„Inerţii coagulate“ pentru a „escalada piscul“

Publicat în Dilema Veche nr. 507 din 31 octombrie - 6 noiembrie 2013
Dialoguri întrerupte jpeg

Mi-au picat sub ochi cîteva mostre din publicaţiile liceelor şi ale şcolilor şi am remarcat distanţa teribilă dintre ele şi cotidienele adulţilor: în timp ce ultimele sînt pline de „senzaţional“, „ceva la care nu v-aţi fi aşteptat“, „o veste care îi va îngrozi pe toţi românii“ etc., revistele liceenilor vorbesc despre istorie, olimpiade, baluri ale bobocilor, lecţii sau excursii interesante, portrete de dascăli excepţionali, visuri şi dorinţe. În cîteva cuvinte, paginile lor mai păstrează, încă, trăsăturile unei prese de calitate: informaţie corectă, imagini proaspete şi candide, limbaj curat.

Cu cîteva excepţii. Excepţii în care limbajul vulgar al ziarelor de scandal este înlocuit cu limbajul romanţios şi înzorzonat, subiectele insalubre – cu unele searbede, imaginile scandaloase – cu cele kitch sau, cel puţin, neinspirate.

Iată cîteva exemple: într-o revistă transilvăneană, se face o mică descriere istorică a liceului. Introducerea sună în felul următor: „Pentru ca edificiul să fie trainic, durabil, trebuie să se sprijine pe postulate şi paradigme verificate în dureroasa metamorfoză de an cu an, de zi cu zi. Prin notorietatea şi experienţa didactică figurile ilustre de dascăli, de la începuturi i-au mobilizat pe cei de astăzi şi i-au făcut mai hotărîţi ca oricînd să le urmeze pilda. O şcoală veritabilă atrage învăţăcei, coagulează inerţii (adică cum? – n.a.) pentru a escalada piscul ultim, niciodată încheiată şi radiază tipare în avanposturile altora.“ Este un exemplu tipic de aiurare solemnă, de pierdut uzul raţiunii şi al limbii, de „nespus nimic“, în tone de cuvinte care de care mai umflate şi mai sterile. Orice nedumerire – de tipul „ de ce metamorfoza unui edificiu şcolar este dureroasă?“, „în ale cui avanposturi radiază tipare o şcoală veritabilă?“, „despre ce pisc vorbim?“ – este firească, dar va rămîne fără nici o explicaţie.

Într-un alt loc, un profesor povesteşte despre întîlnirea dintre elevii săi şi deţinuţii din Penitenciarul de la Gherla: „Am aşteptat cu emoţie vizita, atît eu, ca profesor, cît şi ei, datorită necunoscutului ce plana asupra planului nostru şi pot declara că, deşi scurtă – cîteva ore, vizita a fost definitorie în dezvoltarea multilaterală a caracterului nostru.“ (cît de multilaterală? – n.a.)

Într-o altă revistă, profesorul editorialist deplînge soarta culturii într-o lume interesată exclusiv de consum şi distracţie ieftină. Vinovatul pentru soarta rea a artei? Capitalismul, şi încă din secolul al XVIII-lea. Iată dovada: „Treptat omul iluminist, atras de cultură, creator de cultură, iniţiator de valori şi idei este înlocuit de un nou tip uman, cel al omului capitalist al cărui scop principal, şi aparent unic scop, este de a-şi spori situaţia materială, ale cărui unice valori sînt banul şi modurile prin care îşi poate spori averea. Acest nou om nu doar că se îndepărtează de tot ce s-a înţeles pînă acum prin omenesc, ci, şi ignoră latura umană ori şi-o pierde complet.“

Am spus cîteva excepţii? De fapt, sînt multe. Mai toate editorialele scrise de profesori au ceva din refrenele îngînate, cu pieptul bombat şi avînt revoluţionar, la „Cîntarea României“. Mai îngrijorătoare mi se pare, însă, selecţia textelor scrise de elevi: în reviste par a nu intra decît acelea care duc mai departe limbajul lemnos al dascălilor redactori.

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

blog unteanu
Care este miza reală a referendumurilor organizate de ruși în zonele ocupate din Ucraina?
Aparent, răspunsul este clar, simplu și evident: vor să anexeze teritoriile respective și să le adauge ca parte componentă a Federației Ruse.
Lucian Ovidiu Heiuş  INQUAM Photos George Calin jpg
Șeful ANAF: Un timișorean are de plătit peste un milion de lei. Estimăm încasări de 376 milioane
Șeful ANAF, Lucian Heiuș, estimează că până la finalul anului va aduce la bugetul de stat o sumă totală de peste 370 de miliarde de lei.
Protest împotriva mobilizării în Sankt Petersburg FOTO EPA-EFE
Rușii fug pentru că sunt îngroziți de teroarea din propria armată, spune un general
Groaza față de regimul de teroare din propria ar putea fi unul dintre motivele pentru care rușii au fugit în număr mare din țară după anunțul mobilizării parțiale a populației, relatează The Sun.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?