Hippioţi mici

Publicat în Dilema Veche nr. 505 din 17-23 octombrie 2013
Duplicitate și nuanțe jpeg

Ce s-o fi ales de fata aceea pe care am întîlnit-o de un 1 mai la 2 Mai, dansînd goală pe plajă, învăluită doar în propriul ei păr incredibil de lung? Şi care a doua zi a ieşit mahmură din cort, iar cînd i-am oferit un nes, mi-a răspuns: „Eu nu beau nimic fără grade!“ O fi lucrînd acum într-o multinaţională, o fi avînd doi copii, o fi măritată tot cu un fost doimaist, hippiot, o fi ieşind la proteste ca să salveze Roşia Montană, s-o fi tuns?

Atunci avea 17 ani, iar în aventurile sale de la mare era însoţită mereu de o prietenă mai timidă, ca o umbră. Cînd le entuziasma ceva, spuneau în cor „Ce mişto!“, îşi împleteau una alteia codiţe, ca două maimuţele, îşi pasau sticla de vodcă într-o fraternizare tăcută şi nu se gîndeau decît la următoarea sticlă de vodcă, pînă cînd a apărut unul, George, pe care şi l-au împărţit, tot frăţeşte, vreme de doi ani.  
Generaţiile se schimbă, hippioţeala aceea dulce, amorţită, a trecut de mult, cînd citesc blogurile adolescenţilor de azi sau postările lor de pe Facebook, nu mai înţeleg nimic, sînt copii „angajaţi“, care vor să schimbe lumea, să se exprime, folosesc cuvinte gen „problemizează“, vorbesc despre nihilism şi homofobie, fetele mărturisesc cît de lesbiene sînt ele şi se pozează ţinîndu-se de mînă. Şi astea două se ţineau de mînă mai tot timpul, însă la un mod duios, naiv. Nu ştiu cum e mai bine – acum sau atunci.  

În ultimul deceniu al secolului trecut, mă obişnuisem, cînd mă mai nimeream prin 2 Mai sau prin Vamă, s-o văd în primele zece minute după ce ajungeam, de parcă ar fi locuit acolo şi m-ar fi aşteptat. Răsărea de undeva şi-mi sărea în braţe, ţopăia fericită în jurul meu ca o căpriţă, deşi de multe ori îmi întorceam capul, sperînd să nu mă recunoască. Dar sigur că mă ţinea minte, doar dormise o dată la mine în cort, fără să o invite nimeni, pe la 4 dimineaţa o găsisem acolo, chircită şi plîngînd de beată ce era sau din cauza lui George sau din cauză că se certase cu cealaltă. Şi atunci, am aşteptat amîndouă răsăritul şi i-am dat sfaturi „de viaţă“, pentru că eram cu trei ani mai mare. I-am spus că George e un tîmpit şi că n-o merită, nici pe ea, nici pe cealaltă, mi-a luat mîna într-a ei şi mi-a zis: „Eşti cea mai bună prietenă a mea!“ Şi mi-a mărturisit că fugise de acasă şi că maică-sa o căuta cu Poliţia, i-a zis o vecină la telefon. Eu, care nu fugisem niciodată de acasă; i-am spus să se întoarcă înainte ca lucrurile să o ia razna. S-a uitat la mine un pic duşmănos, apoi m-a întrebat dacă n-am nişte bani să-şi ia o bere. I-am dat. De atunci, mi-a cerut de fiecare dată cînd mă vedea. Dacă mă suprindea mîncînd pizza, îmi cerea o felie. Dacă pe masă erau cartofi prăjiţi, întreba dacă poate să ia un cartof. Dacă aveam în faţă un pahar plin (cu ceva cu grade, desigur), întindea mîna: „Doar o guriţă!“ Am aflat mai tîrziu că, în argoul lor de mici hippioţi fugiţi de-acasă, eu eram un „sponsor“. Unul neimportant, e adevărat, dar bine de ţinut minte.  

Odată, am fost la Portiţa, la capătul lumii, şi nu m-am mirat cînd am găsit-o şi acolo. Cu cealaltă, cu George, cu mica ei gaşcă, se aciuaseră pe lîngă nişte corturi. Săpaseră o groapă în nisip, unde ţineau provizii – pepeni şi brînză. Învăţase să cînte un pic la chitară şi toată ziua chinuia chitara aia, pe plajă, într-o poziţie hippie studiată, cu părul revărsat peste grif. Cînd a aflat că mă cazasem la căsuţe, mi-a spus: „Eşti burgheză!“ A doua zi, a bătut la poarta căsuţei să-mi ceară „un gram de şampon“. Şi bani de o bere.  

Am revăzut-o după mai multă vreme, cred că eu deja terminasem facultatea şi începusem să evit destinaţiile gen Vama Veche, nu pentru că s-ar fi „stricat“ ceva acolo, însă era un preaplin. Se plimba cu cealaltă pe la Universitate, ca două şcolăriţe cuminţi. Evazaţii şi iile şi le lăsaseră acasă. Mă pregăteam să-mi întorc buzunarele pe dos şi să zic: „N-am!“ Însă nu mi-a cerut nimic. Mi-a spus doar: „Eşti cea mai mişto hippioată pe care am cunoscut-o vreodată!“ Am vrut să-i spun că nu fusesm nici un moment hippioată şi că doar aşa erau timpurile. Sau poate oi fi fost? Habar n-am.  

Sîntem cu toţii hippioţi, rockeri, emo fără voia noastră, şi generaţiile se schimbă. Totuşi, ce s-o fi ales de fata aceea care nu bea nimic fără grade, într-o lume lucidă? 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

catina cojani 2 jpg
Cea mai mare plantație de cătină ecologică din Europa de Est se află într-o localitate din județul Gorj
Cea mai mare plantație de cătină ecologică din Europa de Est există în localitatea gorjeană Cojani, care aparține de orașul Târgu Cărbunești. Plantația se întinde pe o suprafață de 44 de hectare.
Joe Biden FOTO Profimedia
Joe Biden, dezorientat în timpul unui discurs. S-a adresat unei parlamentare decedate VIDEO
Preşedintele american Joe Biden s-a adresat miercuri, în timpul unui discurs, unei parlamentare americane decedate, ceea ce a generat numeroase întrebări din partea presei la conferinţa de presă săptămânală.
h 52574265 jpg
Avioane de spionaj americane, observate în apropierea enclavei Kaliningrad
Avioane de supraveghere ale SUA au fost observate în zona enclavei Kaliningrad în contextul apariției unor informații conform cărora SUA ar fi intensificat monitorizarea arsenalului nuclear al Rusiei.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.