Actriţa de filme porno

Publicat în Dilema Veche nr. 504 din 10-16 octombrie 2013
Duplicitate și nuanțe jpeg

Cînd n-ai un personaj senzaţional la îndemînă, îl inventezi. Asta m-a învăţat presa românească pe la sfîrşitul anilor ’90, cînd ziarele cu „crimă şi mister“ încă se vindeau ca pîinea caldă, iar paginile trebuiau rapid umplute, uneori cu ceea ce numeam, pe atunci, „burţi“. Noi, jurnaliştii, mereu în căutarea inspiraţiei, intrasem deja pe terenul minat al unei literaturi ieftine, kitsch. Aveam un coleg, un soi de maestru al „burţilor“, care ajunsese la performanţa de a vinde o „burtă“ – căreia el îi spunea reportaj – la mai multe publicaţii, cosmetizînd-o şi înflorind-o pe parcurs, pînă cînd a fost cît pe-aci să i se publice un interviu fictiv cu avocatul Regelui şi i s-a cam înfundat. Însă nu despre el vreau să vă povestesc acum.

Colaboram la o publicaţie pentru adulţi, unde scriam texte destul de cuminţi despre sex, gigolo, stripperi – şi eram plătită bine. De altfel, oamenii luau revista pentru poze, nu pentru articolaşele mele. La un moment dat, am descoperit un „subiect“ în ziarul Naţional: o româncă a emigrat în Germania, unde a devenit o faimoasă actriţă de filme porno, iar acum, pe la 50 de ani, adică „la pensie“, s-a întors în România pentru un business – şi-a deschis o şcoală clandestină, care pregătea viitoare vedete de filme porno. Erau în articol şi date concrete: aparent, fusese vorba de o documentare serioasă: „şcoala“ se afla undeva într-o casă de pe strada Mătăsari, vecinii bănuiau că acolo se petreceau lucruri dubioase, însă nu aveau dovezi, matroana declara că nu-i pasă de gura lumii şi că le asigură „cursantelor“ – fete tinere, frumoase, unele chiar cu facultate, dar care mor de foame pe aici – cariere promiţătoare în Germania. De bună-credinţă, am sunat la ziar ca să stau de vorbă cu reporterul, iar conversaţia a fost una profesională. Dacă mă poate pune în legătură cu doamna respectivă pentru a scrie un articol ceva mai mare... Sigur că da, doamna va fi încîntată, însă deocamdată e plecată în Germania, să revin peste două săptămîni. Am revenit, am perseverat, încă mai credeam că e pe bune. Tot în Germania era, lucra la un film – porno, desigur. Şi cînd se întoarce? De data asta, un pic încurcat, reporterul a promis că-i va da divei numărul meu de telefon şi că o să mă caute chiar ea, asigurîndu-mă că e interesată de articolul meu.

Deja bănuitoare, am plecat să mă documentez pe strada Mătăsari. M-am tot uitat la case: vechi, scorojite, cu ferestre cu pisici, nu părea să se întîmple nimic porno în spatele lor. Am ciulit urechea – nici un geamăt, nici un gîfîit suspect de nicăieri. Un nene m-a întrebat pe cine caut, dar mi-a fost ruşine... Ce puteam să zic: caut o şcoală de curve?

Deja convinsă de autenticitatea „burţii“, dar fascinată de personaj, m-am apucat de scris. Două pagini de revistă, o întreagă poveste, tot pe strada Mătasari, vecinii mai libidinoşi, care o urmăresc de după gard cum coboară din maşina ei de lux şi intră în „instituţia“ pe care o conduce. În budoarul ei, un soi de birou administrativ al şcolii, servindu-mă cu o cafea, fumînd Kent lung, povestindu-mi despre calităţile „fetelor“ ei, foste învăţătoare de la ţară şi secretare de patroni arabi, dar şi de băieţi, cu muşchi lucraţi la sală, care, dacă n-ar fi fost ea, ar fi sfîrşit ca bodyguarzi sau paznici de noapte. În fond, ea califică nişte tineri şi oferă locuri de muncă, e o treabă serioasă. Apoi, un tur al şcolii: la parter – sala de orgasme, tapetată cu oglinzi; în pivniţă – un mic curs pentru sado-maso. Şi aşa mai departe.

Redactorul-şef de la revista pentru adulţi m-a felicitat pentru articol, n-a întrebat dacă era „burtă“ sau nu, mi-a plătit onorariul, ca de obicei. La cîteva zile de la publicare, m-a sunat un jurnalist de la TVR. Foarte interesant subiect, şi-a mărturisit dorinţa de a face un material video. I-am răspuns fără să clipesc: „În acest moment, doamna e plecată în Germania, vă pot pune în legătură cu ea, lăsaţi-mi numărul de telefon...“ Şi astăzi, cînd trec pe strada Mătăsari, mă gîndesc la ea ca la un personaj real şi mă aştept s-o văd coborînd dintr-o maşină de lux.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

panouri fotovoltaice
Zeci de mii de panouri fotovoltaice stau nefolosite în depozitele din Europa. De ce nu sunt instalate
Zeci de mii de panouri fotovoltaice stau nefolosite în depozitele din Europa, tocmai când continentul se confruntă cu o criză energetică fără precedent.
EURO 2024 FOTO Shutterstock jpg
Cum ar arăta grupa accesibilă și grupa dificilă pentru România în preliminariile EURO 2024?
Sezonul fotbalistic din 2022 nu s-a încheiat pentru naționala de fotbal a României, care va mai disputa două meciuri amicale în luna noiembrie. Iar acest lucru se va întâmpla după ce România își va afla adversarele din grupele preliminare ale EURO 2024.
statii de incarcare
Nouă din zece mașini vândute în 2035 vor fi electrice. Cum va evolua piața de stații de încărcare
Piața de încărcare a vehiculelor electrice va crește la 75,5 miliarde de euro în 2035, de la 4,5 miliarde de euro în 2021, reiese din raportul Digital Auto 2021/22.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.