit salé cu linte divin
„Nu vrei să mai schimbăm cîrciuma?“ – îl întreb. Privirea lui Albert se făcu şi mai albastră: „Doar nu credeai că o să mă mulţumesc cu sandvişul ăsta! Hai la Chez Marcel, sînt cu maşina.“ Cu o tartă de Creuse cu cartofi în faţă am început să mă destind.
Noi şi tableta
Un studiu recent spune că 35% dintre americanii de peste 16 ani au tablete. Ritmul de adopţie al acestor dispozitive este exploziv, iar trend-ul din SUA este, în linii mari, acelaşi cu cel din Uniunea Europeană sau România, chiar dacă în alte locuri, procentul e mai mic de 35%.
Bilete de papagal
Am ajuns tîrziu la Wroclaw, pe la zece seara, un scurt popas în drum spre Cracovia. Oraşul m-a surprins, a apărut în călătoria noastră pe neaşteptate, ca şi cum ar fi ieşit din pălăria unui iluzionist, prin vălătuci de ceaţă.
Romii. Franţa îşi face temele europene
În Franţa sînt în jur de 20.000 de romi. Numai atîţia şi aţi făcut din asta o problemă? – ironizează umaniştii. Nu e capabilă Franţa să gestioneze 20.000 de europeni precari? Nu, pentru că nu sînt capabili să se integreze potrivit regulilor Franţei – dă replica tabăra lucizilor.
Bătălia pentru România
Întîmplările legate de exploatarea gazelor de şist tind să capete dimensiuni epopeice. Tot felul de gospodine ies la război şi ne declară public ataşamentul lor faţă de patrie şi popor, încercînd să ne convingă despre justeţea luptei lor cu capitalismul american.
La buletin, cu mama
Intraţi într-o încăpere mică, de vreo 12 metri pătraţi. Înăuntru sînt vreo 20 de oameni. Cîţiva tineri, în aceeaşi situaţie, „cu unul dintre părinţi“ după ei. Buluciţi, lipiţi de perete sau cocoţaţi pe cîteva mese. Scaune nu prea sînt. Adică sînt cîteva rămăşiţe.
Cu ochii-n 3,14
Apar, într-o anumită parte a presei spaniole, tot mai multe articole care vorbesc despre „serenitatea“ prinţului moştenitor, laude în genunchi, declamaţii patetice, ştiţi tonul: în ciuda greutăţilor…, în pofida nevestei…, pe el tot „îl doare Spania“. E clar că se pregăteşte ceva, dar parcă Franco fusese, la vremea sa, ceva mai subtil. (S. S.)
Ad ganga med bok I maganum înseamnă, în islandeză, „toată lumea dă naştere unei cărţi“, ceea ce e cum nu se poate mai adevărat, pentru că, în Islanda, unul
Aripile monahismului – credinţă şi comerţ
O călătorie prin regiunea Vîlcea –Valea Oltului te îndreaptă, fără doar şi poate, spre pelerinajul monastic. Fiecare o face în felul lui şi se apropie de această lume „sfîntă“, dorind – sau măcar sperînd – să se împărtăşească cu „ceva“ din aura acestor lăcaşe.
Beatificarea primarilor
Deunăzi, un prieten se plîngea că felul în care se fac ştirile de la noi a ajuns pe o treaptă dedesubtul căreia nu se mai găseşte nimic. Mai jos de atît nu se poate coborî. Omul spunea că nu vezi pe aici decît ştiri macabre şi tîmpenii, că ştirile despre educaţie, ecologie, ştiinţă şi tehnică sau cele externe lipsesc cu desăvîrşire.
Deserturile lui Eliot Ness
„Vrei să mîncăm?“ – a întrebat ea, aruncînd o privire spre bucătărie. „Aş începe cu desertul!“ spuse el, şi s-a întins lîngă ea. Au luat desertul pe sofa şi, după ce s-au îmbrăcat, a însoţit-o la bucătărie. Era răvăşită toată, ceea ce-l ispitea pe Ness să mai ceară un desert.
Cabliştii, noii gatekeeperi
Televiziunile clasice sînt pe curs de coliziune cu companiile de cablu şi telecom. Schimbările din piaţa media a ultimilor ani plasează furnizorii de semnal din România într-o poziţie privilegiată faţă de grupurile audiovizuale, lucru care poate atrage consecinţe politice şi, cu siguranţă, are consecinţe în privinţa conţinutului.
Fotograful amator
În casă mirosea a oameni bătrîni, însă nu orice fel de bătrîni – era acel spaţiu locuit de oameni care parcă au încremenit undeva într-o coadă a existenţei lor. Nici nu mor, nici nu trăiesc. Totul era tăcut şi înţesat de obiecte adunate într-o viaţă.
Divertisment cu maidanezi şi copii
De la moartea lui Ionuţ, se discută mult şi fără rost. În luptă sînt aruncate truisme mărunte, emoţii în loc de argumente, ironii ieftine, principii îngălate de pedagogie, adevăruri „ultime“, sentinţe enorme. Şi, nu în ultimă instanţă, prostii. Mari.
Pacheţele de primăvară
Nea Sandu e drăguţ. A nimerit, pe la vreo 60 de ani sau cît o avea, într-un restaurant chinezesc, dar nu şi-a pierdut zenul de ospătar de modă veche. Nu e deloc genul celor nemaipomenit de onctuoşi, dar e clar făcut la şcoala ciorbiţelor, a mititeilor sau a unei păstrămioare usturoiate.
Perspective şi ştafete
Ideea din titlu mi-a venit în urma unei observaţii auzite accidental – una, de altfel, arhicunoscută, bătută şi analizată: cea legată de pensionarii care ocupă „degeaba“ mijloacele de transport în comun. O variantă a celebrei „Vă caută moartea pe-acasă...“
Scene din lagărul de ţigani (I)
Joachimowski a fost secretar la Auschwitz I. În primăvara lui 1943, cînd a fost înfiinţat sectorul ţiganilor, a fost chemat la ordin. Împreună cu alţi scriitori, avea să ţină evidenţa nou-veniţilor. Au intrat în prima baracă de la margine.
Cu ochii-n 3,14
Se pare că, deşi televizoarele cu plasmă sînt superioare celor cu LCD, plasma nu are un viitor strălucit şi scăderile în vînzări sînt substanţiale, aşa cum, de fiecare dată, oamenii au sacrificat calitatea şi au ales casetele VHS în locul celor Betamax, mp3-urile în locul CD-urilor şi streaming-ul Netflix în locul sistemului Blu-Ray. (M. C.)
OTV emite din nou. Dan Diaconescu a obţinut licenţă de emisie în Italia. Televiziunea Poporului a plecat după poporul telespectator. O mişcare în contratimp
Vrem o ţară ca afară – cu cine?
V-am tot vorbit despre bucătăria românească din trecut, şi dat mi-a fost, în această săptămînă, să şi „trăiesc“ această „tradiţie culinară“, ajunsă pe meleaguri vîlcene şi pierdută, mai apoi, pe Valea Oltului.
Idei şi substanţe interzise – sper să puteţi crede ceea ce vedeţi
Săptămîna trecută, aminteam despre excelentul interviu realizat de Radu Naum cu ciclistul danez Michael Rasmussen. Cuvintele din subtitlu îi aparţin acestui sportiv. Ele spun enorm, atît în text, cît şi în subtext. Însă, pe parcursul acestui interviu, Rasmussen spune mult mai mult decît atît
Dimineaţa unui scriitor fericit - Mihail ŞIŞKIN la Bucureşti
Între 2 şi 5 octombrie, scriitorul Mihail Şişkin a venit la Bucureşti, la invitaţia Curtea Veche Publishing, pentru a-şi lansa în România cel de-al doilea roman – după Scrisorar –, Părul Venerei (în traducerea Antoanetei Olteanu).
Mafia „copănel, ciocănel“
Merg la Big Berceni de un timp. Nu-mi merge maşina şi drumul spre Piaţa Rîmnicu Sărat este rupt de o lucrare la tramvai. Ar trebui să schimb vreo trei mijloace de transport pentru o palmă de loc. Pe scurt, iau metroul pînă-n Big Berceni, direct.
Povestea Malalei
Premiul Nobel pentru Pace a fost cîştigat de o organizaţie interguvernamentală care cere interzicerea armelor chimice şi distrugerea lor. Premiul Nobel pentru Pace a fost pierdut de Malala Yousafzai, o tînără pakistaneză care a fost împuşcată în cap pentru că a vrut să meargă la şcoală.
Furăciuni şi furtişaguri
Anul trecut am furat o bluză. Eram cu nişte amici într-un sat aproape de mare. În unicul magazin de acolo se vindeau de toate. De la cărnuri pentru grătare, conserve, chipsuri, legume, băuturi felurite, pînă la cuie, detergenţi, insecticide, chiloţi şi papuci. Şi bluze.
Teatru de voie
Cam pe la debutul fiecărei stagiuni teatrale, îmi place să încep cu cel puţin două-trei piese... de voie. Dintre cele de entertainment, care desigur că te pun şi pe gînduri, într-o oarecare măsură, dar, în primul rînd, te fac să rîzi.
Spenser, detectiv la cratiţă
„Am găsit în bucătărie cotlete de porc, muguri de pin, suc de ananas, usturoi, o conservă de mandarine şi smîntînă. Patty mi-a cumpărat şi douăsprezece beri; nu e marca mea preferată, dar ne descurcăm cu ce avem: am deschis o bere şi m-am pus pe treabă."
Să le facem pe plac portarilor
Funcţionara nu era la ghişeu. Deşi conform programului de lucru afişat, ea ar fi trebuit să fie acolo, nu prea îmi păsa. Pînă la urmă, la cît aşteptasem, ce mai contau încă cinci minute, cinci zile, încă o lună?
Ce e exclusiv atunci cînd totul e exclusiv?
Dintre toate strigările de pe site-urile româneşti – gen Şoc! Senzaţional! Vezi aici! –, una are un regim mai special şi sună vetust: Exclusiv! Ce vă evocă acest cuvînt? Cînd aţi văzut ultima oară ceva cu adevărat exclusiv?
Hippioţi mici
Ce s-o fi ales de fata aceea pe care am întîlnit-o de un 1 mai la 2 Mai, dansînd goală pe plajă, învăluită doar în propriul ei păr incredibil de lung? Şi care a doua zi a ieşit mahmură din cort, iar cînd i-am oferit un nes, mi-a răspuns: „Eu nu beau nimic fără grade!“
Cu ochii-n 3,14
Ştiaţi că „bani“ este cuvîntul cel mai folosit de rapperi în textele lor în 2010? Asta după ce, în 1991, cuvîntul cu cea mai mare ocurenţă a fost „negru“. Un motiv în plus să zici că genul ăsta muzical e întotdeauna conectat la realitate, fie ea politică sau economică. (A. M. S.)
De parcă nu aveam destule probleme cu cîinii maidanezi, în Capitală a mai apărut un pericol, de astă dată nu pe străzi, ci în lacuri. Un peşte care, după cum declară (pe www.evz.ro) Vicento Răgălie, zis Costel, administ
O carte de bucate pentru oameni grăbiţi
Cărţile de bucate sînt destul de rare prin Moldova şi Ţara Românească. Mă refer aici la cărţile tipărite care ajung, prin difuzare, să aibă un public. Altminteri, în manuscris au circulat o serie de reţete, fie individual, fie adunate într-un corpus tematic.
Ne dopăm, Măria Ta!
Simpla tastare pe Google a sintagmei „art in sports“ dă, nici mai mult, nici mai puţin de 916 milioane (!) de rezultate. Cîtă vreme folosim cu dezinvoltură cuvîntul „artă“, extinzîndu-i continuu aria de semnificaţie, normal ar fi să acceptăm şi consecinţele acestui proces de extindere.
Impresionismul şi elogiul apei
Apa, mereu apa... o comunitate se constituie pentru a-i privi de aproape mişcările imperceptibile, a-i observa cursul şi urmări evoluţia „insezisablă“ – cum spune Monet, cel care şi-o va constitui în partener privilegiat.
Juma de kil de struguri
Duminică, ora 13, piaţa Berceni. Mers cu metroul, că era crosul. Mamă, ce i-am înjurat pe alergători! Sau poliţia? Dom’le, nu anunţă şi ei lumea. Crosul în România ar trebui întîi să treacă prin staţiile de autobuz. Pur şi simplu, ca să fie anunţaţi călătorii.
Şcoala noastră cea de toate zilele
În timpul anului şcolar, învăţămîntul românesc pare dominat de o tandră concordie, întreruptă, ici şi colo, de cîte un scandal provocat de violenţe, săli de clasă insalubre sau un drum periculos, de cîţiva kilometri, care trebuie parcurs de elevi către şcoală.
Optimizare, eficientizare şi alte lucruri de complicat viaţa
Am cunoscut în viaţa asta o grămadă de echipe de aşa-numiţi consultanţi. Îi ştiţi, probabil, sînt băieţii aceia înalţi, mai degrabă blonzi, în costume care cad impecabil pe umeri şi pe piepţi, cu un uşor accent străin în engleza hipercorectă de lemn.
Cerul lui Viorel - din filmul lui Cobileanski
De Igor Cobileanski ştiam de mulţi ani. Filmele lui, în special Cînd se stinge lumina (2006) şi Saşa, Grişa & Ion circulau, erau vizionate şi apreciate în diverse grupuri de prieteni. Se rîdea şi se plîngea la ele aproximativ în acelaşi timp…
Ied gangsteresc la cuptor
Louie Brunellesches – eroul lui Nick Tosches, din romanul Cut Numbers (1988) – e un gangster cumsecade, ataşat de singura lui rudă în viaţă, unchiul Giovanni, un fost mafiot care a învăţat, în anii de detenţie la Sing Sing, latina.
Orori cu cîini şi victime
Pozele cu orori au început să circule şi pe Facebook-ul românesc. Sînt, mai ales, două: imaginea copilului omorît de cîini şi cea a unui cîine mutilat. Prima e pusă, repusă şi răspusă în circulaţie de cei care cred că maidanezii trebuie eutanasiaţi; a doua – de cei care cred că nu trebuie să te atingi de ei.
Actriţa de filme porno
Colaboram la o publicaţie pentru adulţi, unde scriam texte destul de cuminţi despre sex, gigolo, stripperi – şi eram plătită bine. De altfel, oamenii luau revista pentru poze, nu pentru articolaşele mele.
Cu ochii-n 3,14
Cea mai tare sonerie a unui telefon pe care am auzit-o în ultimul timp: „Trei culori cunosc pe lume“, imnul pe care-l cîntam noi, pionierii, în fiecare dimineaţă, în picioare, pe vremea aceea… Şoferul de taxi al cărui telefon suna aşa mi-a zis, cînd am recunoscut melodia: „Nu-i aşa că era mişto atunci?“ (I. P.)
Cardinalul italian Gianfranco Ravasi, aşa-numitul ministru al Culturii de la Vatican, a declarat la o întîlnire cu presa că Iisus a fost „primul care a folosit Twitter-ul ca să comunice c
Bucătăria română, după reţete universale
La 1865, un oarecare Ionnin Christ publică o carte de bucate, sub numele Bucătărie română. Carte care coprinde 224 reţete de bucate, bufet etc., la Bucureşci, în tipografia lui Stephan Rassidescu. Titlul atrage atenţia prin această pretenţie de autenticitate în ale bucătăriei, legînd diferitele feluri de bucate de o oarecare specificitate locală.
Vă dopaţi, oştenii mei?
Pînă unde ar putea să meargă orice extindere acceptabilă a noţiunii de etică în sport? Are etica o legătură directă cu ideea de fairplay? Ce se înţelege prin „şanse egale“? Dar prin „puritatea spectacolului sportiv“?