Roxanne - şi adolescenţa din comunism

Publicat în Dilema Veche nr. 507 din 31 octombrie - 6 noiembrie 2013
La drum – propriul road movie jpeg

Roxanne, filmul lui Vali Hotea ce a avut premiera de curînd, mi-a adus aminte de diverse poveşti – dacă nu uitate, măcar îngropate – din propria adolescenţă. Ce s-a petrecut în comunism, prin anii ’80.

Filmul mi-a atras atenţia pentru că l-am găsit puţin altfel decît... valul majoritar. Povestea în sine, care se pare că e inspirată din viaţa regizorului, e interesantă: eroul principal, Tavi, interpretat de Şerban Pavlu, a dat, în liceu, o dedicaţie muzicală la Europa Liberă, pentru colega de care era îndrăgostit atunci, Roxana. Cîntecul ales era, evident, Roxanne al lui Police. Cineva dintre prietenii de atunci l-a turnat că a dat dedicaţia, şi a fost chemat şi anchetat de Securitate, împreună cu respectiva Roxana. Peste ani, Tavi redescoperă întreaga istorie în dosarul pe care şi l-a cerut de la CNSAS.

Filmul e, de fapt, povestea generaţiei mele, a relaţiei acesteia cu regimul în care şi-a petrecut adolescenţa şi o parte din tinereţe, precum şi a efectelor acelei perioade asupra modului în care reprezentanţii generaţiei în cauză reuşesc să supravieţuiască epocii actuale. Un mod destul de inadaptat şi neîndemînatic, dacă ne luăm după personajul Tavi, interpretat mereu de Şerban Pavlu... perfect uluit – o uluială tristă, întipărită parcă perpetuu pe faţă, din care cu greu mai poţi să te trezeşti – şi niciodată destul de matur sau de prompt în reacţii.

Şerban Pavlu, care ne-a convins în varianta sa isterică din Toată lumea din familia noastră (2012, Radu Jude), e aproape la fel de convingător şi în postura încremenită din Roxanne. De altfel, Roxanne însăşi, adică Roxana, e jucată la fel de încremenit de Diana Dumbravă. Dar pare să fie o încremenire intenţionată şi bine orchestrată: Roxana regăsită de Tavi după mulţi ani şi cu o situaţie materială mirobolantă, e, într-o oarecare măsură, un soi de moartă vie, un personaj care se înfrînează de la orice fel de reacţii emoţionale.

În final, Tavi reuşeşte să... meargă mai departe (era să spun precum celebra Angela, dintr-un alt film românesc...), după ce îşi clarifică trecutul, identificîndu-şi turnătorul din adolescenţă şi descoperind şi asumîndu-şi, în limite posibile, fiul său cu Roxana (jucat firesc de debutantul Anghel Damian).

Problema adolescenţei petrecute în comunism rămîne însă. Cel puţin la prima vedere, eu, una, eram fericită în adolescenţa mea comunistă. Care devenea mai puţin comunistă datorită pachetelor cu dulciuri şi haine pe care le primeam de la naşa mea din Germania. Pachete care mi-au permis să mi se pară că sînt în rîndul lumii şi în pas cu moda. Datorită cărţilor pe care le citeam, în general cele din literatura universală, pe care sper şi cred eu, le citeau copiii din toată lumea... Şi a filmelor pe care le vedeam – ce-i drept, pe atunci uşor mai ciuntite de cenzură, mai ales la Cinematecă... Dar şi la Bibilotecile Britanică şi Americană (aşa se numeau pe atunci), instituţii pe care le puteai frecventa fără să dai seamă, dacă erai elev sau student. Precum şi muzicii pe care o ascultam pe casetofoane extraplate, mono, fie că era vorba de Beatles, Rolling Stones ori Queen.

Toate astea ar fi fost bune şi frumoase dacă nu ar fi fost umbrite de (auto)cenzura de protecţie, practicată şi învăţată din familie, care te prevenea ca la şcoală să nu vorbeşti cu nimeni împotriva sistemului, să nu (prea) spui bancuri politice; să nu critici deschis textele stupid-patriotarde din manuale, ci doar să-ţi permiţi să nu-ţi placă, în particular...

Autocenzură care, aparent, nu ne-a marcat deloc, dar care, în realitate, şi-a pus multe ştampile pe noi: una dintre ele, destul de gravă, este incapacitatea/slaba capacitate de a vorbi coerent în public, de a întreba deschis cînd ai o nelămurire sau de a-ţi exprima direct părerea, cînd ai una. (Desigur, nu e valabil în cazul tuturor...)

Evident, în perioada de sfîrşit de adolescenţă şi început de tinereţe, cînd devenisem mai puţin copii şi mai vădit adulţi, problemele iscate de traiul într-o orînduire totalitară deveniseră şi ele mai grave şi mai numeroase. Dar despre acestea – cu altă ocazie. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

politist rutier local
Interlopul care a amenințat un polițist local, condamnat cu executare. „Îți dau de leșini”
Un interlop din Alba Iulia, recidivist, s-a ales cu o pedeapsă cu închisoarea, cu executare, pentru că a amenințat un polițist local și a tulburat ordinea și liniștea publică.
Dr. Marian Gașpar FOTO arhivă
Chirurg renumit din Timișoara, acuzat că a luat șpagă de la pacienți. Dr. Marian Gașpar, prins în flagrant delict
Medicul chirurg Marian Gașpar, de la Institutul de Boli Cardiovasculare din Timișoara, a fost ridicat de polițiștii de la DGA în urma unui flagrant delict, în care doctorul ar fi primit 1.000 de euro.
imparatul Sursaadevarul png
„Împăratul“ şi locotenentul, interlopi din Neamț judecaţi pentru o crimă săvârşită în Irlanda
„Împăratul“ şi locotenentul său, doi interlopi români, sunt judecaţi pentru o oribilă crimă săvârşită în Irlanda, acolo unde formaseră o grupare infracţională extrem de periculoasă

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.