⬆
Societate
Pagina 100
Deserturile lui Eliot Ness
„Vrei să mîncăm?“ – a întrebat ea, aruncînd o privire spre bucătărie. „Aş începe cu desertul!“ spuse el, şi s-a întins lîngă ea. Au luat desertul pe sofa şi, după ce s-au îmbrăcat, a însoţit-o la bucătărie. Era răvăşită toată, ceea ce-l ispitea pe Ness să mai ceară un desert.
Cabliştii, noii gatekeeperi
Televiziunile clasice sînt pe curs de coliziune cu companiile de cablu şi telecom. Schimbările din piaţa media a ultimilor ani plasează furnizorii de semnal din România într-o poziţie privilegiată faţă de grupurile audiovizuale, lucru care poate atrage consecinţe politice şi, cu siguranţă, are consecinţe în privinţa conţinutului.
Fotograful amator
În casă mirosea a oameni bătrîni, însă nu orice fel de bătrîni – era acel spaţiu locuit de oameni care parcă au încremenit undeva într-o coadă a existenţei lor. Nici nu mor, nici nu trăiesc. Totul era tăcut şi înţesat de obiecte adunate într-o viaţă.
Divertisment cu maidanezi şi copii
De la moartea lui Ionuţ, se discută mult şi fără rost. În luptă sînt aruncate truisme mărunte, emoţii în loc de argumente, ironii ieftine, principii îngălate de pedagogie, adevăruri „ultime“, sentinţe enorme. Şi, nu în ultimă instanţă, prostii. Mari.
Pacheţele de primăvară
Nea Sandu e drăguţ. A nimerit, pe la vreo 60 de ani sau cît o avea, într-un restaurant chinezesc, dar nu şi-a pierdut zenul de ospătar de modă veche. Nu e deloc genul celor nemaipomenit de onctuoşi, dar e clar făcut la şcoala ciorbiţelor, a mititeilor sau a unei păstrămioare usturoiate.
Perspective şi ştafete
Ideea din titlu mi-a venit în urma unei observaţii auzite accidental – una, de altfel, arhicunoscută, bătută şi analizată: cea legată de pensionarii care ocupă „degeaba“ mijloacele de transport în comun. O variantă a celebrei „Vă caută moartea pe-acasă...“
Scene din lagărul de ţigani (I)
Joachimowski a fost secretar la Auschwitz I. În primăvara lui 1943, cînd a fost înfiinţat sectorul ţiganilor, a fost chemat la ordin. Împreună cu alţi scriitori, avea să ţină evidenţa nou-veniţilor. Au intrat în prima baracă de la margine.
Cu ochii-n 3,14
Se pare că, deşi televizoarele cu plasmă sînt superioare celor cu LCD, plasma nu are un viitor strălucit şi scăderile în vînzări sînt substanţiale, aşa cum, de fiecare dată, oamenii au sacrificat calitatea şi au ales casetele VHS în locul celor Betamax, mp3-urile în locul CD-urilor şi streaming-ul Netflix în locul sistemului Blu-Ray. (M. C.)
OTV emite din nou. Dan Diaconescu a obţinut licenţă de emisie în Italia. Televiziunea Poporului a plecat după poporul telespectator. O mişcare în contratimp
Vrem o ţară ca afară – cu cine?
V-am tot vorbit despre bucătăria românească din trecut, şi dat mi-a fost, în această săptămînă, să şi „trăiesc“ această „tradiţie culinară“, ajunsă pe meleaguri vîlcene şi pierdută, mai apoi, pe Valea Oltului.
Idei şi substanţe interzise – sper să puteţi crede ceea ce vedeţi
Săptămîna trecută, aminteam despre excelentul interviu realizat de Radu Naum cu ciclistul danez Michael Rasmussen. Cuvintele din subtitlu îi aparţin acestui sportiv. Ele spun enorm, atît în text, cît şi în subtext. Însă, pe parcursul acestui interviu, Rasmussen spune mult mai mult decît atît
Dimineaţa unui scriitor fericit - Mihail ŞIŞKIN la Bucureşti
Între 2 şi 5 octombrie, scriitorul Mihail Şişkin a venit la Bucureşti, la invitaţia Curtea Veche Publishing, pentru a-şi lansa în România cel de-al doilea roman – după Scrisorar –, Părul Venerei (în traducerea Antoanetei Olteanu).
Mafia „copănel, ciocănel“
Merg la Big Berceni de un timp. Nu-mi merge maşina şi drumul spre Piaţa Rîmnicu Sărat este rupt de o lucrare la tramvai. Ar trebui să schimb vreo trei mijloace de transport pentru o palmă de loc. Pe scurt, iau metroul pînă-n Big Berceni, direct.
Povestea Malalei
Premiul Nobel pentru Pace a fost cîştigat de o organizaţie interguvernamentală care cere interzicerea armelor chimice şi distrugerea lor. Premiul Nobel pentru Pace a fost pierdut de Malala Yousafzai, o tînără pakistaneză care a fost împuşcată în cap pentru că a vrut să meargă la şcoală.
Furăciuni şi furtişaguri
Anul trecut am furat o bluză. Eram cu nişte amici într-un sat aproape de mare. În unicul magazin de acolo se vindeau de toate. De la cărnuri pentru grătare, conserve, chipsuri, legume, băuturi felurite, pînă la cuie, detergenţi, insecticide, chiloţi şi papuci. Şi bluze.
Teatru de voie
Cam pe la debutul fiecărei stagiuni teatrale, îmi place să încep cu cel puţin două-trei piese... de voie. Dintre cele de entertainment, care desigur că te pun şi pe gînduri, într-o oarecare măsură, dar, în primul rînd, te fac să rîzi.
Spenser, detectiv la cratiţă
„Am găsit în bucătărie cotlete de porc, muguri de pin, suc de ananas, usturoi, o conservă de mandarine şi smîntînă. Patty mi-a cumpărat şi douăsprezece beri; nu e marca mea preferată, dar ne descurcăm cu ce avem: am deschis o bere şi m-am pus pe treabă."
Să le facem pe plac portarilor
Funcţionara nu era la ghişeu. Deşi conform programului de lucru afişat, ea ar fi trebuit să fie acolo, nu prea îmi păsa. Pînă la urmă, la cît aşteptasem, ce mai contau încă cinci minute, cinci zile, încă o lună?
Ce e exclusiv atunci cînd totul e exclusiv?
Dintre toate strigările de pe site-urile româneşti – gen Şoc! Senzaţional! Vezi aici! –, una are un regim mai special şi sună vetust: Exclusiv! Ce vă evocă acest cuvînt? Cînd aţi văzut ultima oară ceva cu adevărat exclusiv?
Hippioţi mici
Ce s-o fi ales de fata aceea pe care am întîlnit-o de un 1 mai la 2 Mai, dansînd goală pe plajă, învăluită doar în propriul ei păr incredibil de lung? Şi care a doua zi a ieşit mahmură din cort, iar cînd i-am oferit un nes, mi-a răspuns: „Eu nu beau nimic fără grade!“
Cu ochii-n 3,14
Ştiaţi că „bani“ este cuvîntul cel mai folosit de rapperi în textele lor în 2010? Asta după ce, în 1991, cuvîntul cu cea mai mare ocurenţă a fost „negru“. Un motiv în plus să zici că genul ăsta muzical e întotdeauna conectat la realitate, fie ea politică sau economică. (A. M. S.)
De parcă nu aveam destule probleme cu cîinii maidanezi, în Capitală a mai apărut un pericol, de astă dată nu pe străzi, ci în lacuri. Un peşte care, după cum declară (pe www.evz.ro) Vicento Răgălie, zis Costel, administ
O carte de bucate pentru oameni grăbiţi
Cărţile de bucate sînt destul de rare prin Moldova şi Ţara Românească. Mă refer aici la cărţile tipărite care ajung, prin difuzare, să aibă un public. Altminteri, în manuscris au circulat o serie de reţete, fie individual, fie adunate într-un corpus tematic.
Ne dopăm, Măria Ta!
Simpla tastare pe Google a sintagmei „art in sports“ dă, nici mai mult, nici mai puţin de 916 milioane (!) de rezultate. Cîtă vreme folosim cu dezinvoltură cuvîntul „artă“, extinzîndu-i continuu aria de semnificaţie, normal ar fi să acceptăm şi consecinţele acestui proces de extindere.
Impresionismul şi elogiul apei
Apa, mereu apa... o comunitate se constituie pentru a-i privi de aproape mişcările imperceptibile, a-i observa cursul şi urmări evoluţia „insezisablă“ – cum spune Monet, cel care şi-o va constitui în partener privilegiat.
Juma de kil de struguri
Duminică, ora 13, piaţa Berceni. Mers cu metroul, că era crosul. Mamă, ce i-am înjurat pe alergători! Sau poliţia? Dom’le, nu anunţă şi ei lumea. Crosul în România ar trebui întîi să treacă prin staţiile de autobuz. Pur şi simplu, ca să fie anunţaţi călătorii.
Şcoala noastră cea de toate zilele
În timpul anului şcolar, învăţămîntul românesc pare dominat de o tandră concordie, întreruptă, ici şi colo, de cîte un scandal provocat de violenţe, săli de clasă insalubre sau un drum periculos, de cîţiva kilometri, care trebuie parcurs de elevi către şcoală.
Optimizare, eficientizare şi alte lucruri de complicat viaţa
Am cunoscut în viaţa asta o grămadă de echipe de aşa-numiţi consultanţi. Îi ştiţi, probabil, sînt băieţii aceia înalţi, mai degrabă blonzi, în costume care cad impecabil pe umeri şi pe piepţi, cu un uşor accent străin în engleza hipercorectă de lemn.
Cerul lui Viorel - din filmul lui Cobileanski
De Igor Cobileanski ştiam de mulţi ani. Filmele lui, în special Cînd se stinge lumina (2006) şi Saşa, Grişa & Ion circulau, erau vizionate şi apreciate în diverse grupuri de prieteni. Se rîdea şi se plîngea la ele aproximativ în acelaşi timp…
Ied gangsteresc la cuptor
Louie Brunellesches – eroul lui Nick Tosches, din romanul Cut Numbers (1988) – e un gangster cumsecade, ataşat de singura lui rudă în viaţă, unchiul Giovanni, un fost mafiot care a învăţat, în anii de detenţie la Sing Sing, latina.
Orori cu cîini şi victime
Pozele cu orori au început să circule şi pe Facebook-ul românesc. Sînt, mai ales, două: imaginea copilului omorît de cîini şi cea a unui cîine mutilat. Prima e pusă, repusă şi răspusă în circulaţie de cei care cred că maidanezii trebuie eutanasiaţi; a doua – de cei care cred că nu trebuie să te atingi de ei.
Actriţa de filme porno
Colaboram la o publicaţie pentru adulţi, unde scriam texte destul de cuminţi despre sex, gigolo, stripperi – şi eram plătită bine. De altfel, oamenii luau revista pentru poze, nu pentru articolaşele mele.
Cu ochii-n 3,14
Cea mai tare sonerie a unui telefon pe care am auzit-o în ultimul timp: „Trei culori cunosc pe lume“, imnul pe care-l cîntam noi, pionierii, în fiecare dimineaţă, în picioare, pe vremea aceea… Şoferul de taxi al cărui telefon suna aşa mi-a zis, cînd am recunoscut melodia: „Nu-i aşa că era mişto atunci?“ (I. P.)
Cardinalul italian Gianfranco Ravasi, aşa-numitul ministru al Culturii de la Vatican, a declarat la o întîlnire cu presa că Iisus a fost „primul care a folosit Twitter-ul ca să comunice c
Bucătăria română, după reţete universale
La 1865, un oarecare Ionnin Christ publică o carte de bucate, sub numele Bucătărie română. Carte care coprinde 224 reţete de bucate, bufet etc., la Bucureşci, în tipografia lui Stephan Rassidescu. Titlul atrage atenţia prin această pretenţie de autenticitate în ale bucătăriei, legînd diferitele feluri de bucate de o oarecare specificitate locală.
Vă dopaţi, oştenii mei?
Pînă unde ar putea să meargă orice extindere acceptabilă a noţiunii de etică în sport? Are etica o legătură directă cu ideea de fairplay? Ce se înţelege prin „şanse egale“? Dar prin „puritatea spectacolului sportiv“?
Ciolan cu varză
O varză uriaşă din piaţă, de acum vreo săptămînă, îşi căuta naşul. Pe balcon – nici o altă legumă. Am ieşit să caut vindecare. Supărarea mare am ostoit-o cu un ciolan. Mă gîndisem la o pulpă împănată şi am ajuns la ciolan. Nu ştiu dacă era meschinărie. A fost deliciu mitocănesc.
Despre un model care ne e aproape
Se vorbeşte mult despre răsturnarea valorilor. Despre false modele. Despre promovarea incompetenţei, a „descurcărelii“, a imposturii, şi despre ignorarea eforturilor oneste, competente, excepţionale.
Prin ochii celorlalţi
„Taică-tu a primit de pomană un covrig în piaţă“ – îmi spune maică-mea agitată, jumate rîzînd, jumate nu. Citeam în ochii ei o aşteptare înfrigurată a unei reacţii din partea mea. Tata era de faţă şi zîmbea.
Mioara şi Penthesileea
Pe 6 septembrie a.c., scriitoarea şi eseista Mioara Cremene a împlinit 90 de ani. Născută pe 6 septembrie 1923, absolventă de psihologie şi pedagogie la Universitatea Bucureşti, şi de actorie şi regie la Academia de Teatru şi Film, Mioara Cremene locuieşte, din 1970, în Franţa, unde a emigrat împreună cu soţul ei, Sergiu Huzum – operator celebru, inventatorul transtravului, decedat în 2004.
Calamari umpluţi ca la Mama Pasquella
Preîncălziţi cuptorul la 170 de grade Celsius. Spălaţi cu apă rece, acidulată, cu lămîie, 12 calamari micuţi, de cam 100 gr fiecare. Tăiaţi tentaculele sub linia ochilor şi puneţi-le deoparte. Curăţaţi tuburile calamarilor.
Plimbăreţele noastre statui
Acum cîteva săptămîni, un cunoscut realizator de documentare de călătorie, de pe un post TV specializat, a vizitat Bucureştiul, împreună cu echipa. După ce a fost plăcut surprins de gastronomia şi ambianţa cîtorva locuri gen Hanul Berarilor, prezentatorul şi-a găsit o îndeletnicire curioasă: număratul statuilor din oraş.
Actori în vieţile altora
În ultima vreme, reality-show-urile de pe posturile noastre TV au devenit destul de confuze. Unii ar putea să creadă că-s „pe bune“, dacă nu citesc anunţul de la final, care trece uşor neobservat – „Acest program este o ficţiune“ –, alţii le pot confunda uşor cu nişte telenovele.
Noua politică a Iranului - "flexibilitatea eroică" - interviu cu Mostafa DOLATYAR
Adunarea Generală a ONU a înregistrat un moment istoric – primul contact direct între SUA şi Iran, după zeci de ani fără relaţii diplomatice. Teheranul, prin preşedintele Hassan Rouhani şi ministrul de externe Mohammad Javad Zarif, s-a întrecut în semnale de deschidere şi dialog.
Păcatul originar al jafului
Cînd discutăm despre capitalism, cei mai mulţi dintre noi, aflaţi sub puternica amintire a comunismului românesc, ne gîndim la cuvinte şi trăim stări precum libertate, democraţie, lege, proprietate şi chiar, mai nou, prosperitate.
Cu ochii-n 3,14
Tot mai mulţi tineri vor să ştie cum era în comunism: „E adevărat că erau Mega Image-urile goale?“ Nu, nu e pe bune, e umor marca Times New Roman. Însă nu m-ar fi mirat să fie o curiozitate reală. (A. P.)
„Conferă formă şi susţinere, la doar 19 lei!“ Ce poate fi? Un sutien, evident, de la celebrul Top Shop, cel care ne-a fericit, mai demult, cu tigaia magică. E vorba de Slim N Lift Aire Bra, „sutienul uşor precum aerul“. Poezia, uşor criptică (a se sesiza denumirea) a sutienului, asociată cu efi
Mediocritatea cotată internaţional nu mai e mediocritate?
Ha, ha, ha! A fost prima reacţie după lectura ştirii publicate pe Hotnews. Se spune acolo că doi profesori sîrbi s-au apucat să confecţioneze un articol cu personaje tip Disney, pentru internaţionala noastră revistă Metalurgia International, atît de rîvnită şi atît de cotată ISI.
Angela, Angeliki, Angelikoutsaki, Angelipitsiroulaki
Ieşi din România şi treci în Bulgaria pe la Giurgiu, traversînd legendarul pod al prieteniei dintre cele două popoare harnice şi prospere, care vieţuiesc la capătul estic al Europei Unite. Prima oară am făcut drumul ăsta prin 2001. Mi s-a părut îngrozitor. Un vis urît. „O ruşine!“ – vorba unui prieten.
Toamna te trage aţa către belşug. Cu tramvaiul.
Ca orăşean, n-am unde, decît iar în piaţă, la Rîmnicu Sărat. Cum altfel? Roşia – 3 lei, dar sămînţa este proastă în toată piaţa. Strugurii – 4 lei la cioara boită şi coană mare, mi-a vîndut struguri la „5 lei, fără sîmburi“ – mare păcăleală.
Ca mereu prima oară
La televizor sînt prezentaţi nenumăraţi turişti străini care sînt îndrăgostiţi de România. Unele dintre cele mai frumoase reportaje despre locurile minunate ale Ardealului sau ale Moldovei sînt realizate de televiziuni britanice, franceze sau germane.
Democraţia cititului
Mi-a căzut sub ochi, zilele trecute, o fotografie a lui David Bowie care pare că citeşte o carte despre Buster Keaton. Spun „pare“ pentru că fotografia e bizară, poziţia lui Bowie e nefirească pentru un cititor. Pe coperta cărţii, figura încremenită a lui Keaton se continuă în figura încremenită a lui Bowie.
Aceleaşi şi mereu altele
Iarăşi a venit toamna, voi spune de astă dată. Iarăşi s-a mai terminat o vacanţă de vară, şi iarăşi va urma Crăciunul. Sentimentul ciclicităţii devine sensibil mai acut, odată cu trecerea timpului: nu ştiu cum se întîmplă, dar începi să ţii minte mai mult repetiţia în sine, decît evenimentele şi întîmplările luate separat.
Calamarii inspectorului-caracatiţă
„Inspectorul principal Mornios, care semăna cu o caracatiţă, adora caracatiţele şi, în timp ce devora cu poftă calamares en su tinta la Le Dôme, observ că gura lui mică, pe care înainte o comparam cu o monedă de 10 franci, seamănă de fapt cu gura rotundă şi ticăloasă a unei caracatiţe.