Cu ochii-n 3,14

E MODA ASOCIERII 
STRĂINULUI FIX 
CU UNGHIURI DIFERITE 
DE PELERINAJ  

● E moda asocierii competiţiilor sportive cu numele sponsorilor. Primei divizii din ţară i se spune Liga 1 Bergenbier, Cupei României i se adaugă numele unei alte beri – Timişoreana. Moda nu e numai la noi. În Anglia, primei divizii fotbalistice Premier League i s-a adăugat numele unei bănci – Barclays. Dar se pare că sportul se îmbină mai ales cu băuturile, fie ele şi greu de băut pentru sportivi. Compania Red Bull deţine două echipe de Formula 1. Şi, mai nou, aud că ierarhia echipelor naţionale de fotbal se numeşte clasamentul FIFA Coca-Cola. Parcă ar fi vorba de numele unei maimuţe. (A. M.)

● Cum mai tot timpul sîntem timoraţi cînd se vorbeşte despre comportamentul românului în străinătate, iată cîteva mostre de comportament al străinului în străinătate: într-un resort de bungalow-uri, trezirea o dădeau aproape zilnic turiştii nemţi şi a lor voce răsunătoare – hăhăiau, urlau, se simţeau bine – la 6 dimineaţa; în altă ipostază, la aterizarea avionului pe pista de la Otopeni, un francez spilcuit şi delicat şi-a pus dintr-odată piciorul pe scaun începînd să-şi lustruiască pantoful; într-un sit arheologic milenar din Cappadocia, o domnişoară anglo-saxonă şi-a imaginat probabil că un loc întunecat poate fi folosit şi pe post de toaletă. Cu alte cuvinte, cîte bordeie, atîtea obiceie. (S. G.)

● Obiecte care, altădată, ni se păreau teribil de preţioase şi greu de achiziţionat, acum ni se oferă, aşa, pe nepusă masă: de pildă, un telefon fix. De la Romtelecom. Cineva ne-a sunat, ni l-a oferit şi, pentru că persoana care i-a răspuns nu s-a bucurat destul, a întrebat: „Şi de ce nu sînteţi încîntaţi?“ (I. P.)

● Scafandrii ruşi au recuperat din lacul Cebarkul o piatră de 570 de kilograme, de fapt un fragment al meteoritului vedetă, filmat din o sută de unghiuri diferite, care s-a dezintegrat în luna februarie deasupra munţilor Urali. În competiţia globală pentru cucerirea spaţiului şi recuperarea obiectelor din Cosmos, şi de data asta ruşii au avut noroc. Probabil că americanii sînt supăraţi că deasupra Munţilor (lor) Stîncoşi nu s-a dezintegrat încă nimic. (A. P.)

● N-aş fi crezut că Biserica poate organiza şi centre de profit. De pildă, la Iaşi, undeva lîngă Patriarhie, în aceeaşi clădire, se află o librărie şi o agenţie de pelerinaj. (M. M.)

E CLAR CĂ SE PREGĂTEŞTE CEVA
CUM NU SE POATE MAI ADEVĂRAT,
DAR PARCĂ TOT NU MAI ARE HAZ
SĂ TE ÎNTREBI CE-A FOST PREA MULT  

● Apar, într-o anumită parte a presei spaniole, tot mai multe articole care vorbesc despre „serenitatea“ prinţului moştenitor, laude în genunchi, declamaţii patetice, ştiţi tonul: în ciuda greutăţilor…, în pofida nevestei…, pe el tot „îl doare Spania“. E clar că se pregăteşte ceva, dar parcă Franco fusese, la vremea sa, ceva mai subtil. (S. S.)

● Ad ganga med bok I maganum înseamnă, în islandeză, „toată lumea dă naştere unei cărţi“, ceea ce e cum nu se poate mai adevărat, pentru că, în Islanda, unul din zece locuitori publică o carte. Înseamnă că, dintre cei 300.000 de locuitori, 30.000 sînt scriitori. Dvs. cîţi autori islandezi cunoaşteţi? (L. V.)

● Să fie Parisul prea aseptic? Aşa susţine într-un articol din New York Times şeful biroului ziarului american la Paris, care îşi anunţa în acest fel şi plecarea din capitala Franţei. Steven Erlanger scrie că Parisul „nu e deloc cool, e prea ordonat, prea aseptic, un oraş al plăcerilor prudente: muzee, restaurante, operă, balet“ etc. Dacă îl compară cu New York-ul, s-ar putea să aibă puţină dreptate. Dar parcă tot aş trage o fugă să mă conving. (A. M. S.)

● Nu mai are haz să te întrebi ce-a fost înainte, oul sau găina, acum, cînd cercetătorii au descoperit că florile au existat înaintea dinozaurilor. (M. C.)

● În faţă la Autogara Militari din Bucureşti, obosită şi trăgînd bagajul după mine, încerc să iau un taxi. Taximetristul, uitîndu-se la troller: „Unde mergeţi?“ Eu: „Acasă.“ Schimbul ăsta de replici s-a mai repetat apoi de vreo trei ori, cît să regret că am părăsit Sibiul, unde un domn taximetrist, căruia i-am dat 7 lei pentru o cursă care făcea 5, s-a întors către mine zîmbind: „Mi-aţi dat prea mult…“ (P. M.) 

DEOCAMDATĂ 
(DIN CAUZA ÎNCĂLZIRII GLOBALE) 
N-AM GĂSIT PE LUNĂ 
DECÎT UMEZEALĂ ABSORBITĂ 

● Am primit, împreună cu un ziar, oferta promoţională a publicaţiei Destinaţii pitoreşti şi m-am uitat peste ea înainte s-o arunc. De pe hîrtie, cineva nervos dădea ordine unei armate de sclavi. „Deschideţi repede!“ „Răzuiţi cåmpurile aurii!“ „Verificaţi dacă aţi găsit 1, 2, 3, sau 4 globuri!“ (Deocamdată, n-am găsit decît o virgulă în plus.) „Dacă în urma răzuirii aţi găsit trei globuri, veţi primi şi un pachet cu 18 cartele de separare a capitolelor, care facilitează organizarea fişierelor.“ (Cred că mă pot lipsi de aşa ceva.) „Comandaţi prin SMS. Vă rugăm NU folosiţi diacritice!“ „Deschideţi plicul şi verificaţi conţinutul! Cadou suplimentar: V-am tipărit etichete cu drapelul unor ţări. Verso-ul etichetelor au o parte adezivă.“ (Concluzie: dacă nu trebuie folosite diacritice, dar se pot folosi dezacorduri, e limpede că, în anumite capete, răzuirea face ravagii.) (D. S.)

● Veneţia se scufundă, din cauza încălzirii globale, cu  1 mm pe an, în timp ce New Orleans-ul se scufundă cu 2,5 cm pe an, inclusiv din cauza exploatării petroliere şi a gazelor naturale din zonă. Ne vor creşte din nou branhii. (M. C.)

● Cică, în mai puţin de o lună, va fi gata tunelul pînă la prima staţie – Orizont – a metroului din Drumul Taberei. Să-i credem? Ştirea asta a avut acelaşi impact asupra mea ca şi cum aş fi aflat că, în mai puţin de o lună, edilii bucureşteni vor ajunge pe Lună. Ca să stîrpească maidanezii de acolo, desigur. (A. P.)

● Sînt un mare cititor de etichete şi deseori chiar am ce citi. Iată ultimele trei lecturi: 1) pe recipientul unei creme de mîini, la instrucţiunile traduse în mai multe limbi apare, nediferenţiat, RO/MD, semn că în industria cosmeticelor limba moldovenească nu a fost acceptată – imbatabil argument politic; 2) pe buzunarul interior al blugilor am găsit reproduse trei intrări de dicţionar cu definiţiile bumbacului, a denimului (20% din greutatea sa este umezeală absorbită), a culorii indigo şi a blugilor (care trebuie să aibă cinci buzunare, şase nituri, între cinci şi şapte găici, un fermoar şi o capsă); 3) pe dosul curelei pentru ceasul de mînă scrie „Piele naturală. Mărmea poirivită“, de unde se vede că ortografia nu e chiar la îndemînă. (M. C.)

Foto: E. Farkas