Aripile monahismului – credinţă şi comerţ

Publicat în Dilema Veche nr. 506 din 24-30 octombrie 2013
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

O călătorie prin regiunea Vîlcea –Valea Oltului te îndreaptă, fără doar şi poate, spre pelerinajul monastic. Fiecare o face în felul lui şi se apropie de această lume „sfîntă“, dorind – sau măcar sperînd – să se împărtăşească cu „ceva“ din aura acestor lăcaşe. Or, toată această revărsare de turişti şi pelerini, creştini, şi mai puţin creştini, a contribuit substanţial la „îmbogăţirea“ acestor mănăstiri. De la Horezu şi pînă la Turnu, lumea monastică este în mare prefacere. Sau, aşa am găsit-o eu la acest început de toamnă: chilii noi se ridică, drumuri se construiesc, îmbunătăţiri se adaugă spre a face mai accesibilă viaţa monastică. Prinsă în această capcană de permanentă vizibilitate, mănăstirea pare să nu mai înţeleagă care este rostul ei. De ce spun asta? Mănăstirile prin care am trecut erau goale – nimeni să te întîmpine, nimeni să-ţi spună o vorbă, dimpotrivă, am avut impresia că, de la stareţă la măicuţe, de la egumen la călugări, toţi se ascund de noi – vizitatori, pelerini sau simpli trecători –, nu vor să ne vadă, nici să ne primească, pentru că lumea laică îi supără peste măsură, îi incomodează, îi scoate din minţi, îi oboseşte – aşa cum mi-a explicat o măicuţă de la Horezu. Este adevărat că mersul pe la mănăstiri pare a nu mai fi „ce-a fost odată“, dar şi lumea de astăzi este alta decît „odinioară“. În ciuda regulamentelor lipite pe porţile mănăstirilor, creştinii şi mai ales creştinele se lasă prea puţin atraşi/se de fuste, baticuri, abstinenţa trăncănelii. „Atîta lume needucată vine aici că fac mai mult rău decît bine“, se vaită măicuţa.  

Acum, mă întreb şi vă întreb: care este rostul monahismului ortodox, care îi este misiunea? Nu ne vor pe noi, laicii, prin preajma lor pentru că le tulburăm liniştea, dar au totuşi nevoie de noi. Mănăstirile sînt pline de cutiuţe de donaţii, ţi se cer bani pentru vizite, bani pentru reparaţii, bani pentru restaurare, bani pentru lumînări, bani pentru acatist, bani pentru suflet, bani şi iarăşi bani... Bineînţeles că nu lipsesc prăvăliile cu de toate pentru toţi, kitschuri şi nimicuri de o calitate îndoielnică, comercializate sub titlul de „obiecte sfinte“. Şi românul, creştin şi ortodox, aşa cum ştie el să fie, le cumpără, contribuind la bunăstarea lumii monahale. N-ar fi nimic rău în asta, sînt îndemnată să zic, dacă aş vedea un rost în toată această bogăţie, care ar trebui, după umila mea părere, să se întoarcă la creştin. De pildă, la Mănăstirea Cotmeana eşti insistent rugat să dai bani pentru restaurarea bisericii vechi, un important lăcaş de patrimoniu, cu o lungă istorie, în care se regăsesc Mircea cel Bătrîn, Radu I şi Constantin Brâncoveanu, degradat considerabil. Prosperitatea din jur nu te îndeamnă la o donaţie. Biserica nouă mi se pare destul de improvizată arhitectural, iar grădina – decorată cu o Coloană a Infinitului în miniatură şi lei de ghips – te dezarmează total. Şi poate că m-aş fi îndurat să fiu milostivă cu vechiul lăcaş, dacă peisajul, mirific de altminteri, nu ar fi fost poluat de trăncăneala isterică a unuia dintre monahi, ce bîrfea dezinvolt, la telefonul mobil, pe unul dintre fraţi, „mai ortoman“ şi mai bun psalt, în închipuirile lui, dar „la fel de prost ca mă-sa“.  

Cît despre educaţie? Mai nimeni nu e interesat de istoria mănăstirii în care se adăposteşte. În afară de cele trei vorbe din istoricul postat pe zidul de intrare, şi acela plin de greşeli, legende imaginare şi inexactităţi, nu afli mai multe. Mai tragic este că nici obştea nu vrea să afle. Monahii nu sînt acolo ca să afle. Dar de ce sînt? Călugărul vînzător de la prăvălia Mănăstirii Cozia, foarte amabil şi binevoitor, de altfel, mi-a mărturisit dezarmant de candid că „nu e treaba lui să ştie“, că „sînt ceva manuscrise, da’ cine mai ştie astăzi chirilică sau slavonă să le citească?!“ Mănăstirile Putna şi Sîmbăta au reuşit să devină, cu efort din partea stareţilor, centre importante de cultură. Dar este oare de ajuns?  

Cît despre misiunea socială... Dumnezeu cu mila lui cea mare... te lasă flămînd. La Dintrunlemn, măicuţa alunga un amărît cu vorbele: „Dacă v-am hrăni pe toţi, unde am ajunge?“ E adevărat că săracul cerşetor era cam turmentat pe la orele prînzului, dar hămesit cu siguranţă. Să nu fi fost o strachină cu zeamă şi pentru el? Apoi, în jurul acestor locuri roiesc copiii săraci ai satelor, cu mucii întinşi pe faţă, cu pantofi scîlciaţi, cerşind ghiduş un leu de-o pîine. Inteligenţa nativă se citeşte în ochii lor, în zîmbete, în glumele spuse, în jocurile inventate pentru a obţine bunăvoinţa călătorilor. Se vor stinge cu timpul, dar mănăstirea ar putea să-i ajute, împărtăşindu-i cu hrana spirituală a educaţiei. Asta dacă ar crede în educaţie.  

Pînă la urma urmelor, nu m-am lămurit care mai este astăzi misiunea acestor instituţii monastice. Da’ poate sînt prea pretenţioasă...  

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013.   

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Soldații ucraineni au recucerit Lîman FOTO Twitter / Defense of Ukraine
Rușii, uluiți de dârzenia ucrainenilor de la Lîman: „Îi loveau gloanțele, dar înaintau ca nebunii”
Un soldat rus, care a fost rănit în lupta pentru orașul Lîman, a relatat cum soldații ucraineni continuau să avanseze în timp ce se trăgea asupra lor.
loto
Rezultatele LOTO 6 din 49, Joker 5 din 40, Noroc de duminică, 2 octombrie. Numerele câştigătoare
Loteria Română a anunţat numerele extrase duminică, 2 octombrie 2022, la Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 şi Super Noroc.
coronavirus
Bilanț COVID. Mai puțin de 500 de cazuri noi în ultimele 24 de ore. Câte decese au fost raportate
Bilanț COVID. Un număr de 444 de cazuri noi de persoane infectate cu SARS-CoV-2 au fost înregistrate în ultimele 24 de ore, a anunţat, duminică, Ministerul Sănătăţii.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.